Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 16 din 24 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt, în fond după casare, a respins contestațiile formulate de petenții O.I., T.M. și P.N., împotriva deciziei de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001, decizie pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
S-a reținut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii materiale ale celor trei contestatori care se fac vinovați de producerea prejudiciului cauzat Spitalului Scornicești, astfel că s-au emis decizii de imputare directorului (T.M.), directorului economic (P.N.) și contabilului-șef (O.I.). În condițiile în care s-a constatat că aceștia nu și-au respectat sarcinile de serviciu conform fișei posturilor atașate la dosar, s-au înlăturat ca neconcludente, concluziile raportului de expertiză tehnică și contabilă.
Prin decizia nr. 443 din 27 iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a respins recursul jurisdicțional formulat de cei trei contestatori împotriva sentinței nr. 16/2003, a Colegiului jurisdicțional Olt.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs jurisdicțional a reținut că scoaterea de sub urmărirea penală a contestatorilor prin Ordonanța din 22 martie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu poate avea drept consecință înlăturarea răspunderii materiale a acestora, pentru pagubele imputate.
S-a subliniat că prima instanță a reținut în mod corect că în cadrul controlului efectuat s-au constatat nereguli în evidențele mijloacelor fixe, în ce privește inventarierea patrimoniului Spitalului Scornicești, în aprovizionarea cu materiale și în întocmirea documentațiilor necesare pentru efectuarea unor lucrări de amenajare și întreținere a spitalului și că de toate aceste nereguli se fac vinovate persoanele cărora li s-a emis decizia de imputație.
Referindu-se la Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, s-a arătat că, de fapt, din chiar cuprinsul acesteia se desprinde concluzia că în cazul anumitor abateri și nereguli sunt întrunite elementele răspunderii materiale sau ale răspunderii civile pentru pagubele constatate.
În privința celor două expertize extrajudiciare s-a punctat că expertiza tehnică a analizat abaterile doar din punctul de vedere al răspunderii penale, care nu s-a conturat, iar expertiza contabilă a evidențiat suficiente elemente care conduc la stabilirea răspunderii materiale în sarcina recurenților, pentru paguba de 416.818.797 lei.
În termen legal și în temeiul art. 82 și 84 din Legea nr. 94/1992, republicată, împotriva sus-amintitei decizii a secției jurisdicționale au declarat recurs, O.I., T.M. și P.N.
În motivarea cererii de recurs s-a pus accent pe greșita interpretare dată de ambele instanțe, expertizelor efectuate în faza de urmărire penală. Concluziile celor două expertize, tehnică și contabilă, au fost înlăturate nejustificat, fără a se observa că aprecierile privind o eventuală răspundere materială, se referă la o altă persoană, decât cea a contestatorilor, respectiv la I.N. - gestionar.
Soluția instanțelor s-a bazat în exclusivitate pe conținutul actului de audit intern, în acest fel analizându-se ca element al prejudiciului, și o sumă care nu fusese imputată celor trei contestatori, respectiv cea plătită nelegal către SC N.I. SRL.
Din moment ce prin ordonanța Parchetului s-a concluzionat că nu există prejudiciu, iar în măsura în care există acesta este imputabil unei alte persoane, recurenții au solicitat casarea celor două hotărâri, admiterea contestației și anularea deciziei de imputare emisă în ce îi privește.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Pneumoftiziologic Scornicești a cerut menținerea deciziei de întâmpinare nr. 36 din 25 aprilie 2001, emisă de Direcția de Sănătate Publică Olt.
Analizând decizia recurată, în raport cu criticile formulate de contestatori, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 din același cod.
Din examinarea probatoriului administrat de instanța de fond, se constată că existența unui prejudiciu imputabil celor trei recurenți-contestatori, este stabilită numai pe baza constatărilor făcute în cadrul controlului efectuat de organele proprii, respectiv a raportului de audit intern înregistrat sub nr. 1585 din 19 aprilie 2001, la Direcția județeană de Sănătate Publică Olt.
În mod greșit s-au înlăturat concluziile celor două expertize, contabilă și tehnică, ce au stat la baza Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, din 22 martie 2002.
O analiză temeinică a actului de scoatere de sub urmărirea penală a celor trei contestatori, pune în evidență un aspect esențial, respectiv acela al inexistenței prejudiciului presupus a fi cauzat de aceștia.
În lipsa acestui element al răspunderii materiale, atât soluția instanței de fond, cât și cea a instanței de recurs jurisdicțional apar ca netemeinice și nelegale.
De altfel, nici una din instanțe nu argumentează înlăturarea concluziilor celor două expertize, rezumându-se doar la a face distincție între răspunderea penală și cea materială.
Observarea atentă a probatoriului evidențiază că s-a stabilit ca fiind întrunite elementele răspunderii materiale, numai în ce privește pe numita I.N.
În condițiile inexistenței prejudiciului, ca element fundamental al răspunderii materiale, se reține că decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001 a fost emisă de Direcția de Sănătate Publică Olt, cu încălcarea legii, așa încât se impune exonerarea recurenților de plata sumei stabilite prin această decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.I., T.M. și P.N., împotriva deciziei nr. 443 din 27 iunie 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr. 16 din 24 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicțional Olt și în fond, admite contestația și anulează decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001, emisă de Direcția de Sănătate Publică Olt și exonerează contestatorii de la plata sumei de 416.818.797 lei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.