Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.02.2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2345/18.04.2017, anularea deciziei nr. 252/28.07.2017, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de intarziere nr. 2345/18.04.2017, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca lipsită de obiect, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, în sensul anulării deciziei nr. .252/28.07.2017 de suspendare a soluţionării contestaţiei nr. A SLP465/22.02.2017, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei nr. A SLP465/22.02.2017, formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/18.04.2017 şi la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
În motivarea recursului arată că, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat fără a cerceta fondul cauzei, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Precizează că prin decizia nr. 83/02.04.2020, intimata-pârâtă ANAF a revocat Decizia nr. 2345/18.04.2017, nu şi Decizia nr. 252/28.07.2017 prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. x/26.05.2017, formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, ce face obiectul sesizării instanţei în prezenta cauză.
Arată că, deşi decizia de impunere pentru plata accesoriilor nr. 2345/18.04.2017 a fost revocată, decizia nr. 252/28.07.2017, atacată în prezenta cauză, nu a fost revocată.
Susţine că sentinţa recurată este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor art. 29 C. proc. civ., art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 277 alin. (4) Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care are interes, iar pe de altă parte, arată că pârâta nu poate invoca un interes legitim în menţinerea Deciziei nr. 252/28.07.2017.
Consideră că prima instanţă a reţinut în mod greşit că pretenţia sa nu ar mai fi actuală, câtă vreme actul atacat în cauză nu a fost revocat.
Arată că prin Decizia nr. 1301/04.03.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, s-a dispus anularea deciziei nr. 76/09.03.2017 şi obligarea recurentei-pârâte la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 13/08.02.2017, iar ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a emis decizia nr. 83/02.04.2020, prin care a soluţionat contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. F-DJ nr. 13/08.02.2017, în sensul anulării acesteia, dispunând şi anularea din oficiu a deciziilor emise pentru obligaţiile accesorii, inclusiv a Deciziei nr. 2345/18.04.2017.
Or, anularea din oficiu a Deciziei nr. 2345/18.04.2020 nu înseamnă că recurenta-pârâtă a soluţionat contestaţia nr. x/26.05.2017 formulată împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, rămânând în fiinţă atât decizia nr. 252/28.07.2017 de suspendare a soluţionării contestaţiei, cât şi contestaţia nr. x/26.05.2017.
Precizează că temeiul de drept al suspendării soluţionării contestaţiei nr. x/26.05.2017 este reprezentat de dispoziţiile art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală, constând în existenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi, respectiv al dosarului penal nr. x/2014, iar pentru a fi incidente dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 şi pentru reluarea procedurii administrative, ar fi fost necesar să înceteze motivul care a determinat suspendarea.
De asemenea, susţine că, ţinând cont de regimul juridic aplicabil actelor administrative şi distincţia dintre revocarea actelor administrative şi anularea acestora, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 83/02.04.2020 ar fi rămas fără obiect cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care s-a revocat doar decizia nr. 2345/18.04.2017, fără a se revoca şi decizia nr. 252/28.07.2017. Astfel, revocarea priveşte oportunitatea actului administrativ şi se dispune numai de organul emitent, în timp ce anularea se referă la scoaterea din vigoare a unui act administrativ pe motive de nelegalitate, putând fi dispusă şi de organul ierarhic superior.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a invocat motivul de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază cererea de recurs şi nici nu a arătat motivele pentru care apreciază că instanţa ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, respectiv care sunt motivele pe care hotărârea atacă nu le cuprinde, motivele contradictorii ori străine de natura pricinii.
Pe fond, solicită respingerea cererii de recurs ca neîntemeiate şi nefondate, având în vedere că prima instanţă a reţinut în mod corect că acţiunea este lipsită de obiect, în condiţiile în care actul atacat a fost anulat
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., invocată de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Sub un prim aspect, contrar susţinerilor intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a indicat în mod expres motivul de casare pe care se întemeiază cererea de recurs, respect art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare arătat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.
Totodată, recurenta-reclamantă a prezentat starea de fapt şi a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanţele cauzei, instanţa de fond a dat o interpretare greşită normelor de drept material incidente.
În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.
2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2345/18.04.2017, anularea Deciziei nr. 252/28.07.2017, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017.
Prin decizia nr. 252/28.07.2017, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017, pentru suma de 2.610.925 RON reprezentând obligaţii fiscale accesorii aferente impozitului pe dividende distribuite persoanelor fizice şi TVA, având în vedere faptul că se impune soluţionarea cu prioritate a dosarului penal nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, ce vizează aceleaşi sume constatate drept prejudiciu adus bugetului de stat.
Prin decizia nr. 1301 din 4 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 704 din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal; a casat în parte sentinţa recurată; a admis acţiunea reclamantei; a anulat decizia nr. 76/09.03.2017 şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/08.02.2017.
Ulterior, ca urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărârii de mai sus, prin Decizia nr. 83 din 08.04.2020, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a anulat Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2345/18.04.2017, vizată de contestaţia administrativă a cărei soluţionare a fost suspendată prin decizia nr. 252/28.07.2017, ce face obiectul prezentei cauze.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că acţiunea a rămas fără obiect, în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei nr. x/26.05.2017 formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017 şi anularea deciziei nr. 252/28.07.2017, privind suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 2345/18.04.2017.
Cu alte cuvinte, întrucât obiectul contestaţiei administrative fiscale, respectiv Decizia nr. 2345/18.04.2017, a fost anulată de către organul fiscal, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Este adevărat că decizia nr. 252/28.07.2017, de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative ce avea ca obiect Decizia nr. 2345/18.04.2017, nu a fost anulată, dar prin anularea acestei din urmă decizii, nu se mai poate solicita obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei, câtă vreme chiar actul ce făcea obiectul contestaţiei administrative a fost anulat.
Prin urmare, se constată că aspectele invocate în recurs de către recurenta-reclamantă nu sunt de natură a contura o altă soluţie decât cea pronunţată de către prima instanţă, din perspectiva anulării deciziei ce făcea obiectul contestaţiei administrative, prima instanţă reţinând în mod corect că un asemenea demers judiciar a rămas fără obiect.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96/2020 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.