Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 100/2023

Decizia nr. 100

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1 Hotărârea atacată:

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulate de recurenţii-reclamanţi A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 842 din data de 07 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., D. şi E..

I.2 Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs reclamanta A., criticând soluţia de suspendare a judecării cauzei pe motiv că, deşi a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin înscrisurile depuse la dosar la data de 18 ianuarie 2022, instanţa, din eroare, a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs.

I.3 Apărările formulate în cauză:

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

I.4 Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din data de 03 martie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare, că aceasta a fost promovată în termen, precum şi că a fost legal timbrată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen, în şedinţă publică, la data de 25 ianuarie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde să se demonstreze aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.

În acest sens, se reţine că, în cauză, prin încheierea recurată, instanţa de recurs a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se reţine că prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea cursului judecăţii datorită apariţiei unor împrejurări voite de părţi, care nu mai stăruie în soluţionarea pricinii, ori independente de voinţa lor, când părţile sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecăţii, care rezultă din voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, voinţă dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deşi legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, dacă se prezintă cel puţin una dintre părţi, în temeiul art. 223 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va trece la judecată, aceasta neputând fi suspendată.

De asemenea, instanţa este obligată să treacă la judecarea pricinii, chiar dacă părţile, legal citate, nu se prezintă, în cazul în care cel puţin una dintre ele a cerut judecarea în lipsă. Aşadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

În speţă, contrar celor reţinute de către curtea de apel, recurenta-reclamantă A. şi-a exprimat în mod clar intenţia de a se proceda la judecarea cauzei şi în lipsă, această solicitare fiind făcută prin cererea de încuviinţare a probelor depusă la dosarul de recurs la data de 18 ianuarie 2022 .

Cu atât mai mult, pricina nu putea fi suspendată pentru lipsa părţilor, întrucât la dosarul cauzei, la data de 18 ianuarie 2022, recurenta-reclamantă A. a depus certificatul de deces al recurentului-reclamant B., din care reise că acesta a decedat la data de 30.08.2021, precum şi o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia (F., G., H., fiii recurentului, şi I., J. şi K., nepoţi de fiu, fiii lui L., fiul decedat al defunctului recurent - dosarul Curţii de Apel Suceava – secţia I civilă).

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, cu excepţia cazului când partea interesată solicită termen pentru introducerea în cauză a acestora.

Or, prin cererea depusă la dosar la data de 18 ianuarie 2022, recurenta-reclamantă a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B., astfel că, de vreme ce una dintre părţi era decedată, nu se putea considera că în cauză toate părţile sunt legal citate (premisa aplicării art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), ci instanţa ar fi trebuit să se pronunţe asupra acestei cereri şi să stabilească cadrul procesual corect.

Ca atare, la termenul de judecată din 21 ianuarie 2022, când pricina a fost suspendată, cadrul procesual nu era corect stabilit, iar procedura de citare nu era legal îndeplinită.

Or, verificarea legalităţii procedurii de citare este obligaţia instanţei la fiecare termen de judecată, iar neîndeplinirea acesteia impune amânarea cauzei conform art. 153 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 219 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere incidentul procesual învederat la termenul de judecată din 21 ianuarie 2022, precum şi faptul că ipoteza reţinută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, nu se regăseşte în cauză, recurenta-reclamantă precizând că solicită judecarea cauzei şi în lipsă, Înalta Curte constată că în mod greşit curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate şi a dispus suspendarea judecării recursului.

În consecinţă, în raport cu cele anterior reţinute şi de dispoziţiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel în vederea continuării judecăţii, urmând ca, la reluarea judecăţii, instanţa de recurs să soluţioneze cererea de introducere în cauză a moştenitorilor defunctului B. depusă la dosar la data de 18 ianuarie 2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Casează încheierea şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.