Şedinţa publică din data de 27 martie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Şimleu Silvaniei, în data de 14 martie 2023, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie faţă de pârâtul B., prin care să fie obligat pârâtul la păstrarea unei distanţe minime determinate de 200 de metri faţă de victimă, la păstrarea unei distanţe minime determinate de 100 de metri faţă de locul de muncă al victimei situat în mun. Marghita, str. x – C. şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima.
La termenul de judecată din data de 15 martie 2023, reclamanta a depus completare/precizare privind cererea de emitere a ordinului de protecţie, prin care a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate de 200 de metri faţă de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate de 200 de metri faţă de locuinţa actuală a reclamantei din loc. Şimleu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj şi faţă de locul de muncă al reclamantei situat în mun. Marghita, str. x – C., jud. Bihor, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta, precum şi încredinţarea minorei D. şi stabilirea locuinţei minorei la reclamantă, arătând că, în data de 14 martie 2023, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Marghita cererea pentru desfacerea căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 340/2023 din 15 martie 2023, Judecătoria Marghita a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
În motivare, această instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 conţin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competenţă teritorială, iar noţiunea de "domiciliu" reglementată de art. 87 C. civ. trebuie interpretată într-un sens larg, interesând nu atât domiciliul legal, ci adresa unde locuieşte efectiv, domiciliul pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt.
Potrivit susţinerilor reclamantei (din cererea de instituire a ordinului de protecţie, din cererea precizatoare, precum şi din cele relatate în faţa instanţei), instanţa a apreciat că locuinţa în fapt a părţii este în Şimleu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd posibilitatea părţilor de a alege instanţa competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborată cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică, dacă părţile nu o pot înlătura, instanţa a desprins concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este şi cazul cererilor privind emiterea ordinelor de protecţie), competenţa teritorială este exclusivă.
Or, reclamanta a susţinut că locuieşte în loc. Şimleu Silvaniei, iar înregistrarea la instanţă a cererii formulate de reclamantă s-a efectuat în data de 14 martie 2023, dată la care domiciliul în fapt al reclamantei se afla în loc. Şimleu Silvaniei.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect emiterea ordinului de protecţie şi reţinând, totodată, că sub aspectul legii procesual-civile, pentru stabilirea instanţei competente, domiciliul se interpretează în sensul adresei la care partea locuieşte efectiv, reclamanta-victimă locuind în fapt în loc. Şimleu Silvaniei, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Marghita, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
Învestită prin declinare, Judecătoria Şimleu Silvaniei, prin sentinţa civilă nr. 325 din 16 martie 2023, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Marghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, art. 87 şi art. 88 C. civ.
S-a mai reţinut că domiciliul conjugal este în judeţul Bihor, iar din copia cărţii de identitate a reclamantei rezultă că aceasta are domiciliul în judeţul Bihor şi reşedinţa în judeţul Bihor, aceasta din urmă cu data expirării în 22.03.2019.
Reclamanta a părăsit domiciliul conjugal şi s-a mutat în judeţul Sălaj, însă presupusul scandal şi agresiunea victimei au avut loc la domiciliul conjugal din comuna Abram, aspect care reiese din susţinerile reclamantei, care a ales să promoveze cererea la Judecătoria Marghita, spre a fi judecată de această instanţă.
A mai reţinut instanţa că art. 40 alin. (1) din Lgea nr. 217/2003 republicată instituie o competenţă alternativă, limitată la domiciliul sau la reşedinţa victimei, care poate să aleagă oricare dintre cele două judecătorii competente, de la domiciliu sau de la reşedinţă.
În cauză, reclamanta nu a declarat că îşi are locuinţa principală în oraşul Şimleu Silvaniei, ci a susţinut, în faţa primei instanţe învestite, că, din cauza violenţelor exercitate de soţ, s-a mutat de câteva zile în oraşul Şimleu Silvaniei, iar avocatul reclamantei a precizat că lasă la aprecierea instanţei soluţia asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocate.
Mai mult, la termenul de judecată din 16 martie 2023 de la Judecătoria Şimleu Silvaniei, avocatul reclamantei a arătat că această instanţă nu este competentă să judece cauza, raportat la dispoziţiile legale în materie.
