Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19 ianuarie 2016, sub nr. x/2016*, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în primă instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 3362 din 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea, ca neîntemeiată; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.
I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în apel:
Prin decizia civilă nr. 3409A din 04 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3362 din 23 mai 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nefondat; a obligat apelantul la 3.000 RON cheltuieli de judecată, în apel, onorariu de avocat redus, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
I.4. Încheierea şi decizia pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în recurs:
Prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 542 R din 06 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii declarării recursului; a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 şi a încheierilor de şedinţă din 3 decembrie 2018, din 10 decembrie 2018, din 04 martie 2019, din 06 mai 2019 şi din 09 septembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamantul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 octombrie 2021, sub nr. x/2016*/a8, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.
Prin rezoluţia din 01 noiembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, s-a solicitat părţilor să precizeze dacă înţeleg să-şi exprime acordul ca, în situaţia în care recursul este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ.
II.1. Cererea de recurs:
Prin cererea de recurs, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., reclamantul a susţinut nelegalitatea încheierii atacate pentru următoarele argumente: au încălcate nromele de procedură privind repartizarea aleatorie a cauzelor, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 7/2019, la dosar nefiind dovada repartizării aleatorii a completelor de judecată; instanţa de judecată nu a fost legal sesizată cu soluţionarea cererii de recuzare; au fost încălcate prevederile art. 197 C. proc. civ. ce impuneau timbrarea acţiunii; prin necomunicarea termenului de timbrare a acţiunii a fost împiedicat să-şi precizeze motivele de recuzare, fiindu-i încălcat dreptul de acces la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente, respectiv art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare a încălcat prevederile art. 14 alin. (5) şi (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Totodată, a precizat că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare nu i-a fost comunicată şi îşi rezervă dreptul de a completa motivele de recurs după primirea actului de procedură.
La data de 15 iunie 2022, prin poştă electronică, recurentul A. a depus completarea motivelor de recurs ce vizează încheierea de şedinţă 02 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ.
În motivare, a arătat că faţă de încheierea atacată, ce i-a fost comunicată la data de 09 iunie 2022, îşi menţine motivele de recurs expuse în cererea iniţială, însă a apreciat că se impun a fi efectuate anumite precizări în sprijinul invocării prevederilor art. 488 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut că instanţa apreciind că judecătorul C. nu putea fi recuzat, în temeiul art. 41 alin. (1) C. proc. civ., a concluzionat că petentul nu putea formula o astfel de cerere în temeiul art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., deşi dispoziţiile legale menţionate nu au fost invocate de către petent în susţinerea cererii de recuzare, ci prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. în considerarea faptului că judecătorul C. a făcut parte din compunerea a 4 complete din cadrul secţiei şi că îi revenea obligaţia de a se abţine de la judecarea cauzei.
A precizat că nu există o dovadă a repartizării aleatorii a dosarelor pe complete, iar instanţa s-a pronunţat fără a fi legal sesizată.
II.2. Apărările formulate în cauză:
La data de 25 octombrie 2022, prin poştă electronică, în termen legal, intimata B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind nul, iar, în subsidiar, ca, nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, a arătat că respectiva cale de atac nu a fost motivată în termenul legal, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care la data de 04 octombrie 2022, prin e-mail, cererea de recurs a fost comunicată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurentul indicând ca fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., însă în realitate, recursul vizează nemulţumirile acestuia faţă de magistraţii care au făcut parte din completul de judecată sau faţă de faptul că ar fi fost împiedicat să îşi precizeze motivele de recuzare ale judecătorului sau că domnul judecător C. ar fi fost repartizat "cu mâna prin încălcarea legii în 4 dosare", reţinându-se precizarea acestuia că îşi rezervă dreptul de a completa motivarea cererii de recurs după primirea încheierii de respingere a cererii de recuzare, însă argumentele expuse nu reprezintă motive de recurs în sensul prevederilor aplicabile, ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac în termenul prevăzut de lege.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu pot fi identificate veritabile critici la adresa încheierii de respingere a cererii de recuzare şi nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la motivele de casare enumerate.
