Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/24.10.2018. Concomitent, a solicitat repunerea în termenul de a contesta raportul de evaluare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 94/2019 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii, a respins cererea de repunere în termen şi a respins, ca fiind tardiv formulată acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta – reclamantă a arătat că a solicitat Agenţiei Naţionale de Integritate să îi comunice corespondenţa la domiciliul fiicei sale, în sensul art. 158 C. proc. civ.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a avea în vedere faptul că reclamanta asigura întreţinerea locuinţei sale cu caracter de continuitate, fiind prezentă şi acolo.
În condiţiile în care la domiciliul procedural ales nu a indicat persoana împuternicită cu ridicarea corespondenţei, aceasta trebuia să îi fie înmânată personal sau comunicată la domiciliul din actul de identitate.
A mai arătat recurenta că, la primirea raportului de evaluare privind conflictul de interese nr. x, nu a recitit cu atenţie întregul raport, întrucât soluţia a fost aceea de clasare.
În consecinţă, data la care a luat cunoştinţă de existenţa raportului de evaluare nr. x/24.10.2018, contestat în cauză, a fost data de 15.04.2019, când acesta a fost pus în executare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata – pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ."
Întrucât legea specială nu conţine dispoziţii exprese cu privire la natura juridică a termenului prevăzut de art. 22 alin. (1), se apreciază că, în temeiul art. 32 din acelaşi act normativ, care prevede completarea acestor dispoziţii legale cu normele procedurale de drept comun, natura termenului în discuţie este cea stabilită de prevederile art. 180 şi urm. C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă că raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, contestat de către reclamantă, a fost comunicat de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 01.11.2018, la adresa indicată de aceasta pentru primirea corespondenţei. Corespondenţa a fost primită de soţul reclamantei, B., care a semnat de primire la data de 01.11.2018, astfel cum rezultă din formularul de confirmare de primire.
Recurenta-reclamantă a susţinut că soţul său nu i-a comunicat corespondenţa primită la data de 01.11.2018, acesta aflându-se sub un tratament medicamentos pentru o afecţiune psihică, tratament ce îi afectează luciditatea, astfel că a aflat pentru prima dată despre existenţa acestui raport de evaluare la data de 15.04.2019 în şedinţa consiliului de administraţie al C. S.A., contestaţia împotriva acestui raport de evaluare fiind introdusă pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 29.05.2019, în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În opinia recurentei, raportul de evaluare trebuia să îi fie comunicat fie personal, la adresa indicată de aceasta ca fiind domiciliul procedural ales, sau comunicată la domiciliul din actul de identitate, invocând în acest sens dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face potrivit art. 155 sau 156".
Este adevărat că din interpretarea prevederilor art. 158 din C. proc. civ. reiese faptul că alegerea locului citării presupune în mod imperativ indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, în sens contrar, citarea se va face la domiciliul părţii, însă, în speţă, faptul că reclamanta a indicat locul/adresa unde solicită să i se facă toate comunicările nu echivalează cu o alegere de domiciliu, în sensul articolului anterior menţionat.
Raţiunea pentru care legiuitorul a reglementat în mod imperativ faptul că în cazul alegerii de domiciliu/sediu, comunicarea se va face la domiciliu/sediu ales, a fost (i) evitarea situaţiei în care partea, care nu are studii juridice, să sufere o vătămare procesuală şi (ii) asigurarea garanţiilor unui proces echitabil, în termen optim şi previzibil şi efectivitatea dreptului la apărare.
Reclamanta a precizat că locuieşte efectiv la fiica sa, în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, adresă indicată pentru primirea corespondenţei prin înscrisul în cuprinsul căruia şi-a exprimat punctul de vedere solicitat de ANI în legătură cu evaluarea întreprinsă.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în speţa de faţă sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., text de lege care reglementează situaţia în care partea nu locuieşte efectiv la domiciliul oficial, ci locuieşte într-un alt loc unde precizează că doreşte să primească corespondenţa, loc în care însă nu se impune desemnarea unei persoane care să primească actele de procedură în numele părţii, acestea urmând a fi primite chiar de parte ori de către celelalte persoane stabilite conform art. 163 alin. (6) C. proc. civ.
De asemenea, susţinerea recurentei că raportul de evaluare trebuia să-i fie comunicat personal nu se fundamentează pe nici o dispoziţie legală, în legea de procedură nefiind stabilită o obligaţie pentru cel însărcinat cu comunicarea corespondenţei de a păstra corespondenţa până va găsi persoana indicată la domiciliul indicat, ceea ce presupune şi că va reveni la acel domiciliu până va înmâna personal actul comunicat.
Cum în cauza de faţă reclamanta a indicat care este domiciliul ei în fapt şi unde solicită să i se facă comunicările, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că procedura de comunicare a raportului de evaluare s-a realizat în mod corect.
În ceea ce priveşte solicitarea de repunere în termenul de a formula contestaţie, judecătorul fondului, analizând motivele invocate de reclamantă, a luat în considerare posibilitatea ca soţul acesteia să nu-i fi înmânat plicul conţinând raportul de evaluare, însă, având în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/19.12.2018, referitor la conflictul de interese, a fost menţionat şi raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, în mod evident, a apreciat ca nefiind reală susţinerea reclamantei că a luat cunoştinţă pentru prima dată de existenţa raportului contestat în data de 15.04.2019, în şedinţa consiliului de administraţie al C. S.A.
Astfel, raportul de evaluare nr. x/19.12.2018 i-a fost comunicat reclamantei la data de 28.12.2018, după cum chiar partea a afirmat în cererea de chemare în judecată, de la această dată curgând termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., adică termenul în care reclamanta ar fi trebuit să formuleze contestaţia însoţită de cererea de repunere în termen. Ori, la momentul formulării cererii - 29.05.2019, acest termen era deja împlinit, cererea de repunere în termen fiind tardivă.
Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, recurenta admite faptul că, de fapt, văzând soluţia de clasare dispusă în raportul de evaluare nr. x/19.12.2018, nu a mai citit cu atenţie partea descriptivă a acestuia.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 94/2019 din 10 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.