Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra apelurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa penală nr. 114 din 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. avocat în cadrul Baroului Călăraşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

2. În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 23.09.2019 şi arestat preventiv de la data de 24.09.2019 la 26.09.2019.

3. În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a constatat că inculpata a fost reţinută în data de 23.09.2019.

4. În baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1), lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 85 alin. (2), lit. b) din C. pen. a fost impusă inculpatei obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile la una dintre următoarele două instituţii: Primăria oraşului Călăraşi sau Primăria comunei Roseţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. şi ale art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 88 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării şi aplicarea şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

5. În baza art. 80 din C. pen. s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 81 din C. pen. s-a aplicat inculpatei E. un avertisment.

6. În baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 85 alin. (2), lit. b) din C. pen. a fost impusă inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile la una dintre următoarele două instituţii: Primăria oraşului Călăraşi sau Primăria comunei Roseţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. şi ale art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 88 din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării şi aplicarea şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 72 din C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 12.09.2019.

7. În baza art. 273 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. , la pedeapsa de 1500 RON, amendă penală (150 zile amendă x 10 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu cea pentru a cărei săvârşire inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019.

În baza art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a fost contopită pedeapsa amenzii aplicate în cauză cu cea aplicată prin sentinţa penală nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019 în pedeapsa cea mai grea, de 3600 RON la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1500 RON, rezultând o pedeapsă de 4100 RON amendă penală (230 de zile amendă x 17,8 RON cuantumul unei zile-amendă).

În temeiul art. 63 alin. (1) din C. pen. s-a pus în vedere inculpatului că neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 72 alin. (2) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din data de 12.09.2019 şi din data de 01.04.2018 (dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Călăraşi), adică 2 zile de amendă.

8. În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 23.09.2019.

În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D., E., F. şi G. la plata sumei de 700 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 142 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi H. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor D., E., F., H. în cuantum de 1253 de RON fiecare şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului G., în cuantum de 450 de RON au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile apărătorilor din oficiu ai inculpatelor D. şi E. de majorare a onorariului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. şi a două infracţiuni prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatului B. cercetat sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatei C. cercetată sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatului F. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a inculpatului G. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. a inculpatei E. cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., a inculpatei D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi a inculpatului H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi, s-a reţinut faptul că la data de 11.09.2019, s-a întâlnit în cabinetul său cu inculpatul B., soţia acestuia, inculpata C. şi inculpatele E. şi D. (martore în dosarul x/2019 al Judecătoriei Călăraşi), ocazie cu care le-a determinat cu intenţie pe inculpatele E. şi D., iar prin intermediul inculpatei D., l-a determinat pe inculpatul F. (persoană vătămată în dosarul x/2019), să îşi schimbe depoziţiile din faza de urmărire penală şi le-a instruit să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa instanţei în dosarul nr. x/2019, scopul demersurilor sale fiind exonerarea de răspundere penală a clientului B., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu inculpatul F. prin intermediul inculpatei D.) şi două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu inculpatele E. şi D.), cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut faptul că în data de 11.09.2019, le-a determinat pe inculpatele D. şi E. (martore în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019), prin intermediul inculpaţilor C. şi A., să dea declaraţii mincinoase cu ocazia audierii la Judecătoria Călăraşi, fapte ce întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., infracţiunile luând forma instigării mediate/indirecte.

În sarcina inculpatei C. s-a reţinut faptul că, împreună cu inculpaţii B. şi A., le-a determinat cu intenţie pe inculpatele E. şi D., să îşi schimbe depoziţiile din faza de urmărire penală şi să dea declaraţii mincinoase în faţa instanţei în dosarul Judecătoriei Călăraşi cu numărul x/2019, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă, (două infracţiuni) prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatului H. s-a reţinut faptul că l-a determinat pe inculpatul G. să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului cu ocazia audierii în faţa instanţei în dosarul Judecătoriei Călăraşi cu numărul x/2019, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatelor D. şi E., s-a reţinut faptul că, fiind audiate în calitate de martore, au dat declaraţii mincinoase în dosarul Judecătoriei Călăraşi cu numărul x/2019, contrare celor din faza de urmărire penală, cu scopul de a influenţa soluţia ce urma a fi dispusă în cauză, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatului G., s-a reţinut faptul că, fiind audiat în calitate de martor, a dat declaraţii neconforme adevărului la Judecătoria Călăraşi, contrare celor din faza de urmărire penală, încercând astfel să influenţeze soluţia ce urma a fi dispusă în cauză, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatului F., s-a reţinut faptul că, la data de 12.09.2019, fiind audiat în calitate de persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, a dat declaraţii nereale, contrare celor din faza de urmărire penală, încercând astfel să influenţeze soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 12.09.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele x, rechizitoriu din data de 15.03.2019 din dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele x, sentinţa penală nr. 332/2019 din data de 12.09.2019 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie martor D. din şedinţa publică din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 a Judecătoriei Călăraşi - filele x, declaraţie martor D. din data de 14.02.2018 la IPJ Călăraşi - Poliţia Municipiului Călăraşi, secţia 1 Poliţie Rurală Călăraşi în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi. - filele x, declaraţie martor D. în dosarul nr. x/2018 din data de 15.11.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele x, declaraţie martor E. în dosarul nr. x/2018 din data de 15.11.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele x, declaraţie martor E. din Şedinţa Publică din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi - filele x, declaraţie martor G. din data de 19.03.2018 la IPJ Călăraşi - Poliţia Municipiului Călăraşi, secţia 1 Poliţie Rurală Călăraşi în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi- filele x, declaraţie martor G. din Şedinţa Publică din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi - filele x, declaraţie persoană vătămată G. din data de 14.02.2018 la IPJ Călăraşi - Poliţia Municipiului Călăraşi, secţia 1 Poliţie Rurală Călăraşi în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele x, declaraţie persoană vătămată F. din data de 19.03.2018 la IPJ Călăraşi - Poliţia Municipiului Călăraşi, secţia 1 Poliţie Rurală Călăraşi în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - filele120-122, declaraţie persoană vătămată F. din Şedinţa Publică de la data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi - filele x, declaraţie a suspectului A. din data de 28.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de inculpat a numitului A. din data de 21.01.2020 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de suspect a numitului B. din data de 23.09.2020 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitului B. din data de 24.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitului B. din data de 15.01.2020 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de suspect a numitului H. din data de 23.09.2019 din dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie inculpat H. din data de 24.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitului H. din data de 19.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de martor a numitului I. în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie suspect C. din data de 23.09.2019 din dosarul nr. x/2019- filele x, ordonanţa de reţinere din data de 23.09.2019 emisă de IPJ Călăraşi, declaraţie de inculpat a numitei C. din data de 24.09.2019 în dosarul x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitei C. din data de 20.01.2020 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie suspect F. din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, dovada de primire a citaţiei de către numitul F. din data de 10.09.2019 - filele x, declaraţie suspect F. din data de 23.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitului F. din data de 26.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitului F. din data de 18.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de suspect a numitei E. din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de suspect a numitei E. din data de 23.09.2019 în dosarul nr. x/2019- filele x, declaraţie inculpat E. din data de 26.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie inculpat E. din data de 18.11.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de suspect a numitului G. din data de 12.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de suspect a numitului G. din data de 23.09.2019 în dosarul nr. x/2019 – filele x, declaraţie de inculpat a numitului G. din data de 27.09.2019 în dosarul nr. x/2019- filele x, declaraţie de inculpat a numitului G. din data de 18.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, declaraţie de suspect a numitei D. din data de 23.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitei D. din data de 26.09.2019 în dosarul nr. x/2019 - filele x, declaraţie de inculpat a numitei D. din data de 18.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - filele x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 12.09.2019 întocmit de IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. x/2019 - fila x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 13.09.2019 încheiat de IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. x/2019 - filele x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 12.09.2019 încheiat de IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. x/2019 - fila x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 18.09.2019 încheiat de IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale în dosarul nr. x/2019 - filele x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 18.09.2019 încheiat de IPJ Călăraşi în dosarul nr. x/2019 - filele x, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat în cauză din data de 18.09.2019 încheiat de IPJ Călăraşi în dosarul nr. x/2019 - filele x, proces-verbal de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică încheiat de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale la data de 13.09.2019 - filele x, proces-verbal de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică încheiat de IPJ Călăraşi la 13.09.2019 cu privire la interceptările realizate în baza MST 427/2019 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi cu nr. x/2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, la data de 09.03.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.06.2020 judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis în data de 06.03.2020 în dosarul de urmărire penală nr. 642/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. şi a două infr. prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., al săvârşirii a două infr. prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul B., al săvârşirii a două infr. prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. de către inculpata C., al săvârşirii infr. prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul F., al săvârşirii infr. prev. de art. 273 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul G., al săvârşirii infr. prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. de către inculpata D., al săvârşirii infr. prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. de către inculpata E. şi al săvârşirii infr. prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul H..

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii inculpaţii A. şi C..

Prin încheierea nr. 547/17.09.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de inculpatul A..

Prin încheierea nr. 714/04.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea contestaţiei declarate de inculpata C. împotriva încheierii din data de 19 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, extinderea efectelor contestaţiei formulate de inculpata C. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., desfiinţarea, în parte, a încheierii atacate numai cu privire la inculpaţii B. şi C. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în procedura de cameră preliminară.

În urma trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală sub nr. x/2020/a2.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.12.2020, judecătorul de cameră preliminară a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii A., F., G., D., E. şi H. şi formarea unui nou dosar având în vedere soluţia de desfiinţare în parte, doar în privinţa inculpaţilor B. şi C., a încheierii judecătorului de cameră preliminară.

Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală sub nr. x/2020.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunţată în data de 24 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţii C. şi B..

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. a constatat că prezenta instanţă (Curtea de Apel Bucureşti) este competentă să soluţioneze prezenta cauză, este legal sesizată cu rechizitoriul nr. x/2019 din data de 06.03.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpaţii C. şi B., probele au fost administrate în mod legal şi actele de urmărire penală au fost efectuate în mod legal.

În baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpaţii C. şi B. trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 642/P/2019 din data de 06.03.2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.04.2021, instanţa, în baza art. 45 alin. (1) din C. proc. pen. a trimis cauza, obiect al dosarului nr. x/2020 la Completul C8F pentru a se discuta o eventuală reunire a acesteia la cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2021 instanţa, în baza art. 45 alin. (1) din C. proc. pen. a dispus reunirea cauzei cu nr. x/2020 la dosarul cu nr. x/2020, având în vedere că există o strânsă legătură între inculpaţi şi infracţiunile obiect dintre cele două cauze şi o situaţie de participaţie penală.

La termenul de judecată din data de 29.06.2021 instanţa a încuviinţat cererile de judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii formulate de inculpaţii F., G., D. şi E..

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii H. şi A., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate dosarului cauzei şi au fost depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanţiere încuviinţate inculpaţilor B., F., C., A. respectiv: biletul de ieşire din spital eliberat la data de 11.05.2021 de Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi pe numele inculpatului B., certificatul de deces seria x nr. x eliberat de Primăria Comunei Roseţi pe numele J., contractul individual de muncă încheiat între Primăria Modelu şi inculpata C. privind funcţia de asistent personal al persoanei cu handicap grav, certificatele nr. x/25.07.2018 şi nr. y/20.03.2012 de încadrare în grad de handicap privind pe numita Ciulinaru C., certificatul de căsătorie seria x.A. nr. x eliberat la data de 04.10.1997, certificatul de naştere seria x nr. x eliberat la data de 15.01.1979, scrisoarea medicală privindu-l pe inculpatul B., fişa de consultaţii medicale şi scrisorile medicale eliberate inculpatei E., înscrisuri olografe intitulate "caracterizare" privindu-i pe inculpaţii F. şi D., certificat de naştere seria x nr. x eliberat la data de 18.03.2019, certificatul de naştere seria x nr. x eliberat la data de 22.07.2019, certificatul de căsătorie seria x nr. x eliberat de Primăria Municipiului Călăraşi, certificatul de naştere seria x nr. x eliberat la data de 15.09.2006 de Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, adeverinţa nr. x/12.10.2021 eliberată de angajatorul S.C. L. S.R.L. inculpatului G., certificatul de naştere seria x nr. x eliberat la data de 12.01.2009 de Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, scrisoare medicală şi biletul de externare eliberate la data de 20.07.2018 inculpatului A., raportul medical eliberat la data de 20.08.2020, scrisoarea medicală şi biletul de externare din data de 22.05.2018 privind pe inculpatul A..

Inculpaţii F., G., D., E., C., B. şi-au exercitat dreptul la tăcere refuzând să dea declaraţii în faţa instanţei. De asemenea, martorul I., prezent la termenul de judecată din data de 07.09.2021 a învederat că, potrivit art. 117 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu doreşte să dea declaraţie, inculpata D. fiind fiica sa.

Totodată au fost depuse sentinţele penale nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, nr. 162/23.05.2018 a Judecătoriei Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1172/21.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, nr. 226/20.10.2016 a Judecătoriei Călăraşi, nr. 332/12.09.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1600/28.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 58/13.02.2020 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1264/17.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 141/28.03.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 805/06.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fişele de cazier ale inculpaţilor şi a fost ataşat dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi.

Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul nr. x/2018 întocmit în data de 15.03.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 05.02.2018, prin constrângere, respectiv exercitând ameninţări asupra persoanei vătămate F., asupra concubinei persoanei vătămate, numita D. şi la adresa mătuşii acesteia, numita E., a încercat să îl determine pe F. să îşi retragă plângerea formulată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi distrugere care constituiau obiect al anchetei penale în acelaşi dosar.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar cu privire la aceste două ultime infracţiuni în privinţa cărora se dispusese prin ordonanţa din data de 26.11.2018 continuarea urmăririi penale faţă de suspecţii B. şi H..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 19.03.2019 sub numărul x/2019 la Judecătoria Călăraşi.

La data de 12.09.2019, în şedinţă publică a fost audiat în calitate de persoană vătămată inculpatul F. care a precizat că nu a fost ameninţat de inculpatul B. direct sau indirect ci doar a auzit din zvon public, într-un bar, că ar vrea să îl bată astfel că a reclamat organelor de poliţie acest lucru pentru că dorea să fie lăsat în pace.

La acelaşi termen a fost audiat, în calitate de martor, inculpatul G. care a indicat faptul că persoana vătămată (inculpat în prezenta cauză) F. i-a spus că inculpatul B. ar fi fost la el şi i-ar fi cerut să-şi retragă plângerea fără a-l ameninţa în acest sens, neputându-şi explica de ce s-a consemnat diferit în declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Inculpata D. a fost audiată în calitate de martor la acelaşi termen de judecată precizând faptul că ceea ce s-a consemnat în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale nu corespunde realităţii, că soţul său, inculpatul F., i-a indicat că a fost un incident în stradă cu inculpatul B. în sensul că cei doi au făcut nişte glume unul cu celălalt şi că, deşi a declarat organelor de poliţie că inculpatul F. i-ar fi spus că a fost ameninţat de inculpatul B. cu incendierea locuinţei, acest lucru nu era real, martora declarând în acest sens doar pentru a-l speria pe inculpatul B. pentru ca lucrurile să nu degenereze. Totodată a negat faptul că ar fi auzit de la inculpatul F. că inculpatul B. obişnuieşte să incendieze locuinţele persoanelor cu care era în conflict, ea declarând în acest sens organelor de cercetare penală întrucât "avea nervi împotriva inculpatului."

Inculpata E. a fost, de asemenea audiată în calitate de martor, la acelaşi termen de judecată, declarând că, din cauza vârstei înaintate nu îşi mai aminteşte dacă cele declarate în cursul urmăririi penale au fost corect consemnate în cuprinsul declaraţiei sale şi că nu ştie să scrie şi să citească astfel că nu poate aprecia dacă conţinutul declaraţiei reproducea fidel cele declarate cu acea ocazie.

Procurorul care participa la judecarea dosarului nr. x/2019 la Judecătoria Călăraşi, s-a sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului de către persoana vătămată din dosar, F. şi a infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii E., D. şi G., care au dat în faţa instanţei declaraţii contrare celor din faza de urmărire penală. Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi sub nr. x/2019, fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 2.10.2019 fiind înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul acestui ultim parchet.

Prin procesul-verbal nr. x/P/2019 prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi s-a sesizat din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 292 din C. proc. pen., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de complicitate la instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. (două infracţiuni) de către avocatul A., dosarul fiind declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 16.09.2019, unde a fost înregistrat cu nr. x şi reunit cu dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa penală nr. 332 din 12.09.2019, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul cu nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1600/28.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul B. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 25.02.2018 i-a cerut persoanei vătămate F. să-şi retragă plângerea penală formulată cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt şi distrugere, întrucât nu este el autorul, iar dacă refuză să o facă va munci pentru el toată viaţa degeaba, îl va distruge, nu o să-i fie bine toată viaţa, o să dărâme casa în care locuiau persoana vătămată, concubina sa D. şi mătuşa concubinei sale, E. şi le va da foc.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa nu a luat în considerare declaraţiile date în faza de judecată de persoana vătămată F. şi de martorii D., G. şi E., apreciind că ele sunt date în mod cert cu intenţia de a se înlătura răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă, acest lucru fiind evident în condiţiile în care persoana vătămată a declarat expres că doreşte să îşi retragă plângerea formulată. Instanţa a apreciat că nu sunt credibile aspectele invocate în declaraţiile date de aceştia în cursul judecăţii, respectiv că nu a avut loc niciun conflict, ci doar un schimb de cuvinte în glumă, că din pricina stării de sănătate E. nu mai reţine ce a declarat sau că au fost făcute afirmaţiile cu scopul de a-l speria pe inculpat, pentru a nu se amplifica incidentul. Instanţa a înlăturat aceste declaraţii, întrucât persoana vătămată a sunat la 112 de teama ameninţărilor inculpatului, iar concubina sa şi-a alertat mătuşa să intervină pentru aplanarea conflictului, lucru pe care aceasta l-a şi făcut, iar în faţa instanţei a declarat că nu îşi mai aminteşte incidentul. Instanţa a avut în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare a inculpatului declaraţiile date în faza de urmărire penală de persoana vătămată şi de martori.

Soluţia a rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi de inculpatul B. prin decizia penală nr. 1600/A/28.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În data de 11.09.2019, în cabinetul inculpatului A., avocat al inculpatului B., a avut loc o întâlnire, la care au participat inculpatul B., soţia acestuia, inculpata C. şi inculpatele E. şi D.. În cadrul acestei întrevederi, la solicitarea inculpatului B., avocatul A. le-a învederat martorelor E. şi D. că instituţia împăcării nu este permisă de legea penală, le-a citit din rechizitoriu declaraţiile, iar la întrebarea acestora cu privire a consecinţele unei schimbări a declaraţiilor date anterior în cauză le-a indicat că o astfel de conduită poate fi calificată drept mărturie mincinoasă care, potrivit experienţei sale, va atrage în cazul concret sancţiunea amenzii sau o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În data de 12.09.2019, fiind audiaţi de instanţă, F., E. şi D. au dat declaraţii conform îndrumărilor avocatului.

Într-adevăr, în cadrul declaraţiei date în calitate de inculpat în data de 21.01.2020 inculpatul A. recunoaşte că s-a întâlnit cu coinculpaţii B., C., D. şi E. pentru a discuta despre dosarul penal ce avea termen de judecată a doua zi, acesta explicându-se că nu este posibilă împăcarea în cazul infracţiunii imputate inculpatului B. şi le-a citit declaraţiile date anterior şi rezumate în cuprinsul rechizitoriului. Totodată, inculpatul a precizat că inculpata E. i-a spus că nu ştie să scrie şi să citească şi că declaraţia dată în cursul urmăririi penale nu i-a fost citită înainte de a i se solicita să o semneze. Potrivit aceleiaşi depoziţii inculpatul a precizat că nu le-a solicitat şi nici sfătuit să îşi schimbe declaraţiile, inculpata D. indicând că ştie ea ce face fără a oferi detalii. Totodată, întrebat fiind ce se poate întâmpla dacă îşi schimbă declaraţiile inculpatul A. declară că le-a indicat că s-ar putea reţine săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, sancţionabilă în cazul concret cu amenda sau pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei.

În acelaşi sens este şi declaraţia dată de inculpatul B. în data de 15.01.2020, în cursul urmăririi penale, inculpatul declarând că nu le-a cerut coinculpaţilor E., D., F. şi G. să îşi schimbe declaraţiile şi deşi recunoaşte că s-a întâlnit cu numitele E., D. la sediul cabinetului biroului de avocatură al inculpatului A. subliniază că acestea au fost aduse de coinculpata C. şi că inculpatul A. le-a indicat să meargă la instanţă şi să declare acolo ce aveau de declarat fără a se discuta despre inculpatul G..