Pe fondul recursului, relativ la primul motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a precizat că recurentul nu a indicat care prevederi au fost încălcate în alcătuirea completului de judecată, motivele indicate nefiind susţinute de dovezi.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut că încheierea atacată nu a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., art. 15, art. 16, art. 222, art. 223 şi art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., în sensul în care judecăţii cererii de recuzare îi sunt aplicabile reguli de procedură specifice, derogatorii de la normele de procedură generale.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata a arătat că recurentul nu a prezentat acele motive contradictorii sau străine de natura cauzei sau care lipsesc din cuprinsul încheierii atacate.
A arătat că în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii nu pot fi identificate veritabile critici la adresa încheierii de respingere a cererii de recuzare şi nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la motivele de casare enumerate.
II.3. Procedura de filtrare a recursului:
Raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2022, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 09 martie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 20 martie 2022, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a arătat că îşi menţine motivele de recurs astfel cum au fost formulate în termen, precizând că încheierea atacată nu i-a fost încă comunicată, însă urmează să efectueze demersuri pentru a obţine o copie de pe aceasta pentru a completa motivele de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus continuarea procedurii de filtrare a recursului, având în vedere că, prin cererea de recurs, petentul a precizat că încheierea, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, nu i-a fost comunicată şi că îşi rezervă dreptul de a completa motivele de recurs după primirea încheierii, aspect menţionat în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi reiterat în cadrul punctului de vedere la raport, reţinând că la dosarul de recurs se află dovezile de comunicare a deciziei civile nr. 542 din 06 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, context în care a apreciat ca fiind utilă soluţionării recursului emiterea unei adrese către această instanţă cu menţiunea de a preciza dacă s-a procedat la comunicarea încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, iar în caz afirmativ, de a înainta dovezile de comunicare a încheierii.
Cu adresa nr. x/2016* din 15 iunie 2022, înregistrată la data de 16 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a înaintat dovada comunicării încheierii de şedinţă din 02 iulie 2022 către recurentul-reclamant .
Suplimentul la raport a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluţia din 04 ianuarie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
La data de 07 februarie 2023, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a depus note de şedinţă, prin care a arătat că încheierea atacată i-a fost comunicată după efectuarea demersurilor de către instanţa de recurs, că a depus, în termenul legal, detalierea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., invocând prevederile Legii nr. 310/2018, ulterioară Deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A precizat că argumentele invocate de partea adversă sunt netemeinice şi nelegale, precizând, faţă de aspectele reţinute în suplimentul la raport, că se impune respingerea întâmpinării în lipsa datei certe a comunicării corespondenţei în măsura în care intimata nu face dovada depunerii acesteia în termen, solicitând aplicarea prevederilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând recursul în condiţiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
În prealabil, cu privire la completarea motivelor de recurs, depusă la data de 15 iunie 2022, prin poştă electronică, se reţin următoarele:
Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepţie, pentru situaţia în care hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare.
O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte, astfel că raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă şi în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept pentru care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului şi nu de la data comunicării încheierii respective, concluzie ce rezidă din analiza sintactică a textului legal, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, precum şi la comunicarea acestei hotărâri.
Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, care, în speţă, este reprezentat de decizia nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 şi împotriva încheierilor din datele de 03 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 04 martie 2019, 06 mai 2019 şi 09 septembrie 2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, decizia menţionată fiind o hotărâre definitivă în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În aceste coordonate se are în vedere adresa nr. x/2016*/a8, prin intermediul căreia Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a înaintat procesul-verbal de comunicare din care rezultă că încheierea ce face obiectul prezentului recurs a fost depusă la data de 09 iunie 2022, la cutia poştală aparţinând recurentului, situată în Bucureşti, str. x .
Având ca reper data comunicării deciziei nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, respectiv 29 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte observă că, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 octombrie 2022, aceasta fiind data limită până la care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de recurs, în completarea cererii iniţiale înaintate curţii de apel prin intermediul poştei electronice, la data de 04 octombrie 2021, ora 2140, înregistrate la data de 05 octombrie 2021, potrivit ştampilei de intrare aplicate pe adresa aflată la dosarul de recurs.
Aşadar, completarea motivelor de recurs depuse de recurent la data de 15 iunie 2022, prin poştă electronică, s-a produs cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sens în care, pe de o parte, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susţinerilor deduse judecăţii pe această cale să se producă numai în măsura în care îşi găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea iniţială.
