Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei în anulare
Prin Decizia nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018, s-a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, obligând partea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON către reclamanta-pârâtă A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva Deciziei nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea acestei decizii şi rejudecarea recursului, în sensul admiterii acestuia, casării hotărârii instanţei de fond şi respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că, în mod eronat, Înalta Curte a reţinut că recursul formulat de instituţia recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., constatând nul recursul.
Contestatoarea a arătat că recursul a fost motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în speţă.
În acest sens, din economia textului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu rezultă că ar trebui indicat cu exactitate normele legale încălcate de instanţă, însă, din lecturarea recursului formulat de către ANAF, rezultă fără echivoc care sunt normele legale pe care instanţa de fond le-a încălcat în soluţionarea cauzei.
Astfel, în recursul formulat de către instituţia noastră s-a menţionat în mod expres norma de drept material pe care instanţa de fond a aplicat-o în mod greşit, respectiv prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015, singura dispoziţie legală pe care instanţa de fond a încălcat-o şi aplicat-o în mod greşit.
Prin urmare, în mod eronat, instanţa de recurs a reţinut în decizia atacată că prin recursul formulat nu s-ar fi identificat explicit norma sau normele de drept material aplicabile speţei.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei de interes a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor în formularea contestaţiei în anulare, susţinând că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor nu justifică un interes în anularea deciziei contestate, deoarece, pe de-o parte, a fost emisă Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluţionarea contestaţiei, motiv pentru care, în ipoteza în care contestaţia în anulare ar fi admisă, iar Înalta Curte ar proceda la soluţionarea recursului, chiar şi în situaţia obţinerii unei soluţii favorabile asupra cererii de recurs, contestatoarea oricum nu ar mai justifica un interes actual; pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care nu ar fi fost încă emisă Decizia de soluţionare, suspendarea oricum nu ar mai putea fi menţinută, deoarece cauza penală aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a fost clasată, iar dispoziţiile procedural-fiscale nu permit prelungirea măsurii suspendării dincolo de momentul în care motivele care au determinat suspendarea au încetat, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.
În subsidiar, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, susţinând că motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare nu se circumscriu în cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes, invocată de către intimată prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca lipsită de interes, pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei contestaţii în anulare.
Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a contestaţiei în anulare.
Înalta Curte constată că recursul a cărui nulitate s-a constatat prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a vizat sentinţa civilă nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care, în urma admiterii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta A. S.R.L., a fost anulată Decizia nr. 273/29.05.2018 emisă de ANAF – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, fiind obligată pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.12.2017 şi împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/28.12.2017 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova.
În cauză, pârâta s-a conformat dispoziţiilor sentinţei civile nr. 5449 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând contestaţia formulată de reclamantă, la dosar fiind depusă de către intimată, împreună cu întâmpinarea, Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluţionarea contestaţiei.
Având în vedere că finalitatea urmărită de recurenta-pârâtă (contestatoarea în cauză) prin promovarea recursului a fost aceea de a obţine respingerea acţiunii reclamantei şi menţinerea Deciziei nr. 273/29.05.2018 privind suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.12.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.12.2018, precum şi împrejurarea că a fost emisă Decizia nr. 269/08.12.2020 privind soluţionarea contestaţiei, în mod evident, contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGSC nu mai justifică un interes în formularea prezentei contestaţii în anulare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca lipsită de interes.
Faţă de căderea în pretenţii a contestatoarei prin raportare la lipsa de interes a propriului demers procesual, Înalta Curte o va obliga la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. faţă de complexitatea redusă a prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 5739 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018, ca lipsită de interes.
Obligă contestatoarea la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.