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul H. a negat săvârşirea infracţiunii, precizând faptul că nu a discutat cu coinculpatul G. în data de 12.09.2019, la acel moment aflându-se în relaţii conflictuale cu acesta, întrucât aveau un alt dosar pe rolul Judecătoriei Călăraşi .

Potrivit declaraţiei martorului I., audiat în cursul urmăririi penale (f115 vol. 2 d.u.p.) posibil în data de 10.09.2015, inculpata C., nepoata soţiei sale, a venit la domiciliu său şi i-a spus că ar fi bine ca ginerele martorului, inculpatul F., să se împace cu inculpatul B., martorul fiind de acord. Totodată, inculpata C. i-a precizat martorului că ar fi bine ca fiica sa, inculpata D. şi cumnata sa, inculpata E. să meargă la un avocat pentru a le pune în temă cu procesul. În continuare, martorul indică faptul că, în cursul aceleiaşi zile sau a doua zi a fost la domiciliul fiicei, inculpata D., spre a-i povesti cele întâmplate, iar aceasta i-a precizat că discutase şi ea cu inculpata C. cu privire la aceleaşi aspecte şi conveniseră, împreună şi cu inculpata E., să meargă la un avocat. Totodată, martorul precizează că inculpatul B. nu i-a cerut niciodată să vorbească cu fiica sa sau cu ginerele F. pentru ca cei doi să se împace cu el.

Declaraţia inculpatei C. este concordantă celor menţionate anterior, aceasta precizând cu ocazia audierii sale, în calitate de inculpată, în data de 20.01.2020, faptul că le-a dus pe coinculpatele E. şi D. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului A., soţul său, inculpatul B., aflându-se deja acolo. Aceeaşi inculpată a declarat că cele două coinculpate au precizat inculpatului A. că doresc să se termine cât mai repede procesul, iar inculpata E. a precizat că nu ştie să scrie şi să citească. Totodată, a precizat că nici ea, nici inculpaţii B. şi A. nu au cerut coinculpatelor E. şi D. să îşi modifice declaraţiile, iar despre inculpatul F. nu s-a discutat.

În sens contrar declară, însă inculpatul F. care, audiat în calitate de inculpat în data de 12.09.2019 şi respectiv în data de 18.11.2019 precizează faptul că în data de 11.09.2019 la domiciliul său a venit coinculpata C. care i-a cerut concubinei sale, D., să meargă la avocatul inculpatului B. să discute cu acesta. Concubina sa a fost de acord şi la întoarcere i-a povestit că avocatul inculpatului B. i-a spus că ar fi bine să îşi schimbe declaraţia şi să spună că declaraţia dată în cursul urmăririi penale a fost dată la nervi. Totodată concubina sa, inculpata D. i-a spus că acelaşi avocat ar fi spus că ar fi bine ca şi inculpatul F. să îşi schimbe declaraţiile, iar dacă va proceda astfel va primi o amendă care va fi achitată de inculpatul B.. Potrivit aceluiaşi inculpat, la instanţă, la termenul din data de 12.09.2019, inculpatul B. i-a atras atenţia să aibă grijă ce va spune şi să dea declaraţie conform celor transmise de concubină, pentru a nu ajunge el la închisoare.

Inculpata D., aceasta a precizat în depoziţia din 12.09.2019 faptul că în cabinetul lui A. se afla inculpatul B., care i-a cerut avocatului să le spună ce să declare la judecătorie. De asemenea, inculpata E. a declarat în data de 18.11.2019 că, în cabinetul avocatului, inculpatul B. i-a spus să fie atentă la ce îi zice avocatul şi la cum va vorbi în instanţă.

Fiind audiate în prezenta cauză, inculpatele E. şi D. au recunoscut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi au declarat că, la data de 11.09.2019, au fost preluate de la domiciliu cu autoturismul de inculpata C., soţia inculpatului B., şi duse la cabinetul apărătorului celui din urmă, inculpatul A., pentru ca acesta să le înveţe ce să declare a doua zi în faţa instanţei, astfel încât să fie pronunţată o hotărâre în favoarea inculpatului B.. Inculpata C. le-a asigurat că, în cazul în care vor fi amendate pentru schimbarea declaraţiilor, familia Bodârlău va plăti amenzile. Potrivit depoziţiei inculpatei D., înainte de a intra în cabinetul avocatului, inculpata C. i-a pus în vedere să îşi lase telefonul mobil în maşină.

Potrivit aceleiaşi inculpate, în cadrul acestei întâlniri, la solicitarea inculpatului B., inculpatul A. le-a pus în vedere inculpatelor E. şi D., şi prin intermediul celei din urmă, concubinului acesteia, inculpatul F., persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, să îşi schimbe depoziţiile din faza de urmărire penală (pe care în prealabil le-a citit din rechizitoriu) şi le-a sugerat ce ar trebui să declare în faţa instanţei, astfel încât clientul său să fie achitat, respectiv inculpatei D. inculpatul A. i-a spus să declare la Judecătoria Călăraşi că inculpatul B. nu l-ar fi ameninţat pe inculpatul F. şi că a dat declaraţia de la urmărire penală pentru că era supărată şi nervoasă, iar pe inculpata E. acelaşi inculpat A. a instruit-o să declare că nu îşi aminteşte ce a spus când a fost audiată în faza de urmărire penală, că nu ştie carte şi că nu i-a fost citită declaraţia.

În baza ordonanţei nr. 2072/P/2019 din 12.09.2019, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi s-a dispus: I. Autorizarea cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 ore, a supravegherii tehnice constând în supravegherea video, audio sau prin fotografiere de la data de 12.09.2019, ora 16:00 până la data de 14.09.2019, ora 16:00 pentru: F., G., D., E.. II. Autorizarea cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, a supravegherii tehnice constând în interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă şi autorizarea supravegherii tehnice constând în localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice de la data de 12.09.2019, ora 16:00 până la data de 14.09.2019, ora 16:00 pentru postul telefonic aparţinând numitei C.. Prin încheierea nr. 124 din data de 13.09.2019 pronunţată în dosarul cu numărul x/2019, Judecătoria Călăraşi a confirmat ordonanţa nr. 2072/P/2019 din 12.09.2019 privind supravegherea tehnică a persoanelor sus menţionate şi a emis MST nr. 474/2019 cu privire la C. pentru 30 zile începând cu data de 13.09.2019.

În data de 12.09.2019, la ora 19:21:09, după şedinţa de judecată în care inculpata D. a dat declaraţii mincinoase are loc o convorbire telefonică purtată de inculpata C. cu martorul I., tatăl inculpatei D., martorul reproşându-i inculpatei C. faptul că a atras-o pe fiica sa în activităţi nelegale, cu consecinţa audierii acesteia de către organele de poliţie "Voi ce aţi vorbit acolo ieri?... Păi şi dacă eu ştiu că tu ai venit mai devreme, ieri alaltăieri, să aranjăm lucrurile acoloşa. Şi acuma….trebuia să aranjeze treburile ei mai dinainte nu pe ultima sută de metri. Adică, învaţă avocatul ce să vorbească…"

În baza ordonanţei provizorii emise de procuror, s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate între D. şi E., în biroul 310 din cadrul I.P.J. Călăraşi, în data de 12.09.2019, între orele 16:20 - 22:30, rezultând următoarele:

E.: Am ajuns femeie la 70 de ani să ajung pe aici.. din cauza la un nepot (B.).. adică amândoi.. şi ăla şi ăla (B. şi F.).. să fie ai dracului ei … cu bătaia lor şi cu scandalul lor ... (neinteligibil) ... n-a făcut, că într-adevăr ... că el nu s-a dus la poată la el ca să ... să ţipe ... cum a venit el (B.) la noi la poartă. Acum mă poartă pe mine pe drumuri de nici nu pot să stau, cred că mă ia salvarea.

D.: Stai să vezi dacă mai plecăm noi de aici.

E.: Nu mai plec...nu mai plec...să plec lângă mama şi lângă tata.

D.: S-ar putea să ne reţină şi pe noi pe faptă...e... (vorbeşte la telefon)

E.: Cu cine vorbeşti fă? Cu mă-ta? Ia uite ce ne-a făcut C. nouă.

D.: Aha…hai că ne auzim...bine pa. (vorbind în continuare la telefon)

E.: Sună şi zi că suntem aicea.

D.: Când a zis F. că minte nu credeam nici unul...(vorbind în şoaptă). Ai zis că ai vorbit cu avocatul?L-ai dat în gât pe B.?

E.: Nu am zis. A spus să zic cine a venit şi am zis că ne-a dus C..

D.: Şi eu le-am zis tot adevărul.

E.: Ce le-ai zis?

D.: Tot...tot.. cum a fost.. prima declaraţie este cum s-a întâmplat…şi pe urmă a venit să ne ceară să ne împăcăm...(neinteligibil).. ai zis că(neinteligibil) la instanţă ? Să nu zici.

E.: Nu. ..eu zic că F. mi-a cerut ca să se împace.

D.: Ai văzut că Ionica… ai văzut mesaje că scria...(neinteligibil)

E.: Eu ce să mai zic?

D.: Îi spui că prima declaraţie este bună şi atât...la revedere.

E.: Prima declaraţie pe care am dat-o la Parchet şi aia e.. şi cu asta basta.. că faci bine şi uite.

D.: Când ziceam că (neinteligibil), ziceai a că nu e adevărat că zicea C..

E.: Acum trebuia să o suni să-i spui… Ie-te fă unde suntem.

D.: Nu a sunat-o M. şi s-a certat cu ea?

E.: Cine N.?

D.: Păi da.. i-a zis uite aşa, uite aşa.

E.: Şi ce a zis? Trebuia să-i zică că uite e şi cutărică.

D.: Ştie că i-a zis că eşti şi mata.

E.: E şi B. aici?

D.: Păi el are dosar...are condamnare.. pe F. îl reţine 24 de ore.. şi s-ar putea şi pe F. să îl aresteze...F. e şi ăla.

E.: E aici?

D.: Păi da.

E.: Unde e? E jos?

D.: E tot pe aici.

E.: Ia fi atentă…dacă te cheamă ce spui?

D.: Tu nu auzi ce spui?

E.: Ă?

D.: Ce am dat prima declaraţie...deci aia rămâne valabilă...şi am zis ce a zis C....că a zis să ne împăcăm…şi atât...v-a dat ceva sau v-a ameninţat.. nu.. a venit C., ne-a dus la avocat...avocatul ne-a spus.

E.: (neinteligibil).

D.: Spunem tot adevărul. .nu mai ascundem nimic că uite ce păţim.

E.: A zis că cine ne-a dus la avocat.

D.: C....ea ne-a dus...cine voiam să zic? Mama? Ce voiam să zic?

E.: Am zis să zic...am intrat într-un căcat.

D.: Păi eu nu ţi-am zis..(în continuare poartă discuţie despre fata acestuia fără a prezenta interes)..a zis acesta cu mustaţă… pe voi hai să zicem că plecaţi acasă(neinteligibil).

….

E.: Şi ce i-ai zis?

D.: Şi am zis adevărul...îmi menţin prima declaraţie…asta am înţeles.. de ce aţi minţit? Cine v-a pus?(neinteligibil).. Am zis că prima oară la care a venit C. a fost ieri...am înţeles că a mai fost la mami o dată sau de două ori şi a spus ca să ne împăcăm.. dar el nu a venit nu nimic.. numai pe ea a trimis-o.

E.: (neinteligibil)

D.: Uite şi am uitat să zic acolo că era şi B. acolo la avocatul lui.

E.: E procuror ăsta? Unul îmbrăcat cu albastru? Care mi-a spus mie că minţi că nu ştiu ce.

D.: Cred că da!

E.: Şi acum dacă mă mai cheamă odată spun aşa: "domnu procuror iertaţi-mă...iertaţi-mă vă rog din suflet că sunteţi ca şi copilul meu...să ştii că îmi menţin prima declaraţie pe care am dat-o la Parchet".

D.: Aşa-i zici.

E.: Aşa.. şi...iar aseară când ne-a chemat...judecătorul...ăsta…avocatul lui Stan…el ne-a învăţat să schimbăm declaraţiile.. aşa-i zic.

……

E.: Şi ia uite şi avocatul ăsta ce ne-a făcut!

D.: Pentru bani.

E.: Dacă e să vină şi ăia...şi să zică "Păi doamnă nu ai zis...păi nu m-ai învăţat dumneata? Dumneata m-ai învăţat pentru bani.. că dumneata iei banii şi pe mine m-ai învăţat ce să mint." Aşa-i fac.

D.: Păi da.

E.: Aşa-i fac.. eu îmi menţin declaraţia.

D.: (neinteligibil)

E.: Ă?

……

E.: Proastă am fost eu că nu mi-am menţinut declaraţia.

D.: Şi eu la fel…dar am zis lasă că e C....că mi-e milă...că.

E.: Dacă îmi menţineam declaraţiile.

D.: Că a venit să îl ierte...că a zis că.

E.: Şi uite.. stăm noi aici şi nemâncate şi.

……

D.: Ce? Am zis tot adevărul…ce să mai mint.

E.: Cine te-a audiat? O.?

D.:Da. .

E.: Unde jos?

D.: Da. . e şi Marius.

E.: Am văzut(neinteligibil)..m-o lua pe mine sau cum?

D.: Nu ştiu…m-a întrebat de câte ori a venit C. la mine.

E.: Şi pe mine tot aşa mă întreabă?

D.: Poi da…că a venit C. acum câteva zile şi acum două săptămâni iar..(neinteligibil).

E.: Ai vorbit cu F.?

D.: Nu. .

E.: L-a luat pe Marius.

D.: Îî? L-a luat?

E.: Da…a venit şi m-a întrebat "vrei avocat?"..poi de unde avocat.

….

E.: Şi cum ai început? Zi şi mie ca să ştiu şi eu.

D.: I-am zis că C. a fost la alde mami şi ei mi-a zis mie că să ne împăcăm.. I-am zis că a venit alaltă seară şi i-am zis ca să te duci, ca şi cum ar fi ieri, la avocat ca să ne spună cum să zicem la instanţă… aşa a fost, poi nu?

E.: Poi da…zi dragă ce zi e?

D.: Azi e joi.

E.: Marţea a venit ea la mine…după ce ai plecat tu…a venit şi a zis că mâine vrea să vie să ne ia să ne ducă la avocatul lui Stan…că ne cheamă avocatul să ne vadă…când ne-am dus acolo ne-a întrebat.

D.: Că a zis avocatul să zicem.

E.: Să ne înveţe el ce să spunem.

D.: (neinteligibil).. Am zis că era şi B...am intrat toţi 4 în cabinet… şi B. i-a zis la avocat "zile mă ce să zică mâine"…

E.: Poi da.

D.: Şi te-a întrebat dacă ştii carte…tu ai zis că nu…şi atunci a zis că nu ştii să scrii nu ştii să citeşti şi nu ştii ce a fost scris în…

E.: (neinteligibil)

D.: Nu…că nu ştii ce ai semnat în declaraţie…

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul G. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. A declarat că în data de 12.09.2019, fiind citat la Judecătoria Călăraşi, a fost abordat de avocatul lui H., A., care i-a spus să iasă din sală şi să aştepte puţin. Imediat în urma lui a ieşit inculpatul H. şi i-a spus că inculpatul B. s-a împăcat cu inculpatul F., cerându-i să nu mai declare în faţa instanţei că inculpatul B. l-a ameninţat pe inculpatul F., pentru a se putea termina procesul.

Inculpatul H. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că nu a avut discuţii cu inculpatul G. la instanţă în data de 12.09.2019 şi că nu mai vorbeşte cu acesta de 2 ani de zile, întrucât sunt în conflict.

În baza ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi de încuviinţare a măsurilor de supraveghere tehnică, s-a procedat la ascultarea convorbirilor purtate de F. şi G., care au fost încarceraţi în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv Călăraşi în celula 1, în perioada 12.09.2019, ora 17:11 - 13.09.2018, ora 12:10, fiind relevante următoarele discuţii:

G.: La mine a venit H. şi a zis că te-ai împăcat cu B. în instanţă. Bă nu-i mai spui că l-a ameninţat, nu-i mai spui nimic că s-a împăcat şi gata….că s-a terminat.

F.: Cum ?

G.: Când a ieşit H. afară din tribunal. Când am intrat eu acolo când m-a chemat, a venit P. a strigat la mine, a venit acolo. Şi pe urmă neinteligibil avocatul neinteligibil afară. Şi când am ieşit afară, afară, a venit H. la mine, bă… după ce am ieşit afară…am ieşit afară acolo în sala mare şi a venit Coca…bă cică….spui că nu a ameninţat, nu nimica că se împacă deja, au vorbit şi se împacă şi gata, se termină". Bine mă. Şi neinteligibil băga-mi-a-şi p… în ei. Nu a văzut D. când a venit H. la mine acolea? Păi ce tu nu te aşteptai că ne ia?

F.: Nu.

…….

G.:….. Al dracu ce m-a minţit el pe mine băga-mi-a-şi p… în gura lui. Păi nu vine aialaltă la Q., mă mai minte el pe mine, băga-mi-a-şi p… în gura lui să-mi bag.

F.: Şi ai rămas la aia veche, sau ?

G.: Declaraţia veche. Neinteligibil am ales să schimb declaraţia. Şi a venit H. şi a zis că ei are de gând să împace, că vorbeşte acolo să împace şi… să spun ca neinteligibil la nimeni. Şi la urmă s-a schimbat…neinteligibil aia veche, cum ai venit la mine, cum am plecat de la mine, am plecat cu tine în ţigănie, cu maşina lu ăla cu… tot aia, că mi-ai zis că a venit B. la tine la poartă şi că ţi-a zis să retragi plângerea…declaraţia veche.

F.: M-a mâncat pe mine în p… să schimb eu….şi eu tot aşa am zis, declaraţie ca să mă împac cu el, să-l iert.

G.:: Dacă omul v-a spus de la început că nu merge iertat de ce ai mai schimbat-o? Dacă ţi-a zis că nu e stare de împăcare.

F.: M-am luat după m…a aia de avocatul ăla, de A. ăla. Băga-mi-a-şi p… în gura lui, că dă o amenda.

…….

G.: Ne-am luat după ei mă, băga-mi-a-şi p… în morţii mă-sii. Hai dă-i în pu… mea, în noaptea asta nu mai…Îmi pare rău că nu are cine să stea cu neinteligibil

F.: Rândul trecut când am avut instanţă cu el…băga-mi-aş p..a în C. să-mi bag, a venit ea să…

G.: Cine ?

F.: C., nevastă-sa, C. şi cu socri-miu şi cu soacră-mea că să-l iert. I-am zis că nu, îmi menţin declaraţia, nu am mai avut nici-o problemă. Bag p..a zici că am fost închis la mintea asta, să-mi bag p.a.

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii B. şi C. au negat săvârşirea infracţiunilor, declarând că inculpatele D. şi E. s-au dus din proprie iniţiativă la avocat, iar acesta nu le-a determinat să îşi schimbe declaraţiile.

Din punerea în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică nr. 427 UP/05.09.2019, emis de Judecătoria Călăraşi, în baza încheierii nr. 117/05.09.2019 în dosarul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, rezultă că, la data de 10.09.2019, ora 17:59 inculpatul B. îl apelează pe inculpatul A. şi îl înştiinţează că "ăştia" au primit citaţii de la Judecătoria Călăraşi pentru termenul de judecată din data de 12.09.2019, inculpatul A. replicând "Aşa că mâine vii, vii cu…" stabilind o întâlnire în ziua următoare după ora 4 şi punându-i în vedere lui B. să îl anunţe în prealabil. Urmare a acestei înţelegeri, în discuţia telefonică din data de 11.09.2019, ora 16:19:28, avocatul confirmă că se află la birou. După câteva secunde, la ora 16:19:53, inculpatul B. a apelat-o pe soţia sa, inculpata C. şi i-a transmis "Hai du-te că e acolo!", reacţia acesteia fiind una de înţelegere a aspectelor la care se referă soţul său, sens în care a afirmat doar "Hai pa".

La foarte scurt timp, în aceeaşi zi la ora 16:48:05, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. şi a întrebat " Unde sunt acele minunate persoane? Unde sunt rudele tale?"

Art. 6 § 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră principiul conform căruia, înainte ca inculpatul să poată fi declarat vinovat, toate probele trebuie să fie prezentate, în principiu, în faţa acestuia în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Acest principiu nu se aplică fără excepţii, dar acestea nu pot fi acceptate decât sub rezerva respectării dreptului la apărare; ca regulă generală, acestea impun să i se ofere acuzatului o posibilitate adecvată şi suficientă de a contesta mărturiile acuzării şi de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depoziţiei acestora, fie într-o etapă ulterioară (Hümmer împotriva Germaniei, par. 38; Luca împotriva Italiei, par. 39; Solakov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, par. 57).

