Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, la data de 5 noiembrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanţii A. - prim grefier, B. - grefier şef secţie urmărire penală, C. - grefier şef secţie judiciară, D. - grefier, E. - grefier, F. - grefier, G. - grefier, H. - specialist IT, I. - specialist IT, J. - conducător auto, K. - conducător auto, au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea salariului de bază prin includerea în cuantumul salariului brut de încadrare stabilit prin deciziile nr. 588/VI/3/2017 din 13.02.2017, nr. 314/VI/3/2017 din 27.01.2017 şi nr. 3304/VI/3 din 19.09.2017, emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi - prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 - a procentului de 8.5% prevăzut de O.G. nr. 13 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, respectiv VRS 405 RON+8.5%+10%, precum şi emiterea deciziilor pentru fiecare reclamant în parte.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea salariilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, diferenţe în valoare actualizată şi daune moratorii, precum şi dobânda legală, conform prevederilor art. 1535 din C. civ., până la data plăţii efective.
În drept, au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., O.G. nr. 13/2008, Decizia C. civ. nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272, art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar şi raţionamentul dezvoltat prin Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, cu referire la chestiunea prejudicială a conceptului de "salariu avut", aplicabil în esenţă şi în cauză.
2. Prin sentinţa civilă nr. 630 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.
În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi grefierilor.
În cauză, reclamanţii fac parte din cadrul personalului auxiliar şi conex în cadrul Parchetului de lângă de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar competenţa de soluţionare a cererii aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă.
Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, prima instanţă a notat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cum nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar în această pricină pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe.
Această dispoziţie legală nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
Totodată, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie.
3. Prin sentinţa civilă nr. 2469/2022 din 17 octombrie 2022, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011.
Totodată, s-a constatat că reclamanţii fac parte din cadrul personalului auxiliar şi conex în cadrul Parchetului de lângă de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, având funcţii de prim-grefier, grefier şef secţie urmărire penală, grefier şef secţie judiciară, grefier.
Instanţa a mai reţinut că art. 127 C. proc. civ. conţine o normă legală a cărei raţiune rezidă în înlăturarea oricăror suspiciuni privind soluţionarea părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii. Din modul în care este redactat textul de lege, condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi să-şi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judece cauza sau a unei instanţe inferioare acesteia.
Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., necompetenţa absolută prevăzută de alin. (1) se aplică şi reclamanţilor care au calitatea de grefieri. Interpretând aceste norme cu cele stabilite prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, Tribunalul Iaşi a constatat că necompetenţa absolută este incidentă şi în situaţia reclamanţilor ce au calitatea de grefieri la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.
Însă, în condiţiile în care reclamanţii au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a subliniat că aceştia îşi desfăşoară activitatea la o instanţă ierarhic superioară Tribunalului Iaşi, astfel că această instanţă este necompetentă absolut a soluţiona litigiul pendinte, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/2016.
4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 14 noiembrie 2022.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
Prezenta cauză are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită în contradictoriu cu pârâţii obligarea acestora din urmă la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.
Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 248-253 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."
Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi grefierilor.
Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi grefierilor.
În cauză, reclamanţii fac parte din cadrul personalului auxiliar şi conex din cadrul Parchetului de lângă de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă.
Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În aceeaşi ordine de idei, în cauză nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar în această pricină pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe.
Dispoziţia legală mai sus amintită nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
Este de subliniat faptul că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie, operaţiune interzisă de art. 10 C. civ.
Raportat la toate aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.