Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat: admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie pentru solicitarea de obligare a pârâtelor la plata drepturilor salariale, respectiv a diurnei în valută conform art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004 şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia conform art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, aferente perioadei 25.05.2009 – 21.12.2009 sub egida EULEX în Provincia Kosovo; obligarea pârâtelor la plata diurnei în valută, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea, în calitate de ofiţer la aceste misiuni internaţionale în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată; obligarea pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată, la plata costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea în calitate de ofiţer în misiunea internaţională în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei sumelor de la cap. 2 şi 3 şi până la plata efectivă a acestor sume, ce vor fi stabilite de angajator după pronunţare sau de executorul judecătoresc, în situaţia în care se necesită punerea în executare a hotărârii prin procedura executării silite; obligarea pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) rap. la art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată, la plata contravalorii alocaţiei de hrană, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea în calitate de ofiţer în misiunile internaţionale în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009 sub egida EULEX, întrucât reclamantul a fost obligat să-şi achite contravaloarea hranei, în sumă de 11,5 euro/zi, nefiind bonificat pentru această plată; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1298 din data de 23 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, invocată prin întâmpinare şi s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române, ca neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi, ca neîntemeiată.
S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamant a diurnei în valută şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere pentru participarea reclamantului la misiunea internaţională sub egida EULEX în Provincia Kosovo, în perioada 25.05.2009-08.12.2009, precum şi la plata dobânzii legale pentru sumele cuvenite, începând cu data scadenţei acestora şi până la plata efectivă.
S-a respins, în rest acţiunea, ca neîntemeiată şi a luat act că reclamantul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
1.3. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1619 din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Brigada Specială de Intervenţii "Vlad Ţepeş" a Jandarmeriei Române - Unitatea Militară 0465, împotriva sentinţei nr. 1298 din 23 decembrie 2020 şi a încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.
1.4. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 1619 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire, revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M. 0251 Bucureşti), întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.
În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul arată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este contrară Deciziei nr. 38/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă decizii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 922 din 27 septembrie 2021.
Se arată, în esenţă, că potrivit considerentelor Deciziei nr. 38/2021, în cadrul raporturilor de muncă dacă un anumit aspect al activităţii prestate este recompensat de către partenerul extern, nu mai există nicio justificare pentru ca acelaşi aspect să fie remunerat şi de către statul român şi viceversa, în caz contrar, producându-se o îmbogăţire fără justă cauză.
La termenul de judecată din 14 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., reţinând cauza în pronunţare pe acest aspect.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că ipoteza acestuia constă în existenţa "a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Revizuentul invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea Deciziei nr. 1619/2021 de către Curtea de Apel Ploieşti, prin raportare la Decizia nr. 38/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în soluţionarea unei sesizări formulate într-un litigiu aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ – Dosar nr. x/2019, vizând acordarea drepturilor băneşti constând în diurnă în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere.
Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. noţiunea de "Autoritate de lucru judecat" este definită astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."
Din coroborarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 cu cele ale art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se confirmă în cauză.
Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive pronunţate asupra fondului procesului sau a unei excepţii procesuale, ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Or, în speţă, ab iniţio, nu se poate reţine incidenţa autorităţii de lucru judecat, având în vedere că decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prin care să se soluţionează fondul unui litigiu sau vreo excepţie procesuală invocată în cadrul acestuia.
Deciziile prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează sesizările adresate de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea pe fond a unui litigiu, reprezintă, potrivit Titlului III din C. proc. civ., instrumente procedurale contencioase privind asigurarea unei practici judiciare unitare prin rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept născute din interpretarea şi aplicarea unor norme juridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, într-o anumită materie.
Prin urmare, printr-o hotărâre pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept nu se poate soluţiona fondul unui litigiu sau vreo excepţie invocată în cadrul acestuia, efectele acesteia având caracter obligatoriu şi trebuind aplicată de judecătorul învestit cu soluţionarea unui litigiu, atunci când apreciază că are incidenţă în cauză.
Din această perspectivă, cererea de revizuire dedusă judecăţii nu poate fi susţinută prin prisma existenţei unor hotărâri judecătoreşti contrare şi a încălcării autorităţii de lucru judecat, având în vedere şi că revizuentul a înţeles să invoce în faţa instanţei de recurs incidenţa în cauză a Deciziei nr. 38/2021 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar prin Decizia nr. 1619/2021, Curtea de Apel Ploieşti a analizat această apărare, dând relevanţă anumitor considerente din decizia menţionată şi apreciindu-le ca fiind favorabile intimatului-reclamant. În acest sens, a pronunţat soluţia de respingere a recursului declarat de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M. 0251 Bucureşti), menţinând soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantului A..
Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o triplă identitate care ar fi putut, ipotetic, să existe în raport de litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul căruia s-a formulat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neexistând măcar o situaţie premisă comună.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată prin decizia atacată nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M. 0251 Bucureşti) împotriva Deciziei nr. 1619 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se va depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2022.