Din acest principiu general decurg două cerinţe: în primul rând, neaudierea unui martor în faza de judecată trebuie justificată de un motiv serios; în al doilea rând, atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau într-o măsură considerabilă pe depoziţiile unei persoane căreia inculpatul nu i-a putut adresa întrebări sau în privinţa căreia nu a putut solicita audierea nici în faza de instrumentare a cazului, nici în cursul dezbaterilor, dreptul la apărare poate fi restrâns în mod incompatibil cu garanţiile prevăzute la art. 6 (dispoziţia privind proba "unică sau decisivă") [Al-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit (hotărârea Marii Camere), par. 119]. Având în vedere locul important pe care îl ocupă dreptul la o bună administrare a justiţiei într-o societate democratică, orice măsură care limitează dreptul la apărare trebuie să fie absolut necesară. Dacă o măsură mai puţin restrictivă este suficientă, atunci aceasta trebuie aplicată (Van Mechelen şi alţii împotriva Ţărilor de Jos, par. 58)

Posibilitatea ca inculpatul să confrunte martorul în faţa instanţei constituie, de asemenea, un element important al unui proces echitabil (Tarău împotriva României, par. 74; Graviano împotriva Italiei, par. 38).

Clarificarea aspectului dacă există motive întemeiate pentru a admite depoziţia unui martor absent este o chestiune preliminară care trebuie să fie examinată înainte de a examina dacă mărturia în cauză constituie o probă unică sau decisivă.

În prezenta cauză se constată că toţi inculpaţii cu excepţia inculpaţilor A. şi H. au refuzat să dea declaraţii, exercitându-şi dreptul la tăcere, o poziţie similară manifestând şi martorul I., tatăl inculpatei D.. În aceste condiţii, în mod evident, inculpaţii A., B., C. şi H., care au negat constant săvârşirea faptelor imputate nu au avut posibilitatea să adreseze întrebări acestora, nefăcând-o nici în cursul urmăririi penale.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii europene a drepturilor omului aferente art. 6 par. 3 lit. d) din Convenţie este necesar să fie tratate cu o prudenţă extremă declaraţiile de martori, noţiune autonomă, în condiţii în care drepturile apărării nu puteau fi garantate în măsura impusă în mod normal de Convenţie (S.N. împotriva Suediei, par. 53; Doorson împotriva Ţărilor de Jos, par. 76). Instanţa poate să ţină seama de declaraţiile făcute de acesta în etapa anterioară procesului, dacă acestea sunt coroborate cu alte elemente de probă [Mirilashvili împotriva Rusiei, par. 217; Scheper împotriva Ţărilor de Jos (dec.); Calabro împotriva Italiei şi Germaniei (dec.); Ferrantelli şi Santangelo împotriva Italiei, par. 52]. În ipoteza contrară în care soluţia cu privire la acţiunea penală se bazează exclusiv sau în mod decisiv pe depoziţiile unor martori cu privire la care inculpatul nu a avut posibilitatea să le adreseze întrebări, este necesar să se stabilească dacă există elemente care să compenseze suficient inconvenientele legate de admiterea unei asemenea probe, pentru a permite o apreciere corectă şi echitabilă a fiabilităţii acesteia. Examinarea acestei chestiuni permite pronunţarea unei condamnări numai în cazul în care depoziţia martorului absent este suficient de fiabilă având în vedere importanţa sa în cauză.

În prezenta cauză declaraţiile coinculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate şi care furnizează elemente factuale privind implicarea coinculpaţilor A., B., C. şi H. se coroborează exclusiv cu procesele-verbale de consemnare a convorbirilor ambientale şi telefonice interceptate, având în consecinţă caracter de probe, cel puţin esenţiale în soluţionarea acţiunii penale, chiar exclusive în cazul inculpatului B..

Deşi, instanţa de contencios al drepturilor omului precizează în mod constant că, în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor care nu pot fi audiaţi în prezenţa inculpatului sau a apărătorului acestuia pentru a da posibilitatea primului să adreseze întrebări articolul 6 par. 1 li 3 din Convenţie obligă statele semnatare să ia măsuri pentru a permite inculpatului să adreseze întrebări acestora (a se vedea, Sadak şi alţii v. Turcia, nr. 29900/96, 29901/96, 29902/96 şi 29903/96, § 67, ECHR 2001-VIII) acceptă aplicarea principiului impossibilium nulla est obligatio cu condiţia ca autorităţile să nu poată fi acuzate de lipsă de diligenţă în eforturile depuse pentru a asigura inculpatului exerciţiul acestui drept.

Lipsa de disponibilitate a martorului nu face necesară finalizarea anchetei penale (a se vedea, în special, Artner v. Austria, 28 august 1992, Series A nr. 242-A, p. 10, § 21; Scheper v. Regatul Ţărilor de Jos (dec.), nr. 39209/02, 5 aprilie 2005; Mayali v. Franţa, nr. 69116/01, § 32, 14 iunie 2005; Haas v. Germania (dec.), nr. 73047/01, 17 noiembrie 2005). Cu toate acestea o soluţie de condamnare nu se poate baza în exclusivitate pe declaraţia unui astfel de martor (Mayali v. Franţa citată anterior). Faptul că declaraţiile au fost date de coinculpaţi şi nu de către martori nu are nicio relevanţă, având în vedere înţelesul autonom al noţiunii de martor (a se vedea Vidal c. Belgiei, 22 aprilie 1992, par. 33).

În prezenta cauză nu pot fi acordate garanţii care să compenseze suficient inconvenientele legate de admiterea unei asemenea probe, pentru a permite o apreciere corectă şi echitabilă a fiabilităţii acesteia. Inculpatul A. a solicitat în cursul urmăririi penale efectuarea unei confruntări pentru a putea adresa întrebări martorelor E. şi D., organul de urmărire penală respingând acest mijloc de probă, audierea coinculpaţilor şi a martorului R. nu a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audiovideo pentru a se putea proceda la ascultarea înregistrărilor în şedinţă publică.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului prev. de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe inculpata C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza întâi din C. proc. pen. va achita pe inculpatul H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatelor D. şi E., care fiind audiate în data de 12.09.2019, în calitate de martore, au dat declaraţii mincinoase în dosarul Judecătoriei Călăraşi cu numărul x/2019, contrare celor din faza de urmărire penală, cu scopul de a influenţa soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului G., care fiind audiat în data de 12.09.2019 în calitate de martor, a dat declaraţii neconforme adevărului la Judecătoria Călăraşi, contrare celor din faza de urmărire penală, încercând astfel să influenţeze soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Într-adevăr, potrivit art. 273 alin. (1) din C. pen. infracţiunea de mărturie mincinoasă este definită ca fiind fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă în varianta tip, acesta este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât cel care are calitatea de martor. Inculpaţii D., E. şi G. au dat declaraţii în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi în calitate de martori, astfel încât este întrunită cerinţa existenţei unui subiect activ calificat.

Sub aspectul laturii obiective, aceasta se realizează sub aspectul elementului material, prin două modalităţi alternative: fie se fac afirmaţii mincinoase, fie nu se spune tot ce se ştie asupra împrejurărilor esenţiale într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, fiind vorba de o manifestare de natură a induce în eroare organele judiciare.

Acţiunea de a face afirmaţii mincinoase, înseamnă a se face relatări nesincere, în neconcordanţă cu cele ştiute de către martor. Afirmaţia mincinoasă poate să aibă atât un conţinut pozitiv cât şi unul negativ. A nu spune tot ce ştie înseamnă reticenţa în cele declarate, trecerea sub tăcere, ascunderea a tot sau a unei părţi din ceea ce martorul ştie, având semnificaţie penală numai acea omisiune care este de natură să inducă în eroare organele judiciare.

Pentru reţinerea elementului material al infracţiunii este necesar ca afirmaţiile sau omisiunile martorului trebuie să se refere la împrejurări esenţiale ale cauzei. Prin împrejurări esenţiale se înţelege acele situaţii şi împrejurări care se referă la faptul principal al cauzei, şi nu aspecte adiacente ce nu au legătură cu acesta, de exemplu locul săvârşirii unei fapte, timpul, vinovăţia, participanţii, relaţiile dintre părţi etc. Caracterul esenţial se determină în funcţie de obiectul probei, în sensul că este concludentă, în raport, cu învinuirea adusă inculpatului sau cu orice aspect de natură să influenţeze răspunderea penală a acestuia.

Instanţa a reţinut că afirmaţiile făcute de către inculpaţii D., E. şi G. cu ocazia audierii lor în calitate de martori în cauza penală nr. 2130/202/2019 aflată pe rolul Judecătoriei Călăraşi sunt în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei, inculpatele D. şi E. fiind martore oculare la momentul proferării de ameninţări de către inculpatul B. la adresa inculpatului F. pentru a-şi retrage plângerea penală formulată, ulterior negând modul de derulare al faptelor în cazul inculpatei D., respectiv, indicând că nu îşi mai aminteşte nimic în legătură cu cele întâmplate sau declarate în cazul inculpatei E..

În cazul acestei ultime inculpate, deşi, raportat la vârsta înaintată a acesteia şi intervalul de timp de la momentul faptelor, 25.02.2018, până în momentul audierii sale, 12.09.2019, o asemenea poziţie este verosimilă materialul probator administrat în cauză relevă că aceasta nu corespundea realităţii, inculpata E. dorind să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B., soţul nepoatei sale.

De asemenea, inculpatul G. a revenit, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, asupra aspectului că inculpatul F. i-ar fi spus că a fost ameninţat de inculpatul B. în legătură cu retragerea plângerii precizând, cu ocazia audierii în faza judecăţii, că ar fi aflat de la inculpatul F. că inculpatul Bodârlău i-ar fi solicitat să îşi retragă plângerea fără a profera ameninţări, elementul factual fiind evident esenţial în soluţionarea acţiunii penale în condiţiile în care elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 272 din C. pen. se realizează prin corupere, constrângere sau altă faptă cu efect vădit intimidant.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca mărturia mincinoasă să fie comisă cu ocazia audierii martorului într-una dintre cauzele prevăzute de textul incriminator, neinteresând dacă martorul a depus mărturie în favoarea sau în defavoarea unei persoane. Pentru realizarea elementului material al infracţiunii, este necesar ca inculpatul să fi fost întrebată de către organul de urmărire penală privind împrejurările esenţiale.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, pentru existenţa infracţiunii, legea penală neprevăzând necesitatea producerii unui rezultat.

Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de mărturie mincinoasă se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. În prezenta cauză inculpaţii D., E. şi G. au acţionat cu intenţie directă urmărind să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B..

Faptul că inculpaţii D., E. şi G. au recunoscut comiterea faptelor cu ocazia primei audieri în prezenta cauză nu poate fi calificată drept retragere a mărturiei mincinoase, cauză special de nepedepsire potrivit art. 273 alin. (3) din C. pen., întrucât retragerea trebuie să fie făcută în cauza în care a fost dată şi nu în cauza în care se efectuează urmărirea penală sau se judecă infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Totodată trebuie subliniat faptul că împrejurarea că instanţa care a soluţionat cauza a înlăturat din ansamblul probelor administrate, declaraţiile date de inculpaţii D., E. şi G., ca fiind nesincere nu are relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, întrucât infracţiunea se consumă în momentul în care s-au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei, neavând relevanţă dacă au influenţat sau nu soluţia pronunţată.

Fapta inculpatului F., constând în aceea că la data de 12.09.2019, fiind audiat în calitate de persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, a dat declaraţii nereale, contrare celor din faza de urmărire penală, încercând astfel să influenţeze soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 269 din C. pen., favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Obiectul juridic general al infracţiunii de favorizare a făptuitorului îl constituie relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei. Această infracţiune are şi un obiect juridic special constituit din relaţiile sociale a căror existenţă este ocrotită împotriva acţiunilor de imixtiune a terţilor în actul de justiţie penală sau în exercitarea până la capăt a dreptului statului de a pedepsi. Subiectul activ al infracţiunii de favorizare a făptuitorului poate fi orice persoană, cu excepţia celui care a săvârşit infracţiunea sau a participat la săvârşirea infracţiunii la care se referă favorizarea, autofavorizarea nefiind incriminată. Favorizarea are caracterul de incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziţii de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972, p. 214, ultimul alineat).

Chiar şi în condiţiile în care C. proc. pen. nu (mai) prevede în mod expres obligaţia persoanei vătămate de a spune adevărul în cauză, acţiunea acesteia de a face declaraţii mincinoase în faţa organelor judiciare, în scopul reglementat de art. 269 din C. pen., intră în tipicitatea faptei de incriminare prin acest text de lege. Declaraţiile neconforme cu adevărul date de către persoana vătămată care urmăreşte să-l favorizeze pe făptuitor pot fi la fel de periculoase pentru înfăptuirea justiţiei ca şi declaraţiile mincinoase ale unui martor. [M. Oprea, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2015, p. 308-309].

Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută în art. 269 alin. (1) din C. pen. poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă. Cerinţa ca ajutorul să fie dat pentru a împiedica sau a îngreuna cercetările într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate indică destinaţia obiectivă a actului de favorizare şi constituie o cerinţă a laturii obiective a infracţiunii de favorizare a făptuitorului.

În prezenta cauză, inculpatul F., cu ocazia audierii sale în calitate de persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, a revenit asupra celor reclamate iniţial precizând că nu ar fi fost ameninţat de către inculpatul B. pentru a-şi retrage plângerea penală, ci a auzit din zvon public că acest din urmă inculpat vrea să îl bată şi întrucât îşi dorea să fie lăsat în pace a reclamat la poliţie acest aspect. În mod evident o astfel de depoziţie constituie un ajutor dat făptuitorului, coinculpatului B., în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia, inculpatul F., acţionând cu intenţie directă.

La individualizarea pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârşită, de starea de pericol a faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, vor fi avute în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, respectiv în legătură cu o infracţiune prev. de art. 272 din C. pen., infracţiune cu un grad de pericol generic mediu, importanţa elementelor factuale cu privire la care au fost furnizate informaţii contrare realităţii şi valoarea probatorie a declaraţiei în ansamblul celorlalte elemente de probă din dosar, faptul că nu s-a încercat plasarea organelor judiciare pe o pistă falsă.

Cu privire la circumstanţele personale se reţin următoarele: inculpatul F. a mai fost anterior implicat în raporturi penale de conflict şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii, inculpatele D. şi E. nu sunt cunoscute cu antecedente penale şi au adoptat o poziţie sinceră de recunoaştere a infracţiunilor iar inculpatul G. este recidivist, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an şi 7 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentinţa penală nr. 162/23.10.2018, pronunţată în dosarul x/2018 al Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 72A din 21.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti; în cursul urmăririi penale şi al judecăţii a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Având în vedere cererile inculpaţilor D., E., F. şi G. de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate, admise prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2021 instanţa va reduce limitele legale ale pedepsei închisorii cu 1/3, iar în cazul pedepsei amenzii cu 1/4.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa apreciază că în cazul inculpaţilor D. şi F. o pedeapsă cu închisoare de 8 luni de zile, orientată spre minimul special redus al pedepsei prevăzute de lege este suficientă pentru atingerea scopului şi funcţiilor pedepsei.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a reţinut în cazul inculpaţilor D. şi F. incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; d) în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În raport cu pericolul social redus al infracţiunii coroborat şi cu atitudinea procesuală sinceră a inculpaţilor şi lipsa antecedenţelor penale, condamnarea acestora la pedeapsă închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere apare ca disproporţionată.

Temeiurile avute în vedere de instanţă pentru amânarea aplicării pedepsei sunt următoarele: pedeapsa stabilită în cauză este închisoarea de 8 luni, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii, inculpaţii şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, inculpaţii au recunoscut şi a regretat fapta comisă, uzând de prevederile procedurii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., fiind persoane care nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, scopul legal al pedepsei aplicate poate fi realizat cu maximă eficienţă printr-un tratament sancţionator mai blând, respectiv prin amânarea aplicării pedepsei.

Faţă de toate aceste considerente, constatând ca infracţiunea în sarcina inculpatei există şi a fost săvârşită de aceasta, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. va amâna aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va fi obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu

supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care

depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul

mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1), lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 88 din C. pen. va atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării şi aplicarea şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

De asemenea, constatând ca infracţiunea în sarcina inculpatei există şi a fost săvârşită de aceasta, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu

supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care

depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1), lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 88 din C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării şi aplicarea şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 72 din C. pen. va constata că inculpatul a fost reţinut în data de 12.09.2019.

În cazul inculpatei E., analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Cu privire la condiţiile obiective instanţa a constatat că:

(i) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 3 la 6 luni sau amenda;

(ii) infracţiunea comisă de inculpată are o gravitate redusă in concreto, faţă de natura şi întinderea urmărilor produse, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

Cu privire la condiţiile subiective instanţa a constatat că:

(i) inculpata E. nu a mai fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, nefiind cunoscută cu antecedente penale;

(ii) inculpata nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunţării la aplicarea pedepsei;

(iii) inculpata nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori tragerea sa la răspundere penală, prezentându-se, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond.

Curtea a reţinut, totodată că inculpata E. este o persoană în vârstă de 72 de ani, este integrată social, iar anterior comiterii infracţiunii a avut o conduită corectă, până la această vârstă neexistând situaţii în care să încalce normele legale. Deopotrivă, Curtea opinează că inculpata E. a conştientizat care sunt urmările adoptării unui comportament contrar normelor legale, condiţii în care, în raport cu posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecinţele pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatei.

Pentru aceste considerente, constatând ca infracţiunea în sarcina inculpatei există şi a fost săvârşită de aceasta, în baza art. 80 din C. pen. se va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpata E. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi, în baza art. 81 din C. pen., i se va aplica un avertisment.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. instanţa, ţinând cont, atât de circumstanţele reale, cât şi de cele personale, a apreciat că este suficient a se stabili în sarcina acestuia pedeapsa amenzii penale şi nu pedeapsa cu închisoarea, scopul pedepsei, respectiv atenţionarea şi responsabilizarea acestuia cu privire la consecinţele încălcării legii penale, putând fi atins astfel.

În privinţa limitelor speciale ale zilelor amenzii la care se va raporta instanţa, prevăzute la art. 61 alin. (4), lit. c) din C. pen., a reţinut că pentru inculpatul G. acestea urmează a fi reduse cu o pătrime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel încât sunt cuprinse între 135 şi 225 zile-amendă, iar în ce priveşte cuantumul unei zile-amendă instanţa îl apreciază la suma de 10 RON, având în vedere veniturile realizate de inculpat, acesta fiind angajat în calitate de muncitor necalificat în cadrul S.C. L. S.R.L. Slatina.

Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, instanţa a apreciat că pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen. este de 150 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 RON, ceea ce determină condamnarea inculpatului la amenda de 1.500 RON.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 273 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul G. la 1500 RON, amendă penală (150 zile amendă x 10 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului G. aflată la dosarul cauzei la fila x d.i. a rezultat că prin sentinţa penală nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019 inculpatul a fost condamnat la 3600 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Instanţa a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă anterior rămânerii definitive a sentinţei penale anterior menţionate aceasta fiind concurentă cu cea pentru a cărei săvârşire inculpatul a fost condamnat prin sentinţa anterior menţionate.

În aceste condiţii, în baza art. 39 alin. (1), lit. c) din C. pen., instanţa va contopi pedeapsa amenzii aplicate în cauză cu cea aplicată prin sentinţa penală nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019 în pedeapsa cea mai grea, de 3600 RON (180 de zile amendă x 20 RON/zi) la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1500 RON, rezultând o pedeapsă de 4100 RON.

Potrivit deciziei nr. 20/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală numărul de zile amendă al pedepsei rezultante a amenzii este cel mai mare, respectiv 180 la care se adaugă sporul de o treime din cele 150 de zile amendă stabilite în prezenta cauză, rezultând 230 de zile amendă. Cuantumul unei zile amendă va fi stabilit potrivit aceleiaşi decizii prin împărţirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul zilelor amendă, rezultând o sumă de 17,8 RON aferente unei zile amendă.

În temeiul art. 63 alin. (1) din C. pen. va pune în vedere inculpatului că neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 72 alin. (2) din C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din data de 12.09.2019 şi din data de 01.04.2018 (dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Călăraşi), adică 2 zile de amendă.

În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. va obliga pe inculpaţii D., E., F. şi G. la plata sumei de 700 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 142 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi H. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor D., E., F., H. în cuantum de 1253 de RON fiecare şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului G., în cuantum de 450 de RON se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Va respinge, ca neîntemeiate, cererile apărătorilor din oficiu ai inculpatelor D. şi E. de majorare a onorariului având în vedere amploarea serviciilor prestate de acesteia şi conţinutul concret al actelor de cercetare judecătorească efectuate în cauză.

Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, apelantul intimat inculpat F. şi apelanta intimată inculpată D..

II.1. În dezvoltarea motivelor de apel, aflate la dosarul Înaltei Curţi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat sentinţa primei instanţe pentru mai multe motive, respectiv:

a) greşita achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu inculpatul F. prin intermediul inculpatei D. şi două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu inculpatele E. şi D.);

b) greşita achitare a inculpatului B., pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

c) greşita achitare a inculpatei C. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

d) greşita achitare a inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen.

e) netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul individualizării sancţiunilor dispuse inculpaţilor D., E., F. şi G..