A mai observat instanţa că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de 200 de metri de locul de muncă al acesteia, situat în str. x, C., localitatea Marghita şi că nu se solicită evacuarea pârâtului din locuinţă şi nici reintegrarea victimei în locuinţa familiei. Astfel, s-a reţinut că locuinţa efectivă a victimei nu este precizată nici prin cererea introductivă, nici prin declaraţia în faţa instanţei din Marghita, fiind precizată doar locuinţa temporară, iar reclamanta a plecat de la domiciliul conjugal ca urmare a unor violenţe, şi nu de bună-voie.
Prin urmare, reclamanta şi-a părăsit locuinţa principală, temporar, mutându-se de la domiciliul conjugal la o adresă din oraşul Şimleu Silvaniei. Reclamanta nu a declarat explicit în faţa instanţei, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, unde anume îşi are locuinţa principală.
Mai mult, reclamanta a depus, de bună-voie, acţiunea la Judecătoria Marghita, aceasta declarându-şi în acest fel domiciliul, şi anume domiciliul înscris în cartea de identitate, cu referire la exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale civile, în înţelesul art. 87 din C. civ., în speţă nefiind vorba de o cerere realizată de parchet, ci de o cerere redactată şi depusă direct de către reclamantă, prin urmare de o manifestare de voinţă conform principiului disponibilităţii şi în acord cu art. 87 din C. civ.
De aceea, reţinând că art. 40 din legea specială prevede la alin. (1) competenţa alternativă la alegerea victimei (conform art. 116 C. proc. civ.) şi observând că această competenţă alternativă se referă exclusiv la domiciliu sau la reşedinţă, coroborând cu starea de fapt din care reiese că victima nu a dat o declaraţie prin care să arate că în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale civile îşi schimbă domiciliul şi observând prevederile art. 87, art. 88, art. 91 C. civ., respectiv art. 26-28 din O.U.G. nr. 97/2005, şi ţinând cont şi de opinia tuturor părţilor din prezenta cauză, inclusiv de opinia reprezentantului Ministerului Public şi de opinia avocatului reclamantei, această instanţă a considerat că pentru soluţionarea acestei cauze este competentă Judecătoria Marghita.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea formulată în data de 14 martie 2023, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 217/2003, reclamanta A. a solicitat Judecătoriei Marghita emiterea unui ordin de protecţie împotriva numitului B. şi obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de aceasta, precum şi faţă de reşedinţa şi locul său de muncă.
Obiectul acţiunii civile, în raport cu care se stabileşte competenţa instanţei, vizează, astfel, instituirea unui ordin de protecţie pentru persoana protejată, care, în speţă, este reclamanta A..
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta are domiciliul legal judeţul Bihor, însă în cuprinsul cererii tipizate şi a cererii precizatoare depuse la dosar pentru termenul din 15 martie 2023, reclamanta a arătat că locuieşte în fapt în localitatea Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj.
În ceea ce priveşte norma de competenţă incidentă în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este reprezentată de dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, conform cărora "Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima."
Noţiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că noţiunea de "domiciliu" vizează, în sens procesual, locuinţa unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura şi respecta dreptul la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Astfel, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a reclamantei, victima în favoarea căreia s-a solicitat instituirea unui ordin de protecţie, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.
Se observă că reclamanta a declarat că locuieşte de câteva zile, respectiv de la data părăsirii domiciliului conjugal, în oraşul Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj. Totodată, din actele dosarului şi din susţinerile părţilor, rezultă că, la data promovării cererii de emitere a ordinului de protecţie, 14 martie 2023, reclamanta locuia în fapt la adresa indicată în cererea tipizată şi în cererea precizatoare, respectiv în oraşul Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj.
Mai mult, în cuprinsul cererii precizatoare reclamanta a solicitat luarea măsurii de protecţie raportat la adresa unde locuieşte în fapt, şi anume aceea din Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj.
În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Şimleu Silvaniei, în a cărei rază teritorială reclamanta locuieşte în fapt.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.