Pe de altă parte, în lumina exigenţelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii atacate în considerarea argumentelor arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că niciuna din criticile expuse de recurent nu se subsumează vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta conţine o înşiruire de texte legale şi afirmaţii generale ce nu sunt structurate din punct de vedere juridic şi nu constituie în sens propriu argumente de nelegalitate a încheierii recurate.
Astfel, în privinţa menţiunii recurentului că încheierea recurată ar fi nelegală, ca fiind rezultatul încălcării normelor de procedură în ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a cauzei prevăzute de O.U.G. nr. 7/2019, prin care a fost modificat art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi lipsa dovezii repartizării aleatorii a completurilor de judecată, nu este motivată în niciun fel în cererea de recurs.
Simpla susţinere a încălcării unui text legal, fie el şi art. 14, în forma modificată şi completată [art. 29 alin. (5)], în lipsa unor precizări punctuale a regulilor de repartizare faţă de care să se poată considera încălcat acest text de lege în raport cu conţinutul reglementării sale şi cu modalitatea în care instanţa a soluţionat cererea de recuzare, nu reflectă o motivare a recursului în sens procedural, ci nemulţumirea generică a recurentului legată de o astfel de procedură subsumată unei pretinse încălcării a dispoziţiilor legale invocate ce nu este aptă să determine reformarea încheierii sau să demonstreze nelegalitatea acesteia din perspectiva vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. priveşte încălcarea normelor referitoare la compunerea sau constituirea instanţei, de tipul celor ce reglementează, de pildă, numărul necesar de judecători pentru a alcătui completul de judecată sau regimul juridic al incompatibilităţilor, acesta nefiind incident în speţă prin raportare la critica învederată în condiţiile în care, de altfel, C. proc. civ. a alocat un motiv distinct de recurs pentru încălcarea regulilor de repartizare aleatorie a cauzelor [art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ..].
Recurentul a mai susţinut că modalitatea prin care completul nelegal învestit a înţeles să soluţioneze cererea de recuzare relevă încălcarea prevederilor art. 197 C. proc. civ. ce impuneau în prealabil timbrarea acţiunii, iar prin necomunicarea termenului de timbrare a acţiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare a domnului judecător C. fiindu-i astfel încălcat accesul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente, prevăzut de dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, propriile aprecieri asupra modului în care s-a desfăşurat judecata cererii de recuzare se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsura dispusă de instanţă, care în speţă, nu corespunde aşteptărilor părţii, însă o atare conduită negrefându-se pe aspectele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căroar nerespectare atrage sanţiunea nulităţii, însă recurentul, deşi, s-a prevalat de textul de lege enunţat sub aspectul încălcării principiului contradictorialităţii [art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ..], a principiului oralităţii [art. 15 C. proc. civ..], a principiul nemijlocirii [art. 16 C. proc. civ..], a principiului dreptului la apărare [art. 222 C. proc. civ..], a dispoziţiilor art. 232 C. proc. civ. privind redactarea încheierii de şedinţă, în motivarea recursului nu evidenţiază modalitatea în care au fost încălcate dispoziţiile legale enumerate, astfel că în lipsa oricărei motivări a recursului în această privinţă, instanţa de recurs nu poate realiza un control judiciar efectiv.
Nu sunt decelate în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., chiar dacă recurentul reclamă o carenţă a motivării încheierii atacate, în contextul exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi-a fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, ceea ce conduce la concluzia că invocarea acestui text de lege în cadrul temeiului de drept al cererii de recurs, s-a produs pur formal, câtă vreme recurentul nu a indicat niciun argument esenţial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică ignorată de instanţă în soluţionarea cererii de recuzare.
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în argumentarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, ca neîntemeiată, dispusă prin actul procedural contestat, a reţinut că aspectele invocate de petent în demersul judiciar iniţiat nu sunt de natură să releve o situaţie care să compromită imparţialitatea domnului judecător C., nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 şi art. 42 C. proc. civ.
Prin urmare, cum criticile formulate de recurent, prin cererea de recurs dedusă judecăţii, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2023.