Procurorul a făcut un scurt istoric al cauzei, după care a apreciat soluţia de achitare ca nelegală şi netemeinică, apreciind că în prezenta cauză au fost respectate toate exigenţele dreptului la un proces echitabil, dreptul la apărare, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.

Astfel, aşa cum a rezultat din încheierile judecătorului de cameră preliminară pronunţate în dosarele x/2020 şi y/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi, constatându-se în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. că instanţa este legal sesizată cu Rechizitoriul nr. x din 6.03.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, probele au fost administrate în mod legal, iar actele de urmărire penală au fost legal administrate.

Din examinarea dosarului de urmărire penală a rezultat că suspecţilor/inculpaţilor le-au fost respectate toate garanţiile procesual-penale în vederea garantării dreptului la apărarea şi implicit a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, tuturor suspecţilor li s-au adus la cunoştinţă înainte de audiere drepturile procesuale prevăzute de art. 108 şi 83 din C. proc. pen. prin următoarele procese-verbale: 1.procesul-verbal din data de 28.11.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la suspectul A. (filele x DUP); 2.procesul-verbal din data de 23.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspectul B.; 3. procesul-verbal din data de 23.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspectul H. (filele x DUP); 4. procesul-verbal din data de 23.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspecta C.; 5. procesul-verbal din data de 12.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspectul F. (fila x DUP); 6. procesul-verbal din data de 23.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspectul E.; 7. procesul-verbal din data de 12.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale privire la suspectul G. (filele x DUP); 8. procesul-verbal din data de 12.09.2019 încheiat în dosarul nr. x/P/2019 al IPJ Călăraşi - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la suspecta D. (fila x DUP).

În acelaşi sens au procedat organele de cercetare penală şi în privinţa aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi a tuturor garanţiilor procesual-penale.

Astfel, în prezenta cauză toate persoanele cercetate au fost informate în mod adecvat de posibilitatea exercitării tuturor drepturilor procesuale, inclusiv de dreptul la tăcere şi de a nu contribui la propria incriminare dar şi de dreptul de a avea un avocat ales, precum şi de dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei. Deşi în patrimoniul acuzatului legislaţia naţională, precum şi jurisprudenţa curţii recunosc o serie de drepturi fundamentale care decurg din noţiunea de proces echitabil, dreptul la informare nu este atât de extins încât să impună o notificare formală cu privire la toate acestea. În acest sens s-a observat că nu exisă o obligaţie de informare cu privire la dreptul de a adresa întrebări martorilor acuzării.

Astfel, regula generală adoptată de curte este aceea că nici litera şi nici spiritul art. 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe în mod voluntar la garanţiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât şi tacit renunţarea trebuind să fie neechivocă, să fie însoţită de un minim de garanţii procedurale corespunzătoare cu gravitatea acestei renunţări şi persoana respectivă să prevadă în mod rezonabil consecinţele comportamentului său (CEDO, Sejdovicc. Italiei, hotărârea din 1 martie 2006). Aplicând această jurisprudenţă, Curtea a constatat că acuzatul a recunoscut implicit la dreptul de a adresa întrebări martorilor acuzării (CEDO, Vozhigov. C Rusiei, hotărârea din 26 aprilie 2007 parg. 57) chiar şi în absenţa unei informări prealabile din partea organelor judiciare cu privire la existenţa şi conţinutul drepturilor respective.

În prezenta cauză se constată că la termenul din data de 23.02.2021 la care s-a amânat cauza faţă de lipsa de procedură cu inculpatul H. şi G., apărătorul ales al inculpatului A. a dus la cunoştinţa instanţei că inculpatul pe care îl asistă nu înţelege să beneficieze de procedura simplificată, solicitând efectuarea cercetării judecătoreşti, indiferent de poziţia celorlalţi inculpaţi şi efectuarea tuturor demersurilor pentru ca toţi inculpaţii să fie prezenţi la acelaşi termen, în faţa instanţei de judecată, întrucât apărarea doreşte să pună întrebări tuturor părţilor concomitent, la acelaşi termen de judecată. La acelaşi termen de judecată s-a dispus şi emiterea unei adrese către Baroul Bucureşti în vederea acordării asistenţei juridice din oficiu şi celorlalţi inculpaţi din cauză, urmând ca la următorul termen să se poată pune în discuţie citirea actului de sesizare şi respectiv ascultarea poziţiilor procesuale ale inculpaţilor (filele x d.i.).

La termenul de judecată din 29 iunie 2021 la care s-a dat citire actului de sesizare s-a emis cererea inculpaţilor F., G., D. şi E. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, aceştia menţionând că nu doresc să dea nicio declaraţie şi că îşi menţin declaraţiile date anterior.

De asemenea, nici inculpatul A. şi nici inculpatul H. nu au dorit să dea declaraţie la termenul din 29 iunie 2021. Inculpaţii B. şi C. s-au prevalat de dreptul la tăcere.

La momentul discutării probelor, apărătorul inculpatului A. a solicitat doar proba cu martori şi proba cu înscrisuri, urmând ca inculpatul să dea declaraţie la sfârşitul cercetării judecătoreşti, nesolicitând o confruntare nici măcar cu inculpatul H. care şi-a manifestat acordul de a da o declaraţie în cauză. Faptul că în cursul urmăririi penale procurorul de caz a respins cererea formulată de inculpatul A. de confruntare cu inculpatele D. şi E., nu este de natură să impieteze asupra dreptului la apărare în condiţiile în care ordonanţa de respingere a cererii din 28 ianuarie 2020 a avut în vedere, în esenţă, împrejurarea că inculpatele au fost audiate de mai multe ori în cauză, poziţia lor procesuală fiind de recunoaştere a infracţiunilor. Declaraţiile lor au fost constante şi se coroborează cu convorbirile pe care le-au purtat în particular, înregistrate în cauză. Pe de altă parte, inculpatul A. ar putea intimida cu ocazia confruntării cele două inculpate, persoane cu un nivel de educaţie mai scăzut. .

În condiţiile în care inculpatul A. avea şi calitatea de avocat, beneficiind şi de serviciile unui apărător ales, după aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, acesta nu a solicitat ca apărătorul său să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actelor de urmărire penală sau a audierilor în raport cu dispoziţiile art. 92 alin. (2) din C. proc. pen.

De asemenea, deşi toate audierile efectuate de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au fost înregistrate audio, niciun inculpat nu a solicitat nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii ascultarea înregistrării declaraţiilor date în cursul urmăririi penale (filele x DUP, filele x, 60.63, 81-83, 109-111, 129-132 vol. III DUP). Mai mult decât atât, în măsura în care instanţa de judecată avea îndoieli cu privire la declaraţiile martorului care s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătoreşti şi cu privire la declaraţiile date de suspecţi/inculpaţi, avea posibilitatea să audieze înregistrările efectuate, întrucât au fost înaintate instanţei la momentul sesizării instanţei de judecată. Totodată, declaraţia martorului I. care s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătoreşti a fost înregistrată audio-video de organul de cercetare penală (filele x DUP).

Se constatată că şi organele de cercetare penale de la IPJ Călăraşi au înregistrat audio-video cele mai multe din declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor în măsura în care a existat această posibilitate. Într-adevăr există şi declaraţii date la IPJ Călăraşi care nu au fost înregistrate din motive obiective, neinvocându-se de către inculpaţi în cauză deficienţe, nereguli în ceea ce priveşte modalitatea de desfăşurare a audierii,

Având în vedere valenţa de mijloc de probă de sine stătătoare a înregistrării, s-a considerat că neefectuarea înregistrării nu afectează legalitatea declaraţiei consemnate în această împrejurare, însă teoretic poate afecta fiabilitatea declaraţiei scrise. În prezenta cauză, lipsa înregistrării unor declaraţii de la IPJ Călăraşi nu afectează fiabilitatea declaraţiilor în condiţiile în care procurorul de la PCAB a audiat personal in extenso fiecare inculpat, fiind înregistrate audio toate declaraţiile, aspect necontestat de niciun inculpat în cauză.

De altfel, potrivit art. 110 alin. (5) din C. proc. pen. în cursul urmăririi penale audierea suspectului sau a inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audiovideo. Din modalitatea de formulare a textului rezultă că înregistrarea audierii este regula, excepţia fiind situaţia în care din motive obiective (de exemplu lipsa echipamentelor de înregistrare sau nefuncţionarea acestora) înregistrarea nu poate fi realizată.

Aşa cum rezultă din adresa de înaintare a dosarului de urmărire penală nr. 642/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti către Curtea de Apel Bucureşti, alături de rechizitoriu şi cele 4 volume au mai fost înaintate şi Anexa nr. 1 ce conţine un număr de 3 suporţi optici ce conţin înregistrările date în calitate de inculpaţi în prezenta cauză; Anexa nr. 2 - 1 plic sigilat cu sigiliul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce conţine înregistrările şi comunicările înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică în prezenta cauză. De asemenea, procurorul a indicat ce audieri se află pe suporţii menţionaţi.

Raportat la toate aceste considerente, procurorul a apreciat că inculpaţilor A., B., C. şi H. care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor în cursul urmăririi penale şi care au fost achitaţi raportat la disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, în contextul în care şase dintre inculpaţi s-au prevalat de dreptul la tăcere în faţa instanţei de judecată, nu le-a fost afectat dreptul la apărare, dat fiind faptul că declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale au fost coroborate şi cu interceptările efectuate în cauză şi al căror conţinut nu a fost contestat.

Probatoriul administrat confirmă acuzaţiile formulate de către parchet şi cu privire la cei patru inculpaţi achitaţi.

Declaraţia este contrazisă de depoziţie inculpatei D., care a precizat că i-a văzut pe inculpaţii G. şi H. stând de vorbă la Judecătoria Călăraşi în data de 12.09.2019 şi că G. i-a relatat ulterior faptul că inculpatul H. i-a cerut să îşi schimbe declaraţiile.

Comiterea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă de către inculpatul H. este probată şi de monitorizările realizate autorizat în cauză.

Discuţiile purtate de F. şi G. într-un cadru neprocesual, cu privire la desfăşurarea evenimentelor care au dus la lipsirea lor de libertate, infirmă apărările inculpatului H..

Fiind audiaţi în cauză, inculpaţii B. şi C. s-au prevalat de dreptul la tăcere în prima parte a cercetărilor, iar ulterior au negat săvârşirea infracţiunilor, declarând că D. şi E. s-au dus din proprie iniţiativă la avocat, iar acesta nu le-a determinat să îşi schimbe declaraţiile. De asemenea şi în faţa instanţei de judecată s-a prevalat de dreptul la tăcere. Aspectele relatate de cei doi inculpaţi sunt contrazise de restul probatoriului administrat în cauză.

Susţine că inculpatele D. şi E. au venit în cabinetul lui şi i-au spus că vor să se împace cu inculpatul B..

Apărările inculpatului A. sunt contrazise de declaraţiile de recunoaştere a comiterii infracţiunilor date de inculpatele D. şi E., care se coroborează cu convorbirile înregistrate autorizat, cu declaraţiile inculpatului F. şi cele ale martorului I., audiat în cursul urmăririi penale cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale din care rezultă dincolo de orice dubiu activităţile ilegale desfăşurate de avocat în data de 11.09.2019 cu scopul exonerării de răspundere penală a clientului său.

Conform articolelor 142 alin. (5) din C. proc. pen. şi 139 alin. (2), (4) din C. proc. pen. informaţiile rezultate din punerea în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică nr. 427 UP/05.09.2019 emis de Judecătoria Călăraşi, în baza încheierii nr. 117/05.09.2019 în dosarul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, vor fi folosite ca probă în această cauză penală, întrucât convorbirile telefonice purtate de persoana monitorizată intruziv - B. cu avocatul A. în zilele de 10 şi 11 septembrie 2019, constituie o probă concludentă şi utilă cu privire la pregătirea de către aceştia a comiterii infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului.

La data de 10.09.2019, ora 17:59 B. îl apelează pe avocatul A. şi îl înştiinţează că "ăştia" (respectiv F., D. şi E.) au primit citaţii de la Judecătoria Călăraşi pentru termenul de judecată din data de 12.09.2019.

Din convorbire rezultă o înţelegere anterioară între interlocutori cu privire la acest aspect, întrucât reacţia avocatului A. a fost aceea de a preciza, referitor la martorii ce trebuiau aduşi de B., "Aşa că mâine vii, vii cu…", stabilind o întâlnire în ziua următoare după ora 4 şi punându-i în vedere lui B. să îl anunţe în prealabil.

Urmare a acestei înţelegeri, în discuţia telefonică din data de 11.09.2019, ora 16:19:28, avocatul confirmă că se află la birou.

După câteva secunde, la ora 16:19:53, B. a apelat-o pe soţia sa, C. şi i-a transmis "Hai du-te că e acolo!", reacţia acesteia fiind una de înţelegere a aspectelor la care se referă soţul său, sens în care a afirmat doar "Hai pa".

La foarte scurt timp, în aceeaşi zi la ora 16:48:05, avocatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. şi, în acelaşi registru al desfăşurării unor acţiuni prestabilite cu privire la martorii din dosarul în care acesta era cercetat, a întrebat "Unde sunt acele minunate persoane? Unde sunt rudele tale?".

Aceste convorbiri telefonice dovedesc comiterea unor activităţi nepermise prin lege pentru exercitarea dreptului la apărare şi poziţia procesuală nesinceră a inculpatului A. care, fiind audiat în cauză, a declarat "Întâlnirea cu C., D. şi E. nu am organizat-o eu, nici nu ştiu dacă au fost chemate la cabinetul meu de B.. În biroul meu se intra direct din stradă şi au intrat toţi patru odată, fără să îi fi invitat eu în cabinet."

Relevante sunt şi convorbirile purtate între D. şi E. din data de 12.09.2019 între orele 16:20-22:30 redate in extenso la dosarul de urmărire penală vol. I, reluate şi în cuprinsul hotărârii primei instanţe filele x.

Faţă de toate aceste argumente, procurorul a solicitat condamnarea inculpaţilor A., B., C. şi H. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, evidenţiind şi o scurtă bază factuală.

În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul individualizării sancţiunilor dispuse inculpaţilor D., E., F. şi G., procurorul a arătat considerentele primei instanţe sub aspectul faptelor reţinute inculpaţilor, precum şi individualizarea sancţiunilor şi modalităţilor de executare.

S-a arătat că pentru a dispune această soluţie prima instanţă a avut în vedere poziţia de recunoaştere a infracţiunilor de către cei patru inculpaţi, lipsa antecedentelor penale a inculpatelor E. şi D., precum şi vârsta înaintată a inculpatei E., respectiv 72 de ani.

Gravitatea infracţiunii care în opinia parchetului impune condamnarea celor patru inculpaţi la pedeapsa închisorii rezultă din următoarele aspecte: însăşi natura infracţiunilor comise - mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului - aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei într-o cauză în care se ascultă martori, se audiază persoana vătămată, declaraţiile acestora reprezentând unele din cele mai importante mijloace de probă prin care se obţine aflarea adevărului; împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, respectiv prin declaraţii necorespunzătoare adevărului, date în calitate de martori de către D., E. şi G. şi în calitate de persoană vătămată de către F., contrare celor din faza de urmărire penală, date în faţa judecătorului în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, cu scopul de a influenţa soluţia ce urma a fi dispusă în cauză; motivul săvârşirii infracţiunii vizează, în esenţă, zădărnicirea tragerii la răspundere penală a inculpatului B. judecat, la rândul său, tot pentru o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, respectiv aceea de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. starea de pericol creată pentru buna înfăptuire a justiţiei şi aflarea adevărului într-o cauză penală în care inculpatul B., cunoscut cu antecedente penale, a exercitat ameninţări asupra persoanei vătămate F., asupra concubinei persoanei vătămate D., precum şi la adresa mătuşii acestuia E. (toţi inculpaţi în prezenta cauză) pentru a-l determina pe F. să-şi retragă plângerea formulată într-o cauză penală în care era cercetat pentru furt.

Inculpatul B. este o persoană periculoasă în condiţiile în care aşa cum rezultă din sentinţa ne. 332/12.09.2019 a Judecătoriei Călăraşi pronunţată în dosarul nr. x/2019, numitul S. a fost ameninţat de către acesta inclusiv cu incendierea locuinţei.

În privinţa inculpatelor E. şi D. se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special cu suspendare sub supraveghere, având în vedere că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 91 alin. (1) din C. pen., acestea fiind fără antecedente penale, având o atitudine constantă de recunoaştere.

Referitor la inculpatul G., recidivist, prima instanţă a apreciat că raportat la circumstanţele reale şi personale este suficientă aplicarea unei amenzi.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă din prezenta cauză (12.09.2019) în termenul de supraveghere al condamnării dispusă prin sentinţa penală nr. 162/23 mai 2018 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1172/21.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 19 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi 336 alin. (1) din C. pen.. De asemenea, se mai reţine că în perioada 2009-2016 acesta a mai fost condamnat pe teritoriul Italiei şi Spaniei pentru infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni comise cu violenţă, infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, dar şi infracţiuni contra statutului, a ordinii publice, a înfăptuirii justiţiei sau a funcţionarilor publici. Chiar dacă hotărârile de condamnare din străinătate nu au fost recunoscute de instanţele din Românie, nu se poate face abstracţie de menţiunile din fişa de cazier judiciar în ceea ce priveşte perseverenţa infracţională a inculpatului.

Raportat la circumstanţele reale expuse anterior dar şi la cele personale, procurorul a apreciat că se impune condamnarea inculpatului G. la pedeapsa închisorii în baza art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., constatarea că infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă în termenul de supraveghere de 4 ani stabilit urmare a condamnării la pedeapsa rezultantă de 19 luni dispusă prin sentinţa penală nr. 162/23 mai 2018 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1172/21.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, iar în temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen. revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 19 luni. În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) din C. pen. adăugarea pedepsei închisorii din prezenta cauză la pedeapsa de 19 luni închisoare.

Şi în privinţa inculpatului F. care a comis infracţiunea de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. se impune condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie în condiţiile în care depoziţia sa a constituit un ajutor dat făptuitorului, coinculpatului B. în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia, inculpatul F. acţionând cu intenţie directă. Stabilirea unei pedepse şi amânarea aplicării pedepsei nu este temeinică, nefiind întrunite exigenţele prev. de art. 83 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la persoana infractorului şi conduita avută anteriore săvârşirii infracţiunii.

Circumstanţele personale nu sunt favorabile acestuia, având în vedere că din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 luni în cursul anului 2016 pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi ameninţare prin sentinţa penală nr. 226 din 20.10.2016 în dosar nr. x/2016 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la 04.11.2016. De asemenea, acesta a mai fost condamnat şi la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiuni la regimul silvic aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 58/13.02.2020 a Judecătoriei Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1264/17.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În raport cu perseverenţa infracţională a inculpatului şi în vederea responsabilizării cu privire la consecinţele încălcării legii penale, s-a apreciat de procuror că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că se impune admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. condamnarea inculpaţilor care au fost achitaţi de prima instanţă de judecată, respectiv inculpaţii A., B., C. şi H., iar în privinţa inculpaţilor G., F., D., E. reindividualizarea regimului sancţionator în sensul celor solicitate.

II.2. În dezvoltarea motivelor de apel, aflate la dosarul Înaltei Curţi, apelantul intimat inculpat F., prin apărător din oficiu, a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul reindividualizării pedepsei în sensul alegerii pedepsei amenzii, realizată potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. pen.

Apelantul intimat inculpat prin apărător a arătat cuantumul pedepselor legale pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., evidenţiind faptul că se impune alegerea uneia dintre cele două pedepsele alternative, aşa încât individualizarea judiciară a executării pedepsei trebuie să fie aptă şi suficientă să asigure realizarea scopului sancţiunii penale.

S-a apreciat că pedeapsa aleasă de instanţa de fond pentru apelantul inculpat F. este excesivă raportat la circumstanţele faptei şi la circumstanţele sale personale, reţinute chiar în cuprinsul sentinţei apelate, solicitând aplicarea pedepsei amenzii.

Deşi infracţiunea de favorizare a făptuitorului este o infracţiune gravă contra înfăptuirii justiţiei, dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi, în care apelantul inculpat F. a dat declaraţii nereale, contrare celor din faza de urmărire penală, a fost iniţiat la plângerea penală formulată de către acesta cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi de distrugere de către inculpatul B..

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere legătura de rudenie dintre soţia inculpatului B., inculpata C. şi concubina apelantului inculpat F., inculpata D., acestea fiind verişoare, iar E. este mătuşa acesteia. Inculpaţilor nu le este aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 269 alin. (3) din C. pen., deoarece nu sunt membrii de familie în sensul art. 177 din C. pen., fiind rude gradul 4 (paragraful 3 fila x din sentinţa apelată).

Pe fondul acestor relaţii apropiate de rudenie, apelantului inculpat F. i-a fost indusă în mod greşit ideea că modalitatea de a-l ierta pe inculpatul B. este aceea de a da declaraţii nereale chiar în dosarul constituit ca urmare a plângerii sale, în care acesta a avut calitatea de persoană vătămată.

Declaraţiile nereale au fost date de apelantul inculpat F. în scopul împiedicării cercetărilor penale pentru ca inculpatul B. să nu sufere nicio consecinţă penală, expunându-se el însuşi unei astfel de consecinţe .

Există şi o diferenţă de regim sancţionator în raport cu ceilalţi trei inculpaţi condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, diferenţa de încadrare juridică constituind-o calitatea de martor, respectiv de persoană vătămată a apelantului inculpat F.. Deşi chiar în cazul inculpatului G. care a săvârşit infracţiunea în termenul de supraveghere al altei condamnări, acesta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale.

În privinţa circumstanţelor personale ale apelantului inculpat F. şi a la posibilităţile sale de îndreptare, se vor avea în vedere: vârsta, situaţia familială, socială şi nivelul său de educaţie.

S-a arătat că apelantul intimat inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 luni în cursul anului 2016 pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, însă în privinţa acestei infracţiuni a operat reabilitarea de drept, potrivit art. 165 din C. pen., astfel că această împrejurare nu poate fi reţinută pentru a fi condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă. Apelantul inculpat F. a mai fost condamnat doar la pedeapsa amenzii pentru infracţiuni la regimul silvic, în anul 2018.

Apelantul inculpat F. a colaborat cu organele judiciare şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii. Acesta doreşte să dea declaraţii şi în prezenta cauză tocmai pentru a demonstra că a înţeles gravitatea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, ca fiind o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei şi doreşte achitarea amenzii ce va fi stabilită în sarcina acestuia.

În concluzie a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se stabilească în sarcina acestuia pedeapsa amenzii, ca fiind suficientă pentru responsabilizarea acestuia cu privire la consecinţele săvârşirii unei infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei.

II.3. În dezvoltarea motivelor de apel, aflate la dosarul Înaltei Curţi, apelanta intimată inculpată D., prin apărător din avocat oficiu în substituirea unui alt apărător din oficiu a solicitat instanţei de apel ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 114 pronunţată la data de 17 iunie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală în dosarul penal nr. x/2020 şi rejudecând cauza în fond să pronunţe o hotărâre prin care, în baza art. 80 din C. pen., să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de apelanta intimată inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi, în baza art. 81 din C. pen. să dispună aplicarea unui avertisment acesteia.

Apelanta intimată inculpată prin apărătorul din oficiu a făcut un istoric al cauzei şi a considerat soluţia primei instanţe, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca, având în vedere aceleaşi considerente şi dând valenţe sporite circumstanţelor personale ale acesteia, prima instanţă putând dispune în baza art. 80 din C. pen. renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de aceasta pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 81 din C. pen., aplicarea unui avertisment, întrucât analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Totodată, apelanta intimată inculpată D. prin apărător din oficiu a solicitat instanţei de apel să analizeze probatoriul administrat în cauză şi să constate că în cazul apelantei inculpate sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 din C. pen.

Astfel, cu privire la condiţiile obiective prevăzute de art. 80 din C. pen., apelanta intimată inculpată consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite şi a solicitat instanţei de apel să constate că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, iar infracţiunea comisă de apelanta inculpată are o gravitate redusă in concreto faţă de natura şi întinderea urmărilor produse, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

Cu privire la condiţiile subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. apelanta intimată inculpată a considerat că şi aceste condiţii sunt îndeplinite şi a solicitat instanţei de apel să constate că nu a mai fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, nefiind cunoscută cu antecedente penale, nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunţării la aplicarea pedepsei, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori tragerea sa la răspundere penală, prezentându-se atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond.

De asemenea, apelanta intimată inculpată D. prin apărător din oficiu a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere şi faptul că anterior săvârşirii infracţiunii reţinută în sarcina sa nu a încălcat niciodată normele legale, având o conduită corectă în societate, fiind o persoană serioasă, integrată social, având un domiciliu stabil, o familie închegată, un loc de muncă stabil unde lucra în baza unui contract de muncă, are doi copii minori în întreţinere, pe parcursul procesului penal a conştientizat urmările adoptării unui comportament contrar normelor legale şi consideră că are posibilităţi reale de îndreptare, iar aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecinţele pe care le-ar avea asupra sa.

Pentru motivele de drept şi de fapt invocate, apelanta intimată inculpată D. prin apărător din oficiu a solicitat instanţei de apel să constate netemeinicia soluţiei instanţei de fond şi prin hotărârea ce se va pronunţat în cauză, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 114 pronunţată la data de 17 iunie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul penal nr. x/2020 şi rejudecând cauza în fond să pronunţe o hotărâre prin care, în baza art. 80 din C. pen. să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 81 din C. pen. să se dispună aplicarea unui avertisment acesteia.

III. Judecarea apelurilor

La termenul de judecată de la 11 octombrie 2022, Înalta Curte a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de intimata inculpată C., atât în nume propriu, cât şi în numele intimatului inculpat B. având în vedere că este primul termen de judecată, a încuviinţat-o pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze un apărător ales şi să-şi pregătească apărarea, punându-le în vedere că este singurul termen de judecată acordat în acest sens, cu menţiunea că în ipoteza în care nu îşi vor angaja avocat, cauza se va soluţiona cu apărătorul desemnat din oficiu. Totodată a pus în vedere inculpaţilor ca, până la termenul de judecată acordat, să-şi precizeze poziţia cu privire la eventuale declaraţii pe care doresc să le dea în cauză, cu menţiunea că tot ceea ce vor declara poate fi folosit şi împotriva lor, precum şi reprezentantului Ministerului Public ca, în raport cu motivele de apel formulate, să depună eventuale cereri probatorii, anterior termenului de judecată stabilit, pentru a da posibilitatea inculpaţilor să ia cunoştinţă de acestea şi a acordat termen la 22 noiembrie, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere de probe formulată de Ministerul Public privind pe intimaţii intimaţi inculpaţi A., B., C., H. ş.a., aflată la dosarul Înaltei Curţi.

În conţinutul cererii, în baza art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 100 din acelaşi cod, având în vedere şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a-II-a din C. proc. pen. s-a solicitat administrarea următoarelor mijloace de probă:

1. Audierea martorului I., cu privire la aspecte de fapt cunoscute vizând participarea inculpaţilor C., A., B. şi H. la comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, cu excluderea detaliilor relative la inculpata D., fiica sa. În rechizitoriu se face referire la convorbirea telefonică purtată de martor cu inculpata C. la data de 12.09.2019, după şedinţa de judecată de la Judecătoria Călăraşi, în cadrul căreia au fost comise infracţiunile de mărturie mincinoasă, care dovedeşte implicarea inculpatei în activităţile infracţionale de instigare la mărturie mincinoasă. La termenul de judecată în fond din data de 07.09.2021, martorul a uzat de dreptul de a refuza să dea declaraţii, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., având în vedere legătura de rudenie cu unul dintre inculpaţi, fiind tatăl inculpatei D.. Dispoziţiile art. 117 alin. (4) din C. proc. pen. permit audierea acestuia cu privire la ceilalţi inculpaţi, dacă declaraţia sa poate fi limitată doar la aceştia din urmă, situaţie pe care a apreciat-o a fi posibilă în cauză.

2. Audierea inculpaţilor F., G., D. şi E., cu privire la alte aspecte de fapt decât cele ce formează obiectul acuzaţiei în privinţa acestora (judecaţi în procedura recunoaşterii învinuirii, la fond şi-au exercitat dreptul la tăcere). Teza probatorie – dovedirea faptelor comise de inculpaţii A., B., C. şi H., lămurirea conţinutului discuţiilor purtate la data de 11.09.2019 în cabinetul avocatului A., modalitatea în care s-a realizat instruirea martorilor ce urmau a fi audiaţi în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Călăraşi la termenul din 12.09.2019 şi, indirect, a inculpatului F., ce avea calitatea de persoană vătămată în acea cauză. În faza de urmărire penală, inculpatul F. a declarat că inculpata D., concubina sa, i-a spus că "avocatul i-a sugerat că eu ar fi bine să neg ceea ce am declarat în faţa organelor de poliţie şi să declar judecătorului că nu am fost ameninţat de B. pentru a-mi schimba declaraţia" (declaraţie suspect din 12.09.2019, fila x dup; a fost audiat în calitate de inculpat la 18.11.2019, fila x dup). Inculpatul G. a menţionat că inculpatul H. i-a cerut să declare că tot ce ştie este din auzite de la F. şi că acesta nu i-ar fi spus că a fost ameninţat (…), fiind audiat în calitate de suspect la data de 12.092019 (fila x dup) şi de inculpat la data de 18.11.2019) fila x dup). Inculpata D. a arătat că "avocatul i-a spus mătuşii mele să declare că nu ştie care, că nu îşi aduce aminte, că nu ştie ce a semnat şi că nu a înţeles declaraţia … mi-a sugerat mie ce i-am spus că ştiu exact ce am declarat anterior, că am făcut afirmaţie că B. ne-a ameninţat pentru ca F. să-şi retragă plângerea pentru că eram la "nervi" şi nu mai ştiu ce am zis. Mi-a cerut să îi spun concubinului meu F. să declare că nu a fost ameninţat de B." (declaraţie suspect din 12.09.2019, fila x dup), precum şi că "în ziua procesului…l-am văzut pe H. zis H. discutând pe holul judecătoriei cu G." (declaraţie suspect din 23.09.2019, fila x dup), fiind audiată în calitate de inculpat la 18.11.2019 (fila x dup). Inculpata E. a relatat că "C. a venit la domiciliul meu şi mi-a cerut să mergem împreună la avocatul lui B. pentru a ne învăţa ce să spunem la judecătorie, respectiv să ne schimbăm declaraţiile ca să nu fie rău pentru B. (…). Am minţit în faţa instanţei de judecată întrucât aşa am fost învăţată de avocatul lui B.." (declaraţie inculpat din 18.11.2019, fia 81 vol. III dup).

Având în vedere că declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale constituie mijloc de probă în acuzare împotriva coinculpaţilor, pentru respectarea principiului aflării adevărului şi, totodată, pentru a le garanta acestora din urmă dreptul la un proces echitabil în conţinutul art. 6 par. 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul de audia sau de a solicita audierea martorilor acuzării) şi a le oferi posibilitatea să adreseze întrebări (aspect esenţial în argumentarea soluţiei instanţei de fond) este necesară audierea inculpaţilor mai sus menţionaţi în apel, cu privire la împrejurări de fapt cunoscute vizând implicarea inculpaţilor A., B., C. şi H. în comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă deduse judecăţii.

La termenul de judecată de la 22 noiembrie 2022, apărătorul ales al intimatului inculpat B. a precizat că a depus împuternicirea avocaţială în ziua şedinţei, când a încheiat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul. Astfel, a solicitat acordarea unui nou termen pentru studierea dosarului, în temeiul art. 364 alin. (4) din C. proc. pen. pentru reprezentarea intereselor intimatului inculpat. În acest sens, a arătat că a încheiat contractul de asistenţă judiciară cu soţia intimatului inculpat, întrucât există o situaţie deosebită, în sensul că aceştia au în îngrijire două persoane cu handicap sever, existând şi dovada la dosar, fapte care i-a împiedicat să se deplaseze din Călăraşi în Bucureşti pentru angajarea unui apărător.(…)

În continuare, la interpelarea Înaltei Curţi dacă doreşte să dea declaraţie în cauză, cu menţiunea că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, intimatul inculpat H. a precizat că doreşte mai întâi să îşi angajeze un avocat, întrucât la termenul trecut nu a fost prezent.

Totodată, la interpelarea instanţei, intimaţii inculpaţi A., E., G. şi C., având pe rând cuvântul, au învederat că nu doresc să dea declaraţii în cauză.

În raport cu cererea de probe formulată de reprezentantul Ministerului Public, dar şi faţă de apelul parchetului care pentru unii inculpaţi vizează doar greşita individualizare a pedepselor, iar pentru alţii vizează soluţiile de achitare, tinzându-se, în apelul parchetului, să se obţină condamnarea celor care au fost achitaţi, Înalta Curte a interpelat şi pe apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F. dacă doresc să dea declaraţii în cauză, cu menţiunea că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F., având pe rând cuvântul, au precizat că nu doresc să dea declaraţie în cauză şi că îşi menţin declaraţiile anterioare.

Subsecvent, la interpelarea Înaltei Curţi dacă pentru ambii apelanţi intimaţi inculpaţi, apelul priveşte doar individualizarea pedepselor sau se doreşte obţinerea unei soluţii de achitare, apărătorii desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi F. şi D. au menţionat că, pentru ambii apelanţi intimaţi inculpaţi, apelul priveşte doar reindividualizarea pedepselor aplicate.

Înalta Curte a acordat cuvântul cu privire la cererea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, formulată de intimatul inculpat H., care s-a prezentat pentru prima dată în faţa instanţei, dar şi cu privire la aceeaşi solicitare formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat B., în vederea studierii dosarului, fiind angajat în ziua şedinţei de judecată.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi şi ai intimaţilor inculpaţi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul mai sus menţionat.

Înalta Curte, după deliberare, apreciind întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de intimatul inculpat H., având în vedere că este primul termen de judecată la care acesta se prezintă, urmează să o încuviinţeze pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze un apărător ales şi să-şi pregătească apărarea. De asemenea, a apreciat întemeiată şi cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat B., urmează să o încuviinţeze pentru a-i da posibilitatea să pregătească apărarea. S-a pus în vedere intimatului inculpat H. şi apărătorului ales al intimatului inculpat B. că este singurul termen de judecată acordat în acest sens şi a amânat cauza la 7 martie 2023, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2023, a unuia din membrii Completului 10 al secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 353 alin. (10) din C. proc. pen. s-a preschimbat termenul de judecată la data de 26 ianuarie 2023 secţia penală cu citarea părţilor şi încunoştinţarea avocaţilor (aleşi sau din oficiu) ai acestora, aflată la fila x verso dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 26 ianuarie 2023, apărătorul ales al intimatului inculpat H. a învederat faptul că inculpatul nu s-a prezentat la acest termen pentru că i-a decedat tatăl în urmă cu o săptămână, sens în care a depus la dosar copie de pe certificatul de deces.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a susţinut că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de prezentare la acest termen şi a depus la dosar înscrisuri în dovedirea acestui fapt.

Înalta Curte a constatat încetate delegaţiile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., B., C. şi A., ca urmare a prezentării apărătorilor aleşi, urmând ca în cauză să se facă aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiţiei cu U.N.B.R. privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală.

În timpul susţinerii cererii de probatorii s-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H., avocat T..

Înalta Curte a pus în discuţie, în temeiul art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., cererea de probatorii formulată de către Ministerul Public, concluziile reprezentantului parchetului şi ale apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi şi respectiv intimaţilor inculpaţi au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la termenul menţionat.

Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu art. 100 alin. (2) din acelaşi cod, a admis cererea în probaţiune a Ministerului Public şi a încuviinţat audierea, în calitate de martor, a numitului I., apreciind-o relevantă sub aspectul tezei probatorii, acordând termen la 9 martie 2023, punând în vedere inculpaţilor H. şi B. să se prezinte la termenul următor pentru a-şi exprima poziţia procesuală, în sensul dacă doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, precum şi alte măsuri, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei pe data de 8 martie 2023 au fost depuse concluzii scrise de intimatul inculpat B., prin apărător, aflate la dosarul Înaltei Curţi în care s-au făcut referiri la considerente ale primei instanţe, la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în ale cărui motive a susţinut, în esenţă o pretinsă fiabilitate a declaraţiilor coinculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate şi care furnizează elemente factuale privind implicarea coinculpaţilor A., B., C. şi H., din această fiabilitate asigurată de interceptările ambientale din celule ale inculpaţilor care şi-au recunoscut faptele săvârşite, decurgând şi o pretinsă respectare a dreptului la apărare a coinculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea faptelor imputate.

În susţinerea pretinsei fiabilităţi a declaraţiilor coinculpaţilor G., F., D. şi E., în motivele de apel sunt prezentate anumite fragmente din interceptările ambientale din celule care par să fie regizate, prin insistenţa în dezvoltarea unor aspecte care, dacă ar fi fost adevărate, nu ar fi necesitat o asemenea dezvoltare, fiind cunoscute de către inculpaţii care poartă respectivele discuţii, în realitate aceştia ştiind că sunt înregistraţi. De asemenea, apărarea intimatului a mai făcut referiri la conţinutul unor înregistrări omise de către parchet, solicitând respingerea, ca neîntemeiat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

La termenul de judecată de la 9 martie 2023, nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată D., ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat F., apărătorului ales al intimatului inculpat A., apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi G., apărătorului ales al intimatei inculpate C., apărătorului ales al intimatului inculpat B., ale reprezentantului Ministerului Public pe apelurile declarate de apelanţii intimaţi inculpaţi, precum şi ultimul cuvânt al apelantei intimate inculpate D., apelantului intimat inculpat F., intimatului inculpat A., intimatului inculpat G., intimatei inculpate C. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la data menţionată.

Înalta Curte a pus în vedere apărătorilor inculpaţilor D., F., H., A., G. şi C. că au posibilitatea să depună concluzii scrise până la data de 23 martie 2023 şi având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. cu ref. la art. 421 alin. (2) rap. la art. 405, art. 406 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţarea hotărârii la data de 20 aprilie 2023, încheiere aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse la 18 martie 2023, note scrise de către intimatul inculpat A., prin apărător în mai multe exemplare, dosarul Înaltei Curţi, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu referire la acesta şi în consecinţă, menţinerea sentinţei penale nr. 114/17 iunie 2022, ca legală şi temeinică.

Intimatul inculpat prin apărător a menţionat infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în faza de urmărire penală, precum şi în faţa preşedintelui completului de judecată în prezenta cauză, acesta nu a recunoscut săvârşirea acestor fapte pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a săvârşit nicio infracţiune. S-a mai arătat că se află la finalul cercetării judecătoreşti în cauză, urmând ca instanţa să aprecieze întreg probatoriul existent în cauză, majoritatea covârşitoare a probelor au fost administrate doar în faza de urmărire penală, întrucât în faza cercetării judecătoreşti, singurele probe noi administrate au fost declaraţiile inculpatului H., care nu îl privesc. S-a mai arătat că niciunul din inculpaţii din prezenta cauză nu au dorit să dea declaraţii în cauză, cu excepţia inculpatului H..

Astfel, deşi în cauza sunt trimişi în judecată opt inculpaţi pentru infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă, mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, în faza de urmărire penală, organul de urmărire penală nu a luat în considerare decât declaraţiile celor patru inculpaţi care şi-au recunoscut vinovăţia în cauză, emiţând rechizitoriul cu care a fost învestită prezenta instanţa. În continuare, în faza de cercetare judecătorească, patru inculpaţi au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, recunoscând faptele pentru care au fost trimişi în judecată, trei dintre aceştia indicându-l pe A. ca fiind vinovat de faptele pentru care a fost acuzat. Astfel, numiţii E., D. şi F. sunt cei trei inculpaţi care susţin, în continuarea, că intimatul este cel care a exercitat acte de instigare asupra acestora, în vederea săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă.

1. Cu privire la probele administrate în cauză, a arătat că respingerea probatoriilor solicitate, în faza de urmărire penală s-a realizat, în opinia sa, în mod neîntemeiat, organul de urmărire penală nu a administrat probe decât în acuzare, nu şi în apărare, încălcând dreptul la apărare al intimatului.

Astfel, în faza de urmărire penală, după studierea dosarului şi după ce a luat la cunoştinţă faptul că are calitatea de inculpat în prezenta cauză, printr-o cerere adresată organului de urmărire penală, a solicitat efectuarea unei confruntări între intimat şi inculpatele D. şi E., cererea fiind respinsă de către organul de urmărire penală, în opinia sa, în mod nefondat.

Intimatul inculpat a invocat dispoziţiile art. 131 din C. proc. pen. privind confruntarea, considerând că organul de urmărire penală a încălcat aceste dispoziţii, coroborat cu principiul prev. de art. 100 din C. proc. pen., prin care este obligat să administreze probe, atât în favoare, cât şi în defavoarea inculpatului.

Deşi declaraţiile inculpaţilor sunt contradictorii, organul de urmărire penală nu a făcut aplicarea art. 131 din C. proc. pen., nici din oficiu şi nici la cererea intimatului.

Motivarea procurorului, cuprinsă în ordonanţa din data de 28 ianuarie 2020 prin care se arată faptul că inculpatele D. şi E. au fost audiate în cauză şi au recunoscut săvârşirea faptelor coroborate cu interceptările din cauză nu poate fi întemeiată. Tocmai din contrazicerile dintre declaraţiile inculpaţilor din cauză rezultă necesitatea lămuririi acesteia, prin confruntarea lor. De asemenea, respingerea acestei cereri a fost motivată profund nelegal, prin aprecierea organului de urmărire penală, apreciere care rezultă din ultimul paragraf al ordonanţei.

Astfel, a apreciat faptul că a fost încălcat dreptul la apărare al intimatului, precum şi obligaţia organului de urmărire penală de a lămuri toate aspectele prezentei cauze. Discrepanţa dintre nivelul de educaţie al intimatului şi cel al coinculpatelor nu este un argument pentru respingerea unei astfel de cereri. Mai mult decât atât, dacă cererea ar fi fost admisă în cauză, această confruntare s-ar fi desfăşurat, conform dispoziţiilor legale, sub supravegherea procurorului de caz, astfel că o presupusă intimidare din partea sa nu ar fi fost posibilă.

2. Omisiunea ataşării la prezentul dosar de urmărire penală a dosarului penal nr. x/2019, aspect reparat de instanţa de fond la cererea intimatului inculpat.

Deşi presupusele fapte ale intimatului inculpat îşi au izvorul în declaraţiile inculpaţilor, date în faţa instanţei de judecată (Judecătoria Călăraşi), în cadrul dosarului penal nr. x/2019, organul de urmărire penală care a instrumentat prezentul dosar nu a dispus ataşarea şi compararea declaraţiilor coinculpaţilor.

În consecinţă, pentru a putea aprecia sinceritatea acestor inculpaţi, a solicitat să se compare şi să se analizeze toate declaraţiile date în prezenta cauză, precum şi în cauza nr. 2130/202/2019 a celor trei inculpaţi despre care se face vorbire.

În consecinţă, organul de urmărire penală ajunge la concluzia că intimatul se face vinovat de faptele pentru care este cercetat, numai în baza declaraţiilor unor persoane trimise în judecată tocmai pentru infracţiuni de mărturie mincinoasă, respectiv persoane care au recunoscut că au denaturat adevărul în faţa organelor judiciare.

3. Încălcarea principiului in dubio pro reo, în faza de urmărire penală.

În dreptul procesual penal român această regulă decurge din prezumţia de nevinovăţie. Această prezumţie nu poate fi anulată decât prin certitudinea asupra vinovăţiei, certitudine formată pe bază de probe neîndoielnice. Dacă în ciuda eforturilor depuse de organele judiciare de a spulbera îndoielile existente cu privire la împrejurările cauzei, nu s-a ajuns la certitudine, in dubio pro reo va împiedica tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Raportat la cele menţionate la punctul anterior, deşi în cauză există multe aspecte îndoielnice referitoare la vinovăţia intimatului inculpat, organul de urmărire penală a refuzat să efectueze acte de procedură care ar fi putut să lămurească această cauză.

Astfel, deşi procurorul de caz a respins solicitarea intimatului inculpat de administrare a probei confruntării, motivând nivelul scăzut de educaţie al coinculpaţilor, atât organul de cercetare penală (poliţistul) şi cel de urmărire penală (procurorul) au speculat acest nivel de educaţie, în detrimentul intimatului inculpat şi în beneficiul acestora.

II. Cu privire la probele administrate în cauză, în faza de cercetare judecătorească, atât în fond, cât şi în faza de apel, a arătat că în faza de cercetarea judecătorească, având în vedere prevederile legii procesual penale, referitoare la drepturile inculpaţilor, intimatul inculpat din nou nu a avut posibilitatea de a pune întrebări inculpaţilor care îl acuzau. Astfel, întrucât cei trei inculpaţi despre care a făcut vorbire au arătat instanţei de judecată faptul că nu doresc să dea declaraţii în cauză, menţinându-şi declaraţiile anterioare, intimatul inculpat a fost, din nou, împiedicat, fără voia instanţei, de a lămuri anumite aspecte esenţiale ale cauzei. Practic, nu a fost posibilă, nici de această dată, o confruntare directă între declaraţiile intimatului şi cele ale acestor trei inculpaţi. În consecinţă, nici intimatul inculpat şi nici instanţa nu au avut posibilitatea aflării adevărului în cauză.

Mai mult decât atât, singurul martor din cauză, numitul I. nu a dorit să dea declaraţie în cauză, în faza de cercetare judecătorească, având în vedere legătura de rudenie cu unul din cei trei inculpaţi.

În concluzie, singurele probe administrate în faza de cercetarea judecătorească noi faţă de faza de urmărire penală, au fost declaraţiile intimatului şi ale inculpatului H. a cărui activitate infracţională are legătură cu intimatul.

Cu privire la întreg probatoriul a arătat următoarele:

1. Declaraţiile inculpatei E.

Astfel, într-o simplă analiză a declaraţiilor inculpatei a rezultat faptul că

aceasta din urmă semnează, în calitate de martor, declaraţia din faza de urmărire penală a dosarului nr. x/2019 din data de 15.11.2018 prin care arată faptul că inculpatul B. este cel care a săvârşit infracţiunea de influenţare a declaraţiilor asupra coinculpaţilor. Ulterior, în biroul intimatului a aratat faptul că aceasta declaraţie nu îi aparţine, întrucât nu ştie carte. La data de 12.09.2019 şi-a menţinut această poziţie, declarând, în faţa instanţei de judecată, că nu ştie să semneze, declaraţia din data de 12.09.2019 fiind atestată de martora prin impresiunea digitală. În faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească a prezentei cauze, a arătat faptul că declaraţia din data de 12.09.2019 este mincinoasă, din nou, atestând declaraţia prin impresiune digitală.

2. Declaraţiile inculpatei D.

Astfel, situaţia acestei inculpate este similară cu cea a numitei E..

Aceasta semnează, în calitate de martor, declaraţia din faza de urmărire penală a dosarului nr. x/2019 din data de 15.11.2018 prin care arată faptul că inculpatul B. este cel care a săvârşit infracţiunea de influenţare a declaraţiilor asupra coinculpaţilor. Ulterior, în biroul intimatului arată faptul că ştie ce are de făcut. La data de 12.09.2019 îşi infirmă declaraţia anterioară. În faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească a prezentei cauze, arată faptul că declaraţia din data de 12.09.2019 este mincinoasă.

3. Declaraţiile inculpatului F.

Astfel, acest inculpat nu a fost niciodată în biroul intimatului, nu a luat legătura cu acesta în nicio formă. Inculpatul a arătat faptul că inculpata C. este cea care a venit în casa lui şi le-a luat cu maşina pe E. şi D., pentru a le conduce în biroul său. De asemenea, a arătat faptul că D. i-a spus faptul că ar fi bine să îl ierte pe B..

În faţa instanţei de judecată, în data de 12.09.2019 îşi infirmă declaraţia anterioară. În faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească a prezentei cauze a arătat faptul că declaraţia din data de 12.09.2019 este mincinoasă.

De asemenea, deşi nu a luat niciodată legătura cu intimatul a înţeles din recomandările concubinei sale faptul că trebuie să îşi schimbe declaraţia.

4. Declaraţiile inculpaţilor H. şi G.

Astfel, aşa cum rezulta din rechizitoriu şi din declaraţiile acestora,

presupusa lor activitate infracţională nu are legătură cu intimatul.

În opinia intimatului, aceste discrepanţe ce rezultă din compararea declaraţiilor inculpaţilor mai-sus menţionaţi, ar fi trebuit analizate în prezenta cauză, pentru a putea stabili, cu certitudine, gradul de sinceritate al acestora, având în vedere faptul că prezenta cauză a fost deschisă, ca urmare a acestor discrepanţe.

5. Interceptările existente la dosarul cauzei.

Organul de urmărire penală şi-a întemeiat acuzaţiile pe o serie de convorbiri interceptate între cele două inculpate (D. şi E.), convorbiri din care rezultă exact poziţia nesinceră a acestora, modul în care îşi planifică următoarele declaraţii, respectiv inconsecvenţa dovedită în această cauză. Astfel, declaraţiile acestor două coinculpate, au fost date în faţa organului de urmărire penală, în jurul orelor 02:00, fiind sub puterea unui mandat de aducere de la orele 18:00-19:00 din aceeaşi zi. În consecinţă, presiunea la care au fost supuse, prin starea de reţinere din ziua respectivă, a fost determinantă pentru emiterea unor depoziţii în consonanţă cu doleanţele organului de urmărire penală şi contrare realităţii, aspect care rezultă din interceptările redate la fila x a rechizitoriului.

Mai mult decât, din analiza acestora rezulta exact gradul de nesinceritate al inculpaţilor ascultaţi, faptul că, după reţinerea lor, acestea continuă să îşi fabrice o poveste care să le exonereze de răspundere, punându-se de acord, în continuare, cu privire la ce urmează să declare în faţa organului de cercetare penală.

Cu privire la convorbirile dintre intimat şi inculpatul B., a arătat faptul că nu solicită a fi îndepărtate, deşi fac obiectul principiului confidenţialităţii avocat-client. Aşa cum a arătat în declaraţie, şi-a însuşit aceste conversaţii, arătând faptul că inculpatul B. l-a contactat în câteva rânduri, în vederea discutării unei potenţiale împăcări între părţile din cauza nr. 2130/202/2019. Deşi i-a arătat faptul că o astfel de împăcare nu este posibilă, acesta i-a învederat faptul că numitul F. şi rudele sale doresc să le explice această stare de fapt. Acesta este motivul pentru care a acceptat o discuţie între părţi, în data de 11.09.2019.

6. Declaraţia unicului martor din rechizitoriu.

Astfel, aşa cum a rezultat din depoziţia martorului I.,

precum şi din conversaţia sa, avută şi redată cu C., se confirmă faptul că aceasta din urmă a pregătit aceasta discuţie avută în biroul său, în data de 11.09.2019. Ea este cea care s-a prezentat în locuinţa numitelor E. şi D., pentru a le duce pe acestea în biroul său, în vederea pregătirii lor pentru termenul din data de 12.09.2019.

Privitor la evenimentele din data de 12.09.2019 a arătat că aşa cum a menţionat instanţei, la acea dată, pe rolul Judecătoriei Călăraşi, respectiv pe rolul aceluiaşi complet de judecată, C3 aveau termen două cauze penale, cu aceeaşi inculpaţi, cauza 2130/202/2019 despre care a făcut vorbire mai sus şi cauza nr. 4797/202/2018.

În cea din urmă cauză, intimatul a fost apărătorul numiţilor H., U., V. şi W., în calitate de inculpaţi şi părţi vătămate în acelaşi timp. De cealaltă parte, numiţii F., G., deţineau în cauza aceleaşi calităţi. Aşa cum a arătat în faţa instanţei şi cum rezultă din sentinţa penală nr. 488/2019 depusă de către intimat, între părţile din această cauză a intervenit împăcarea, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile, instanţa dispunând încetarea procesului penal. Discuţiile dintre părţile din această cauză, referitoare la împăcare, au intervenit încă din luna februarie 2019, aşa cum rezultă din extrasul ECRIS depus de către intimat. Instanţa a acordat mai multe termene de judecată ulterioare, datorate lipsei unor înscrisuri autentice care să reflecte dorinţa de împăcare a părţilor. În final, la termenul din data de 12.09.2019 toate părţile din această cauză au fost prezente în faţa instanţei, ocazie cu care cauza s-a amânat pentru reactualizarea cazierelor inculpaţilor, fiind însă clarificată probleme împăcării părţilor.

În consecinţă, la data de 12.09.2019 între inculpaţii F., G. şi H., au existat mai multe discuţii pe holul Judecătoriei Călăraşi, care priveau cauza nr. 4794/202/2018, având în vedere împăcarea negociată între părţi.

Acesta este şi motivul pentru care, în prezenta cauză, în cuprinsul rechizitoriului şi al declaraţiilor inculpaţilor, există referiri la interacţiunea dintre toţi inculpaţii în data de 12.09.2019.

Acesta este şi motivul pentru care i-a solicitat inculpatului G. să nu părăsească instanţa, întrucât, după strigarea cauzei 4794/202/2018, urma a fi apelată cauza nr. 2130/202/2019, în care avea calitatea de martor.

Acesta este motivul pentru care inculpata X. a indicat faptul că intimatul a luat legătura cu inculpaţii din prezenta cauză, fiind apărătorul celor arătaţi mai sus, fiind evident, că la acea dată a interacţionat cu toţi inculpaţii din cauză.

Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, în această cauză împăcarea a fost posibilă, între părţile din dosarul x/2019 au început discuţiile referitoare la o posibilă împăcare. A rezultat din actele prezentei cauze faptul că inculpaţii X. şi D. şi-au dorit cu ardoare ca F. să se împace cu B., pentru a înceta scandalurile din cele două familii înrudite. Presiunea unei astfel de împăcări a fost făcută atâta de cele două inculpate, cât şi de C.. Deşi le-a arătat faptul că împăcarea nu este posibilă, inculpata C. a insistat ca intimatul să le explice numitelor E. şi D., rudele sale, în ce măsură poate opera această instituţie, lucru pe care l-a şi făcut.

Având în vedere probele arătate mai sus, urmează ca instanţa de apel să aprecieze asupra temeiniciei lor şi asupra gradului de certitudine a vinovăţiei intimatului.

Intimatul inculpat a arătat că rezultă din declaraţia sa, faptele pe scurt care s-au derulat în altă manieră decât cele descrise de cei trei inculpaţi care îl acuză.

Discuţia dintre intimat şi inculpaţi din data de 11.09.2019 a fost făcută în considerarea relaţiei de rudenie dintre inculpaţii Bodîrlău şi numitele E. şi D., mătuşa, respectiv vara inculpatei Ivan. Nu a fost o discuţie între inculpaţi şi martorii din dosarul x/2019 Aşa cum a arătat şi în faţa instanţei nu obişnuia să invite în biroul său martorii din cauzele penale. Motivul pentru care a citit inculpaţilor declaraţiile date a fost acela legat de faptul că aceştia i-au învederat faptul că nu l-au incriminat pe inculpatul Bodîrlău şi că nu susţin aceste declaraţii. Nu a apreciat că a existat niciun conflict de interese în discuţia purtată, câtă vreme, în biroul său, în afară de clientul său şi soţia sa (Y.), au fost prezente doar numitele Ivan şi Zamfir, faţă de care nu a avut niciodată o poziţie potrivnică, nefiind părţi în nicio cauză penală a intimatului. Astfel, în opinia sa, cele două inculpate s-au prezentat în biroul său, în calitate de reprezentante ale numitului F., persoana vătămată din cauza 2030/202/2019, în vederea unei împăcări. Aşa cum discuţia între două părţi potrivnice poate avea loc, cu acordul acestora, în biroul unui avocat, a apreciat că aceeaşi a fost şi situaţia de faţă.

Astfel, vinovăţia intimatului nu este în niciun fel dovedită. Recomandarea sa, în calitate de avocat de a spune adevărul, chiar dacă acesta înseamnă să nu îşi însuşească o declaraţie anterioară, nu poate reprezenta o infracţiune. Dimpotrivă, a apreciat că aceasta este o obligaţie legală a intimatului, în calitate de avocat.

Aşa cum a declarat în această cauză, convingerea sa este că adevărul în cauză este altul decât cel descris iniţial, în faza de urmărire penală a dosarului x/2019 Astfel, având această convingere nu ar fi avut niciun argument pentru a le determina pe inculpate să mintă, atâta vreme cât acestea i-au arătat faptul că declaraţiile anterioare nu şi le însuşesc.

Intimatul inculpat prin apărător a menţionat că pentru a putea delibera asupra vinovăţiei sale şi a coinculpaţilor din prezenta cauză, a apreciat că se impune analizarea rezoluţiilor infracţionale ale lor.

1. Cu privire la rezoluţia infracţională a inculpaţilor care au dat declaraţii mincinoase în cauză. În opinia intimatului, inculpaţii din prezenta cauză care îl indică vinovat pentru instigare, au luat această hotărâre de a denatura adevărul înainte de a se prezenta în biroul său şi înainte de termenul de judecată din data de 12.09.2021. Aceştia au fost preluaţi de acasă de inculpata C., cu intenţia directă de a-l aduce în biroul său, pentru a încerca împăcarea părţilor în dosarul nr. x/2019. Acest lucru rezultă din declaraţiile lor, precum şi din declaraţia martorului audiat în cauză şi din interceptarea convorbirii dintre martorul I. şi C.. Dorinţa lor a fost aceea de a încerca orice demers pentru ca părţile să se împace, aşa cum s-a şi întâmplat şi în cauza nr. 4794/202/2018. Mai mult decât atât, nu au cunoscut discuţiile avute între inculpaţi, după părăsirea biroului intimatului şi data de 12.09.2019.

2. Cu privire la rezoluţia infracţională a intimatului inculpat. Aşa cum a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei, în biroul său a arătat inculpaţilor faptul că împăcarea nu este posibilă şi având în vedere ceea ce i-au învederat inculpatele E. şi D., a constatat şi a apreciat că declaraţiile date în faza de urmărire a cauzei 2130/202/2019 nu sunt adevărate, nu le aparţin, iar faptele s-au derulat în alt mod. Acesta este şi motivul pentru care a arătat inculpaţilor faptul că trebuie să spună adevărul şi că este posibil ca infracţiunea de mărturie mincinoasă să se fi produs deja. Şi în prezent, cred că declaraţiile date în data de 12.09.2019 corespund realităţii, deşi inculpaţii neagă acest lucru. Opinia sa formată la data de 11.09.2019 este că adevărul este cel arătat în declaraţiile din data de 12.09.2019. Faptul că a arătat inculpaţilor care este pedeapsa pentru mărturie mincinoasă nu poate fi asimilată unei instigări, întrucât s-a simţit obligat să expună părţilor consecinţele la care se pot supune, în situaţia în care există discrepanţe între declaraţii. Dacă ar fi avut intenţia să instige la mărturie mincinoasă, nu ar fi avut o astfel de discuţie cu inculpaţii.

În consecinţă, prin soluţia ce urmează a fi pronunţată în această cauză, instanţa are rolul de a stabili întreg adevărul în cauză. Practic, instanţa va trebui să decidă care este situaţia de fapt reală, atât în cauza nr. 2130/202/2019, cât şi în cea de faţă. Soluţia dată în prezenta cauză va avea înrâurire juridică asupra soluţiei definitive din cauza 2130/202/2019. Intimatul inculpat prin apărător a mai făcut consideraţii asupra principiului in dubio pro reo, făcând referiri şi la considerentele primei instanţe, apreciind că soluţia pronunţată de aceasta este legală şi temeinică.

S-a arătat că în prezenta cauză se constată că toţi inculpaţii, cu excepţia intimatului inculpat şi a inculpatului H. au refuzat să dea declaraţii, exercitându-şi dreptul la tăcere, o poziţie similară manifestând şi martorul I., tatăl inculpatei D.. În aceste condiţii, în mod evident, intimatul inculpat şi inculpaţii care au negat constant săvârşirea faptelor imputate nu au avut posibilitatea să adreseze întrebări acestora, nefăcând-o nici în cursul urmăririi penale, datorită respingerii cererii de confruntare.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului aferente art. 6 §3 lit. d) din Convenţie este necesar să fie tratate cu o prudenţă extremă declaraţiile de martori, noţiune autonomă (S.N. împotriva Suediei, part. 53; Doorson împotriva Ţărilor de Jos, par. 76). Instanţa poate să ţină seama de declaraţiile făcute de acesta în etapa anterioară procesului, dacă acestea sunt coroborate cu alte elemente de probă [Mirilashvili împotriva Rusiei, part. 217; Scheper împotriva Ţărilor de Jos; Ferarantelii şi Santangelo împotriva Italiei, part. 52].

Examinarea acestei chestiuni permite pronunţarea unei condamnări numai în cazul în care depoziţia martorului absent este suficient de fiabilă având în vedere importanţa sa în cauză. În prezenta cauză, declaraţiile coinculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate şi care furnizează elemente factuale privind implicarea coinculpaţilor A., B., C. şi H. nu se coroborează exclusiv cu alte probe.

În prezenta cauză nu pot fi acordate garanţii care să compenseze suficient inconvenientele legate de admiterea unei asemenea probe unice, pentru a permite o apreciere corectă şi echitabilă a fiabilităţii acesteia. Intimatul a solicitat în cursul urmăririi penale efectuarea unei confruntări pentru a putea adresa întrebări martorelor E. şi D., organul de urmărire penală respingând acest mijloc de probă, iar audierea coinculpaţilor şi a martorului R. nu a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audiovideo pentru a se putea proceda la ascultarea înregistrărilor în şedinţă publică.

Faţă de aceste aspect, în mod corect, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de către intimate nu este prevăzută de legea penală.

Faţă de faptul că, în faza de apel a prezentei cauze, nu a fost administrată nicio probă nouă a apreciat că jurisprudenţa CEDO invocată de către instanţa de fond este perfect aplicabilă în speţă.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că fapta este prevăzută de legea penală, iar inculpatul s-ar face vinovat de cele reţinute în sarcina sa a solicitat a se avea în vedere, la individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare următoarele aspecte.

Din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei rezultă nivelul de educaţie, vârsta, situaţia sa familială şi profesională, sens în care a arătat faptul că este avocat din anul 2009, nu a fost niciodată sancţionat profesional sau penal, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori.

În consecinţă, faţă de cele arătate, intimatul inculpat prin apărător a considerat că în cauză instanţa poate să aplice o pedeapsă cu amendă, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, după reducerea acestei limite cu 1/3, făcând aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. referitor la periculozitatea diminuată a intimatului, pronunţând o pedeapsă proporţională cu gradul de pericol redus creat prin săvârşirea acestei infracţiuni.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei, conform art. 80 din C. pen.. A considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, întrucât intimatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, nu s-a sustras, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. De asemenea, a considerat că, în raport cu persoana sa, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu eforturile depuse de el pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa poate aprecia faptul că aplicarea imediată a unei pedepse este inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra intimatului.

În subsidiar, a solicitat să se dispună amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen. pentru aceleaşi considerente expuse mai sus, în măsura în care instanţa apreciază că se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

De asemenea, au fost depuse la dosar concluzii scrise de către intimata inculpată C. prin apărător, datate 23 martie 2023, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În dezvoltarea acestora s-a solicitat respingerea apelului parchetului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei penale nr. 114/17.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală prin care inculpata a fost achitată în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu e prevăzută de legea penală pentru cele două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În sarcina inculpatei C. s-a reţinut faptul că împreună cu inculpaţii B. şi A. le-au determinat cu intenţie pe inculpatele E. şi D. să îşi schimbe depoziţiile din faza de urmărire penală şi să dea declaraţii mincinoase în faţa instanţei în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., infracţiunile luând forma instigării mediate/indirecte.

Motivul de apel al parchetului vizează greşita achitare a inculpatei C. pentru infracţiunile în raport cu care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei.

S-a apreciat soluţia instanţei de fond de achitare ca temeinică şi legală în speţă nefiind respectate toate exigenţele dreptului la un proces echitabil, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii.

Art. 6 § (3) lit. d) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale consacră principiul conform căruia înainte ca inculpatul să poată fi declarat vinovat, toate probele trebuie prezentate în principiu, în faţa acestuia în şedinţă publică în faţa unei dezbateri contradictorii. Acest principiu nu se aplică fără excepţii, dar acestea nu pot fi acceptate decât sub rezerva respectării dreptului la apărare. Acestea impun să i se ofere acuzatului posibilitatea adecvată şi suficientă de a contesta mărturiile acuzării acestora, fie într-o etapă ulterioară

(Hummer împotriva Germaniei §38, Luca împotriva Italiei §39).

Din aceste principiu decurg două cerinţe: respectiv neaudierea unui martor în faţa instanţei în faza de judecată trebuie justificată de un motiv serios, iar în al doilea rând atunci când o condamnare se bazează exclusiv pe depoziţiile unei persoane căreia inculpatul nu-i poate adresa întrebări în cursul urmăririi penale şi nici în dezbateri, dreptul la apărare poate fi restrâns în mod incompatibil cu garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie.

Intimata inculpată prin apărător ca şi instanţa de fond au considerat că soluţia de condamnare nu se poate baza în exclusivitate pe declaraţia unui martor (a se vedea Mayali vs. Franţa).

S-a apreciat ca şi instanţa fondului faptul că declaraţiile au fost date de coinculpaţi şi nu de către martori nu are nicio relevanţă, având în vedere înţelesul autonom al noţiunii de martor (a se vedea Vidal c. Belgiei 22 aprilie 1992, par. 23).

Potrivit declaraţiei martorului I. audiat în cursul urmăririi penale, inculpata C. a venit la domiciliul său şi i-a spus că ginerele martorului, inculpatul F. să se împace cu B., martorul fiind de acord. Totodată, inculpata i-a spus martorului să vorbească cu fiica sa D. şi cu cumnata E., să meargă la un avocat pentru a se împăca.

Declaraţia inculpatei este concordantă cu declaraţia martorului I.. Inculpata a precizat în declaraţia dată la parchet la data de 20 ianuarie 2020, faptul că le-a dus pe coinculpate E. şi D. la cabinetul unui avocat, inculpatul A., iar soţul său, B. era deja acolo. Inculpata a precizat că cele două inculpate au spus avocatului că vor să termine cât mai repede, iar inculpata E. a spus că nu ştie să scrie şi să citească.

Totodată a precizat că nici ea şi nici inculpaţii B. şi nici A. nu au cerut coinculpatelor D. şi E. să-şi modifice declaraţiile, iar de F. nu s-a discutat.

Pentru aceste considerente a solicitat respingerea apelului parchetului, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

La termenul din 20 aprilie 2023, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen. cu ref. la art. 421 alin. (2) rap. la art. 405, art. 406 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., având nevoie de timp pentru a examina în mod complet cauza a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţarea hotărârii pentru azi 18 mai 2023 aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

IV. Examinând apelurile declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F. împotriva sentinţei primei instanţe, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată toate apelurile declarate în cauză, ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

IV.1. În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că prima instanţă a stabilit judicios situaţia de fapt, urmare a unei minuţioase evaluări asupra mijloacelor de probă în condiţiile expuse cărora le-a conferit valoarea probatorie statuată de standardul naţional dar şi al blocului de convenţionalitate în condiţiile arătate, constatând că faptele de instigare la favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. şi instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. reţinute în sarcina inculpatului A. nu sunt prevăzute de legea penală, că faptele de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. şi instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. reţinute în sarcina inculpatului B. nu sunt prevăzute de legea penală, că faptele de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. şi de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. reţinute în sarcina inculpatei C. nu sunt prevăzute de legea penală, că fapta de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen. nu este prevăzută de legea penală, în timp ce fapta inculpatei D., în condiţiile reţinute întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., fapta inculpatului F. în condiţiile expuse întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., că fapta inculpatei E. întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi că fapta inculpatului G., în condiţiile expuse întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Din examinarea hotărârii pronunţate rezultă că prima instanţă stabilind baza factuală a indicat şi mijloacele de probă în mod efectiv pe care ulterior le-a analizat coroborat.

Astfel, prima instanţă a evaluat conţinutul declaraţiei dată de inculpatul A. la data de 21 ianuarie 2020 (dosar de urmărire penală), respectiv asupra împrejurărilor faptice menţionate, declaraţie ce concordă cu declaraţia inculpatului B. de la data de 15 ianuarie 2020 dată în cursul urmăririi penale, acesta arătând că nu le-a cerut coinculpaţilor E., D., F. şi G. să îşi schimbe declaraţiile şi deşi a recunoscut că s-a întâlnit cu numitele E., D. la sediul cabinetului său de avocatură, au evidenţiat că acestea au fost aduse de inculpata C. şi că inculpatul A. le-a indicat să meargă la instanţă şi să declare acolo ce aveau de declarat fără a se discuta despre inculpatul G..

De asemenea, prima instanţă a relevat şi conţinutul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale date de inculpatul H. în care a negat comiterea infracţiunii arătând faptul că nu a discutat cu coinculpatul G. în data de 12.09.2019 la acel moment ca urmare a relaţiilor de conflict dintre cei doi, dat de existenţa unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Călăraşi, precum şi al declaraţiei martorului I. care a relatat posibilitatea ca în data de 10.09.2015 inculpata C., nepoata soţiei sale să fi venit la domiciliu său şi i-a spus că ar fi bine ca ginerele martorului, inculpatul F. să se împace cu inculpatul B., martorul fiind de acord. Totodată inculpata C. i-a precizat martorului că ar fi bine ca fiica sa, inculpata D. şi cumnata sa, inculpata E. să meargă la un avocat pentru a le pune în temă cu procesul, indicând faptul că, în cursul aceleiaşi zile sau a doua zi a fost la domiciliul fiicei sale, inculpata D., spre a-i povesti cele întâmplate iar aceasta i-a precizat că discutase şi ea cu inculpata C. cu privire la aceleaşi aspecte şi conveniseră, împreună şi cu inculpata E., să meargă la un avocat, martorul precizând că inculpatul B. nu i-a cerut niciodată să vorbească cu fiica sa sau cu ginerele F. pentru ca cei doi să se împace cu el.

Prima instanţă în propriul său examen de apreciere asupra mijloacelor de probă consideră ca fiind concordantă declaraţia inculpatei C. dată în cursul urmăririi penale celor menţionate anterior, aceasta evidenţiind cu ocazia audierii sale, în calitate de inculpată, în data de 20.01.2020, faptul că le-a dus pe coinculpatele E. şi D. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului A., soţul său, inculpatul B., aflându-se deja acolo. Aceeaşi inculpată a declarat că cele două coinculpate au precizat inculpatului A. că doresc să se termine cât mai repede procesul iar inculpata E. a precizat că nu ştie să scrie şi să citească. Totodată a precizat că nici ea, nici inculpaţii B. şi A. nu au cerut coinculpatelor E. şi D. să îşi modifice declaraţiile iar despre inculpatul F. nu s-a discutat.

De asemenea, a arătat că în sens contrar inculpatul F. care, audiat în calitate de inculpat în data de 12.09.2019 şi respectiv în data de 18.11.2019 a precizat faptul că în data de 11.09.2019 la domiciliul său a venit coinculpata C. care i-a cerut concubinei sale, D., să meargă la avocatul inculpatului B. care i-a cerut concubinei sale, D., să meargă la avocatul inculpatului B. să discute cu acesta. Concubina sa a fost de acord şi la întoarcere i-a povestit că avocatul inculpatului B. i-a spus că ar fi bine să îşi schimbe declaraţia şi să spună că declaraţia dată în cursul urmăririi penale a fost dată la nervi. Totodată concubina sa, inculpata D. i-a spus că acelaşi avocat ar fi spus că ar fi bine ca şi inculpatul F. să îşi schimbe declaraţiile iar dacă va proceda astfel va primi o amendă care va fi achitată de inculpatul B.. Potrivit aceluiaşi inculpat, la instanţă, la termenul din data de 12.09.2019, inculpatul B. i-a atras atenţia să aibă grijă ce va spune şi să dea declaraţie conform celor transmise de concubină, pentru a nu ajunge el la închisoare.

Inculpata D. a precizat în declaraţia din 12.09.2019 faptul că în cabinetul lui A. se afla inculpatul B., care i-a cerut avocatului să le spună ce să declare la judecătorie, iar inculpata E. a declarat la data de 18.11.2019 că în cabinetul avocatului, inculpatul B. i-a spus să fie atentă la ce îi zice avocatul şi cum va vorbi în instanţă.

Prima instanţă a evaluat şi declaraţiile date în etapa cercetării judecătoreşti ale inculpatelor E. şi D. care au recunoscut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă declarând că la data de 11.09.2019 au fost preluate de la domiciliu cu autoturismul de inculpata C., soţia inculpatului B. şi duse la cabinetul apărătorului celui din urmă, inculpatul A. pentru ca acesta să le înveţe ce să declare a doua zi în faţa instanţei, astfel încât să fie pronunţată o hotărâre în favoarea inculpatului B.. Inculpata C. le-a asigurat că, în cazul în care vor fi amendate pentru schimbarea declaraţiilor, familia Bodîrlău va plăti amenzile. Potrivit depoziţiei inculpatei D., înainte de a intra în cabinetul avocatului, inculpata C. i-a pus în vedere să îşi lase telefonul mobil în maşină. Potrivit aceleiaşi inculpate, în cadrul acestei întâlniri, la solicitarea inculpatului B., inculpatul A. le-a pus în vedere inculpatelor E. şi D., şi prin intermediul celei din urmă, concubinului acesteia, inculpatul F., persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019, să îşi schimbe depoziţiile din faza de urmărire penală (pe care în prealabil le-a citit din rechizitoriu) şi le-a sugerat ce ar trebui să declare în faţa instanţei, astfel încât clientul său să fie achitat, respectiv inculpatei D., inculpatul A. i-a spus să declare la Judecătoria Călăraşi că de la urmărire penală pentru că era supărată şi nervoasă iar pe inculpata E. acelaşi inculpat A. a instruit-o să declare că nu îşi aminteşte ce a spus când a fost audiată în faza de urmărire penală, că nu ştie care şi că nu i-a fost citită declaraţia.

Prima instanţă a coroborat declaraţiile anterior menţionate şi cu conţinutul convorbirii telefonice purtată de inculpata C. cu martorul I., tatăl inculpatei D., cu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate între D. şi E., în biroul 310 din cadrul I.P.J. Călăraşi, în data de 12.09.2019, între orele 16:20-22:30.

Totodată, a mai făcut referire la declaraţia dată în cursul urmăririi penale de inculpatul G. care a recunoscut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, arătând că în data de 12.09.2019, fiind citat la Judecătoria Călăraşi a fost abordat de avocatul lui H., A., care i-a spus să iasă din sală şi să aştepte puţin. Imediat în urma lui a ieşit inculpatul H. şi i-a spus că inculpatul B. s-a împăcat cu inculpatul F., cerându-i să nu mai declare în faţa instanţei că inculpatul B. l-a ameninţat pe inculpatul F., pentru a se putea termina procesul.

De asemenea, prima instanţă a constatat ca fiind relevante şi convorbirile purtate de F. şi G., care au fost încarceraţi în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv Călăraşi în celula 1, în perioada 12.09.2019, ora 17:11-13:09.2018, ora 12:10.

În cursul urmăririi penale cu ocazia audierii lor, inculpaţii B. şi C. au negat săvârşirea infracţiunilor, declarând că inculpatele D. şi E. s-au dus din proprie iniţiativă la avocat, iar acesta nu le-a determinat să îşi schimbe declaraţiile.

Declaraţii similare a dat şi inculpatul A., care a precizat că în cadrul întâlnirii ce a avut loc în cabinetul său în data de 11.09.2020 nu le-a învăţat pe D. şi E. să îşi schimbe declaraţiile, doar le-a citit din rechizitoriu declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi le-a atras atenţia să spună adevărul, subliniind că nu s-au purtat discuţii cu privire la inculpatul F.. De asemenea, s-a mai făcut referire şi la convorbirea din data de 10.09.2019, ora 17:59, inculpatul B. apelându-l pe inculpatul A. şi l-a înştiinţat că "ăştia" au primit citaţii de la Judecătoria Călăraşi pentru termenul de judecată din data de 12.09.2019, inculpatul A. replicând "Aşa că mâine vii, vii cu…" stabilind o întâlnire în ziua următoare după ora 4 şi punându-i în vedere lui B. să îl anunţe în prealabil. Urmare a acestei înţelegeri, în discuţia telefonică din data de 11.09.2019, ora 16:19:28, avocatul confirmă că se află în birou. După câteva secunde, la ora 16:19:53, inculpatul B. a apelat-o pe soţia sa, inculpata C. şi i-a transmis "Hai du-te că e acolo!", reacţia acesteia fiind una de înţelegere a aspectelor la care se referă soţul său, sens în care a afirmat doar "Hai Pa". La foarte scurt timp, în aceeaşi zi la ora 16:48:05, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. şi a întrebat "Unde sunt acele minunate persoane? Unde sunt rudele tale?"

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a efectuat un examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate în cauză şi nicidecum o redare a conţinutului declaraţiilor la care a făcut referire, evidenţiind aspectele de concordanţă ca şi cele contrare, în raport cu împrejurările de fapt punctuale pe care le-a redat, relevând şi conţinutul convorbirilor telefonice la care s-a referit.

Totodată, în mod judicios prima instanţă s-a raportat la blocul de convenţionalitate european invocat, relevând o distincţie importantă cu privire la admiterea depoziţiei unui martor absent, delimitând-o ca fiind preliminară în raport cu mărturia în cauză şi valoarea acesteia dacă constituie o probă unică sau decisivă.

De asemenea, a menţionat că toţi inculpaţii cu excepţia inculpaţilor A. şi H. au refuzat să dea declaraţii, exercitându-şi dreptul la tăcere, o poziţie similară manifestând şi martorul I., tatăl inculpatei D.. În aceste condiţii, în mod evident, inculpaţii A., B., C. şi H., care au negat constant săvârşirea faptelor imputate nu au avut posibilitatea să adreseze întrebări acestora, nefăcând-o nici în cursul urmăririi penale.

Prima instanţă a mai reţinut că în cauză declaraţiile coinculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate şi care furnizează elemente factuale privind implicarea coinculpaţilor A., B., C. şi H. se coroborează exclusiv cu procesele-verbale de consemnare a convorbirilor ambientale şi telefonice interceptate, având în consecinţă caracter de probe, cel puţin esenţiale în soluţionarea acţiunii penale, chiar exclusive în cazul inculpatului B..

Cu toate acestea o soluţie de condamnare nu se poate baza în exclusivitate pe declaraţia unui astfel de martor (Mayali v. Franţa). Faptul că declaraţiile au fost date de coinculpaţi şi nu de către martori nu are nicio relevanţă, având în vedere înţelesul autonom al noţiunii de martor (a se vedea Vidal c. Belgiei, 22 aprilie 1992, § 33).

Prima instanţă a concluzionat că nu pot fi garanţii care să compenseze suficient inconvenientele legate de admiterea unei asemenea probe, pentru a permite o apreciere corectă şi echitabilă a fiabilităţii acesteia. Inculpatul A. a solicitat în cursul urmăririi penale efectuarea unei confruntări pentru a putea adresa întrebări martorelor E. şi D., organul de urmărire penală respingând acest mijloc de probă, audierea coinculpaţilor şi a martorului R. nu a fost înregistrată cu mijloacele tehnice audio sau audiovideo pentru a se putea proceda la ascultarea înregistrărilor în şedinţă publică.

In faţa instanţei de apel, intimaţii inculpaţi A., E., G. şi C., având pe rând cuvântul, au învederat că nu doresc să dea declaraţii în cauză, iar apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F. au precizat că nu doresc să dea declaraţie în cauză şi că îşi menţin declaraţiile anterioare. De asemenea, Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu art. 100 alin. (2) din acelaşi cod, a admis cererea în probaţiune a Ministerului Public şi a încuviinţat audierea, în calitate de martor, a numitului I., apreciind-o relevantă sub aspectul tezei probatorii, punând în vedere inculpaţilor H. şi B. să se prezinte pentru a-şi exprima poziţia procesuală, în sensul dacă doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

Martorul I. a arătat că se află în relaţie de rudenie cu inculpata D.. Faţă de cele precizate de martorul I., preşedintele completului a adus la cunoştinţa acestuia faptul că art. 117 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. care îi permite, având în vedere relaţia de rudenie cu inculpata D., să nu dea o declaraţie în prezenta cauză şi a pus în vedere martorului să precizeze dacă doreşte să dea sau nu o declaraţie în prezentul dosar. Martorul I. a arătat că a dat declaraţie la IPJ Călăraşi, precizând faptul că nu doreşte să dea o nouă declaraţie în prezenta cauză.

Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a luat act de manifestarea de voinţă a martorului I., în sensul că nu doreşte să dea declaraţie în cauză.

Preşedintele completului, având în vedere dispoziţia de la termenul anterior, a pus în vedere apărătorilor aleşi ai inculpaţilor H. şi B. să precizeze dacă inculpaţii doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

Apărătorul ales al intimatului inculpat H. a susţinut că nu a reuşit să ia legătura cu clientul său şi nu cunoaşte motivul pentru care nu este prezent la acest termen.

De asemenea, a precizat faptul că i-a comunicat la termenul anterior data la care s-a acordat termen de judecată şi că l-a întrebat dacă doreşte să dea declaraţie, acesta confirmându-i că ar dori să dea declaraţie.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a precizat că nu a reuşit să ia legătura cu clientul său, însă soţia acestuia i-a comunicat că inculpatul ar dori să îşi exprime personal opţiunea în faţa instanţei de apel.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că, din punctul de vedere al parchetului, lipsa a inculpaţilor H. şi B. este nejustificată, însă, având în vedere că există elemente din care rezultă că aceşti inculpaţi ar dori să dea declaraţii în cauză, a formulat concluzii de amânare a cauzei.

Înalta Curte, după deliberare, a constatat că este o lipsă nejustificată a intimaţilor inculpaţi H. şi B. şi că prezenta cauză se află la al patrulea termen de judecată în care aceştia puteau să îşi exprime poziţia procesuală.

Instanţa de control judiciar consideră că nu poate avea în vedere criticile şi argumentele din apelul parchetului cu privire la îndeplinirea obligaţiilor cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au suspecţii A., B., H., C., F., E., G., D., precum şi cele legate de calitatea de inculpaţi a acestora, inclusiv cu privire la dreptul la tăcere, cât şi la posibilitatea renunţării la acesta, că inculpatul A. a dorit să fie efectuată cercetarea judecătorească în cauză, că nici inculpatul A. şi nici inculpatul H. nu au dorit să dea declaraţie, la termenul din 29 iunie 2021, că inculpaţii B. şi C. s-au prevalat de dreptul la tăcere, cu privire la probe, la faptul că toate audierile efectuate au fost înregistrate, niciun inculpat nesolicitând nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii ascultarea înregistrării declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, chiar prima instanţa putând să le asculte, că într-adevăr unele din declaraţiile date la IPJ Călăraşi nu au fost înregistrate din motive obiective, ceea ce nu afectează legalitatea declaraţiei, că inculpaţilor A., B., C. şi H. care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor în cursul urmăririi penale şi care au fost achitaţi, în contextul în care şase inculpaţi s-au prevalat de dreptul la tăcere în faţa primei instanţe şi nu le-a fost afectat dreptul la apărare, precum şi că declaraţiile date în cursul urmăririi penale coroborate şi cu interceptările efectuate în cauză confirmă acuzaţiile formulate de către parchet cu privire la cei patru inculpaţi achitaţi şi se impune condamnarea acestora.

Astfel, Înalta Curte constată că în apel, poziţia exprimată a inculpaţilor A., E., G. şi C., D. şi F., a fost aceea că nu doresc să dea declaraţie în cauză şi că îşi menţin declaraţiile anterioare. Totodată, nu au putut fi audiaţi nici inculpaţii B. şi H., lipsind nejustificat şi timp de patru termene nu şi-au precizat poziţia. De asemenea, martorul I. nu a putut fi audiat, având în vedere relaţia de rudenie în condiţiile menţionate, de altfel aceeaşi poziţie a martorului de a nu da declaraţie a fost constantă, întrucât în raport cu aceleaşi prevederi legale, nici în faţa instanţei acesta nu a fost audiat.

Înalta Curte constată în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel prin prisma şi a blocului de convenţionalitate european, respectiv art. 6 § 3 lit. d) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi în mod suplimentar faţă de jurisprudenţă invocată şi care este incidentă de către primă instanţă, este aplicabilă şi cauza Schatschaschwili împotriva Germaniei, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului care " a confirmat că lipsa unui motiv întemeiat pentru ca un martor să nu se înfăţişeze nu poate fi hotărâtor, în sine, pentru lipsa caracterului echitabil al unui proces, deşi a rămas un factor foarte important care trebuie pus în balanţă în momentul evaluării caracterului echitabil în ansamblu şi unul care ar putea înclina balanţa în favoarea constatării unei încălcări a art. 6 § 1şi § 3 lit. d). În plus, având în vedere că preocuparea sa principală era aceea de a stabili dacă procesul a fost echitabil în ansamblu, Curtea ar trebui să verifice nu doar existenţa unui număr suficient de măsuri de contrabalansare în cauzele în care declaraţia martorului absent a fost temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului, ci şi în cauzele în care aceasta a considerat că nu este clar dacă proba respectivă a fost unică sau decisivă, dar, cu toate acestea, a fost convinsă că avea o pondere mare şi admiterea sa ar fi dezavantajat apărarea. Amploarea măsurilor de contrabalansare necesare pentru ca un proces să fie considerat echitabil ar depinde de ponderea declaraţiei martorului absent. Cu cât este mai importantă declaraţia respectivă, cu atât mai mare este importanţa măsurilor de contrabalansare pentru ca procesul în ansamblu să fie considerat echitabil (a se vedea, de asemenea, Boyets, pct. 76 şi Valdhuter împotriva României, nr. 70.792/10, pct. 45, 27 iunie 2017).

Existenţa unor suficiente măsuri de contrabalansare, inclusiv măsuri care să permită să se efectueze o apreciere echitabilă şi adecvată a fiabilităţii declaraţiei martorului absent se fundamentează pe următoarele elemente care sunt relevante în acest context: a) dacă instanţa de fond a examinat cu precauţie declaraţia neverificată a unui martor absent;b) dacă instanţele naţionale au făcut o motivare detaliată; c) dacă există probe coroborate în susţinerea declaraţiilor neverificate ale martorului, d) dacă reclamantul sau apărătorul său a avut posibilitatea de a pune întrebări martorului în faza de urmărire penală;e) dacă apărarea a avut posibilitatea să pună propriile întrebări martorului în mod indirect în cursul procesului; f) dacă inculpatul a avut posibilitatea să prezinte propria versiune a evenimentelor şi să pună la îndoială credibilitatea martorului absent (cauza Schatschaschwili, pct. 125-131)."

Aşadar, în contextul cauzei de faţă, atâta timp cât inculpaţii mai sus menţionaţi, care s-au prevalat de dreptul la tăcere şi care se circumscriu accepţiunii de martor care are caracter autonom, nu au putut fi audiaţi nici în primă instanţă şi nici în apel, în condiţiile expuse şi la prima instanţă şi în apel, imposibilitatea audierii nici a martorului I., având în vedere poziţia exprimată de a nu da declaraţie, în raport cu gradul său de rudenie în condiţiile arătate, nu au putut fi puse întrebări pentru a se lămuri în mod nemijlocit, oral şi contradictoriu baza factuală, aşa încât numai declaraţiile date în cursul urmăririi penale coroborate cu aspectele din convorbirile telefonice şi ambientale nu asigură standardul probator necesar unei soluţii de condamnare a inculpaţilor A., B., C. şi H. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În procesul deliberării, Înalta Curte a încercat ascultarea audierilor inculpatelor D. şi E. de pe suportul optic indicat şi aflat la dosar, însă din ascultarea acestora a rezultat numai punerea în vedere a drepturilor şi obligaţiilor acestora, fără a putea fi ascultat şi conţinutul declaraţiilor propriu-zise, întrucât nu se mai auzea altceva.

Aşadar, atât prin prisma standardului naţional, al contradicţiilor dintre declaraţiile inculpaţilor în condiţiile menţionate care s-ar corobora numai cu conţinutul convorbirilor telefonice şi ambientale menţionate, cât şi a standardului blocului de convenţionalitate european menţionat, prin imposibilitatea punerii întrebărilor şi verificării acuzaţiilor, în tot cursul procesului penal, în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire, nu există suficiente măsuri de contrabalansare a celor susţinute numai în cursul urmăririi penale, aşa încât fiabilitatea declaraţiilor este afectată, Înalta Curte neputând să-şi formeze convingerea că acuzaţiile aduse inculpaţilor A., B., C. şi H. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă şi că s-ar impune condamnarea fiecăruia dintre aceştia pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că soluţia de achitare a intimaţilor inculpaţi A., B., C., H. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, pronunţată de către prima instanţă este legală şi temeinică.

Totodată, nici cel de-al doilea motiv de apel al parchetului referitor la netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul individualizării sancţiunilor dispuse inculpaţilor D., E., F. şi G. nu este fondat, întrucât prima instanţă a făcut o justă individualizare, prin prisma dispoziţiilor art. 74 din C. pen., în raport cu faptele şi persoanele inculpaţilor mai sus menţionaţi.

Înalta Curte, verificând sentinţa pronunţată de prima instanţă a constatat că aceasta a examinat în mod detaliat şi în raport cu fiecare dintre inculpaţii menţionaţi în mod efectiv criteriile legale, ţinând cont de circumstanţele săvârşirii faptei, respectiv în legătură cu o infracţiune prev. de art. 273 din C. pen., infracţiune cu un grad de pericol generic mediu, importanţa elementelor factuale cu privire la care au fost furnizate informaţii contrare realităţii şi valoarea probatorie a declaraţiei în ansamblul celorlalte elemente de probă din dosar, faptul că nu s-a încercat plasarea organelor judiciare pe o pistă falsă, iar privind circumstanţele personale a reţinut că F. a mai fost anterior implicat în raporturi penale de conflict şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii, inculpatele D. şi E. nu sunt cunoscute cu antecedente penale şi au adoptat o poziţie sinceră de recunoaştere a infracţiunilor, iar inculpatul G. este recidivist, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an şi 7 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentinţa penală nr. 162/23.10.2018 pronunţată în dosarul x/2018 al Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 72 A din 21.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti; în cursul urmăririi penale şi al judecăţii a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Prima instanţă a ţinut cont de cererile inculpaţilor D., E., F. şi G. de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate, admise prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2021 şi a redus limitele legale ale pedepsei închisorii cu 1/3 iar în cazul pedepsei amenzii cu 1/4.

Astfel, a apreciat că în cazul inculpaţilor D. şi F. o pedeapsă cu închisoare de 8 luni de zile orientată spre minimul special redus al pedepsei prevăzute de lege este suficientă pentru atingerea scopului şi funcţiilor pedepsei.

Totodată, prima instanţă a considerat că faţă de ambii inculpaţi sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 83 alin. (1) din C. pen. amânarea aplicării pedepsei, întrucât pedeapsa stabilită în cauză este închisoarea de 8 luni, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii, inculpaţii şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, inculpaţii au recunoscut şi a regretat fapta comisă, uzând de prevederile procedurii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., fiind persoane care nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, scopul legal al pedepsei aplicate poate fi realizat cu maximă eficienţă printr-un tratament sancţionator mai blând, respectiv prin amânarea aplicării pedepsei.

Faţă de ambii inculpaţi, prima instanţă a făcut aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen., art. 85 alin. (1) din C. pen. evidenţiind expres măsurile de supraveghere, art. 86 alin. (1) din C. pen., art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen. în condiţiile expuse în sentinţă pentru fiecare inculpat, art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 88 din C. pen.

În cazul inculpatei E. analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză a relevat că sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Cu privire la condiţiile obiective instanţa a constatat că: (i) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 3 la 6 luni sau amenda; (ii) infracţiunea comisă de inculpată are o gravitate redusă in concreto, faţă de natura şi întinderea urmărilor produse, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit. Cu privire la condiţiile subiective instanţa a constatat că: (i) inculpata E. nu a mai fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, nefiind cunoscută cu antecedente penale; (ii) inculpata nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunţării la aplicarea pedepsei; (iii) inculpata nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori tragerea sa la răspundere penală, prezentându-se, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond.

Prima instanţă a reţinut, totodată că inculpata E. este o persoană de 72 de ani, este integrată social, iar anterior comiterii infracţiunii a avut o conduită corectă, până la această vârstă neexistând situaţii în care să încalce normele legale, opinând că inculpata E. a conştientizat care sunt urmările adoptării unui comportament contrar normelor legale, condiţii în care, în raport cu posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecinţele pe care le-ar avea asupra persoanei inculpate.

Astfel, a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei există şi a fost săvârşită de aceasta, în baza art. 80 din C. pen. a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpata E. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 81 din C. pen., i s-a aplicat un avertisment.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. prima instanţă, ţinând cont, atât de circumstanţele reale, cât şi de cele personale, a apreciat că este suficient a se stabili în sarcina acestuia pedeapsa amenzii penale şi nu pedeapsa cu închisoarea, scopul pedepsei, respectiv atenţionarea şi responsabilizarea acestuia cu privire la consecinţele încălcării legii penale, putând fi atins astfel.

În privinţa limitelor speciale ale zilelor amenzii la care s-a raportat instanţa, prevăzute la art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. reţine că pentru inculpatul G., acestea urmează a fi reduse cu o pătrime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel încât sunt cuprinse între 135 şi 225 zile-amendă, iar în ce priveşte cuantumul unei zile-amendă instanţa l-a apreciat la suma de 10 RON, având în vedere veniturile realizate de inculpat, acesta fiind angajat în calitate de muncitor necalificat în cadrul S.C. L. S.R.L Slatina.

Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, instanţa a apreciat că pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen. este de 150 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 RON, ceea ce a determinat condamnarea inculpatului la amenda de 1.500 RON.

Prima instanţă, în baza art. 273 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a condamnat inculpatul G. la 1500 RON amendă penală (150 zile amendă x 10 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Prima instanţă a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă anterior rămânerii definitive a sentinţei penale anterior menţionate, aceasta fiind concurentă cu cea pentru a cărei săvârşire inculpatul a fost condamnat prin sentinţa anterior menţionată.

În aceste condiţii, în baza art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. instanţa a contopit pedeapsa amenzii aplicate în cauză cu cea aplicată prin sentinţa penală nr. 488/05.12.2019 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019 în pedeapsa cea mai grea, de 3600 RON (180 de zile amendă x 20 RON/zi) la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1500 RON, rezultând o pedeapsă de 4100 RON.

Potrivit deciziei nr. 20/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală numărul de zile amendă al pedepsei rezultante a amenzii este cel mai mare, respectiv 180 la care s-a adăugat sporul de o treime din cele 150 de zile amendă stabilite în prezenta cauză, rezultând 230 de zile amendă. Cuantumul unei zile amendă a fost stabilit potrivit aceleiaşi decizii prin împărţirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul zilelor amendă, rezultând o sumă de 17,8 RON aferentă unei zile amendă.

În temeiul art. 63 alin. (1) din C. pen. s-a pus în vedere inculpatului că neexecutarea, cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Înalta Curte consideră ca fiind excesivă solicitarea parchetului de a se aplica inculpatelor E. şi D. pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special cu suspendarea sub supraveghere, acestea fiind fără antecedente penale, având o atitudine constantă de recunoaştere, în raport cu individualizarea sancţiunii şi modalitatea de executare dispuse de prima instanţă.

Altfel spus, prima instanţă a motivat judicios şi a stabilit diferenţiat în funcţie de contribuţia inculpatelor la comiterea infracţiunii, la gravitatea acesteia, făcând distincţii şi în raport cu fiecare persoană, în parte, analizând în mod distinct şi cu dispoziţiile legale incidenţa amânării aplicării pedepsei în condiţiile inculpatei D. şi a renunţării la aplicarea pedepsei în condiţiile inculpatei E., aceasta din urmă având şi vârsta de 72 de ani, conduita corectă, conştientizarea urmărilor adoptării unui comportament contrar normelor legale, condiţii în care, faţă de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, având în vedere consecinţele pe care le-ar avea asupra persoanei inculpate.

Instanţa de control judiciar consideră că în cazul celor două inculpate, prima instanţă a făcut o temeinică evaluare concretă a tuturor circumstanţelor personale ale fiecăreia dintre inculpate, aplicând distinct cele două modalităţi de individualizare, justificând scopul acestora, aşa încât critica de netemeinicie a parchetului este nefondată.

Totodată şi în cazul inculpatului F. solicitarea parchetului de aplicare acestuia a unei pedepse cu executare în regim de detenţie ca urmare a contribuţiei date de ajutor al coinculpatului B., precum şi datele din fişa de cazier a acestuia faţă de condamnările anterioare este excesivă, în raport cu modalitatea judicioasă a primei instanţe de a stabili o pedeapsă de 8 luni închisoare cu amânarea executării acesteia în condiţiile arătate, condamnările din fişa de cazier nu atrag inaplicabilitatea modalităţii de executare menţionate, în raport au art. 80 alin. (2) lit. a) din C. pen., aşa încât fiind îndeplinită şi această condiţie, aprecierea asupra finalităţii modalităţii de executare, în sensul că este o persoană care nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, scopul legal al pedepsei aplicate putându-se realiza cu maximă eficienţă printr-un tratament sancţionator mai blând, prin amânarea aplicării pedepsei, este justificată.

Înalta Curte consideră că nu este fondată nici solicitarea parchetului în ceea ce priveşte pedeapsa şi modalitatea de sancţionare a inculpatului G., întrucât prima instanţă a motivat temeinic că, aplicarea pedepsei amenzii penale faţă de condamnările anterioare şi nu pedeapsa cu închisoarea, scopul acesteia, respectiv atenţionarea şi responsabilizarea acestuia cu privire la consecinţele încălcării legii penale, poate fi atins astfel, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen., aşa cum s-a invocat în apelul parchetului.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar apelul parchetului este nefondat.

IV.2. Referitor la apelul declarat de apelanta intimată inculpată D. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă:

Înalta Curte consideră că motivul de apel invocat privind greşita individualizare a modalităţii de executare aplicate, respectiv amânarea aplicării pedepsei, apreciind că se impune renunţarea aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80 din C. pen., şi în baza art. 81 din C. pen. aplicarea unui avertisment, ca fiind nefondat.

Astfel, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut o legală şi temeinică motivare asupra stabilirii de 8 luni închisoare, cu aplicarea amânării executării pedepsei, printr-o analiză plurală asupra criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen. cărora le-a dat efectivitate.

S-a reţinut că fapta inculpatei D., care fiind audiată în data de 12.09.2019, în calitate de martoră a dat declaraţii mincinoase în dosarul Judecătoriei Călăraşi cu numărul x/2019, contrare celor din faza de urmărire penală, cu scopul de a influenţa soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, prima instanţă a ţinut cont că D. nu este cunoscută cu antecedente penale, a adoptat o poziţie de recunoaştere a infracţiunii, că a uzat de procedura simplificată, aşa încât a redus limitele de pedeapsă în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., stabilind o pedeapsă de 8 luni închisoare, considerând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. (1) din C. pen., că şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, considerând că este o persoană care nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, iar scopul legal al pedepsei aplicate poate fi realizat cu maximă eficienţă printr-un tratament sancţionator mai blând, respectiv amânarea aplicării pedepsei.

Instanţa de control judiciar consideră că în cauză, ar fi îndeplinite numai formal condiţiile prevăzute de art. 80 şi art. 81 din C. pen., întrucât în concret faţă de natura şi modalitatea comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă în condiţiile arătate, gravitatea chiar dacă redusă a faptei comise reflectă totuşi contribuţia apelantei intimate inculpate D. la săvârşirea unei infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, infracţiune de pericol, concretizată în afirmaţiile pe care inculpata, cu ocazia audierii în calitate de martoră în cauza penală nr. x/2019 aflată pe rolul Judecătoriei Călăraşi le-a făcut în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei, fiind martoră oculară la momentul proferării de ameninţări de către inculpatul B. la adresa inculpatului F. pentru a-şi retrage plângerea penală formulată, ulterior negând modul de derulare al faptelor în cazul inculpatei D., şi circumstanţele favorabile menţionate, aşa încât stabilirea numai a pedepsei de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării acesteia, în condiţiile art. 396 alin. (1), (4) şi (10) raportat la art. 83 din C. pen. faţă de apelanta intimată inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. poate să asigure îndreptarea acesteia şi să-şi atingă finalitatea.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că apelul declarat de apelanta intimată inculpată D. împotriva sentinţei primei instanţe, nu este fondat.

IV.3. În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul intimat inculpat F. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă:

Înalta Curte consideră că motivul de apel invocat de apelantul intimat inculpat F. cu privire la greşita individualizare, în sensul stabilirii a pedepsei de 8 luni închisoare cu amânarea executării acesteia, în condiţiile art. 83 din C. pen., în loc de aplicarea pedepsei amenzii, este nefondat.

Instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, dând efectivitate circumstanţelor legale prevăzute de art. 74 din C. pen., făcând referire la gravitatea faptei, la circumstanţele personale ale apelantului intimat inculpat, că a mai anterior implicat în raporturi penale de conflict şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii, a uzat de procedura simplificată, că şi-a manifestat acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, scopul legal al pedepsei aplicate putând fi realizat cu maximă eficienţă printr-un tratament sancţionator mai blând, respectiv prin amânarea aplicării pedepsei.

Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse cu amendă penală apelantului intimat inculpat F., ţinând cont în mod plural de criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., niciunul dintre acesta neprevalând, aşa încât gravitatea faptei comise, recunoscută şi regretată de inculpat, modalitatea comiterii ei, în sensul că fiind audiat la data de 12.09.2019 în calitate de persoană vătămată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr. 2130/202/2019 a dat declaraţii nereale, contrare celor din faza de urmărire penală, încercând să influenţeze soluţia ce urma a fi dispusă în cauză şi să zădărnicească tragerea la răspundere penală a inculpatului B., acordând astfel un ajutor coinculpatului B., întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., este o infracţiune de pericol, care aduce atingere unei valori sociale importante, înfăptuirea justiţiei, aşa încât singura care îşi poate atinge finalitatea este pedeapsa de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării acesteia, în condiţiile art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că apelul declarat de apelantul intimat inculpat F. împotriva sentinţei primei instanţe, nu este fondat.

Faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 421 alin. (2) rap. la art. art. 405 alin. (1), art. 406 alin. (1), alin. (2) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 17.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, privind şi pe intimaţii inculpaţi A., G., E., H., C. şi B..

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se vor obliga apelanţii-intimaţi inculpaţi D. şi F. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F., precum şi pentru intimaţii inculpaţi G. şi E., în cuantum de câte 1253 RON vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi A., C., H. şi B., în cuantum de câte 320 RON vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 17.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, privind şi pe intimaţii inculpaţi A., G., E., H., C. şi B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii-intimaţi inculpaţi D. şi F. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi F., precum şi pentru intimaţii inculpaţi G. şi E., în cuantum de câte 1253 RON rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi A., C., H. şi B., în cuantum de câte 320 RON rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 mai 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj