Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 septembrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 13 octombrie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local Sfântul Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, a solicitat anularea H.G. nr. 711/2021 privind aprobarea modelului steagului municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.
1.2. La data de 15 noiembrie 2021, B. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat anularea H.G. nr. 711/2021 privind aprobarea modelului steagului municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.
1.3. Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2021, reclamantul A. a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat şi anularea H.G. nr. 510/2007 privind aprobarea stemei municipiului Sfântu Gheorghe.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 47 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului A., invocată de pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe;
(ii) a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a preşedintelui C. pentru reclamantul A., invocată de pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe;
(iii) a admis excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare de anulare a H.G. nr. 510/2007, invocată de pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, pentru lipsa plângerii prealabile;
(iv) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâtul Guvernul României, pentru nesesizarea CNCD;
(v) a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii, a lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Sfântu Gheorghe, invocate de pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe;
(vi) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Sfântu Gheorghe, invocată din oficiu;
(vii) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe;
(viii) a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenienta B.;
(ix) a anulat H.G. nr. 711/2021 privind aprobarea modelului steagului municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna;
(x) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă;
(xi) a respins cererea completatoare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, având ca obiect anularea H.G. nr. 510/2007, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât şi pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe.
3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În calea de atac, pârâtul Guvernul României a criticat hotărârea primei instanţe, susţinând că în mod nelegal aceasta a admis acţiunea, exclusiv în virtutea unor aprecieri subiective şi interpretând eronat prevederile actului normativ de rang superior-Legea nr. 141/2015 privind arborarea şi folosirea de către unităţile administrativ-teritoriale a steagurilor proprii, concluzionând judecătorul fondului că nu a fost asigurat elementul reprezentativ al modelului de steag adoptat şi pentru comunitatea românească din municipiul Sfântu Gheorghe, ci exclusiv pentru comunitatea maghiară, aspect pe care recurentul-pârât îl consideră arbitrar, în lipsa unei expertize, instanţa de fond neavând competenţa de a analiza tehnic simbolurile heraldice conţinute în stemă, hotărârea fiind pronunţată prin însuşirea unor critici şi speculaţii sugerate de reclamanta cu privire la pretinsele asemănări între steagul neoficial al ţinutului secuiesc şi cel al municipiului Sfântu Gheorghe.
Se mai arată în recursul Guvernului României că a fost ignorat avizul Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, singura autoritate competentă în a se pronunţa asupra obiectului reglementării actului administrativ contestat, iar prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 141/2012 şi cele ale art. 12 din Constituţie nu au fost încălcate, adoptarea steagului municipiului Sfântu Gheorghe neaducând atingere simbolurilor naţionale şi necuprinzând simboluri ale altor state suverane. A făcut trimitere recurentul-pârât la situaţia altor provincii multietnice, susţinând că elementul românesc sau minoritar nu este neapărat explicit, iar o astfel de lipsă de evidenţiere a elementului etnic nu este considerată discriminatorie, şi, de asemenea, reprezentarea grafică centrală a Sfântului Gheorghe este una universal creştină, aspect care, asociat cu denumirea românească a acestei localităţi, este mai elocvent asupra apartenenţei teritorial-administrative indiscutabile a acesteia, decât orice alte argumentaţii lipsite de substanţă ale intimatei-reclamante, susţinute în mod neîntemeiat şi nelegal de către prima instanţă.
A evidenţiat recurentul-pârât procedura urmată în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 141/2015, arătând că au fost parcurse etapele referitoare la supunerea modelului de steag dezbaterii publice şi consultării locuitorilor, prin transmiterea procesului-verbal de afişare a proiectului de hotărâre, a fost obţinut avizul de legalitate al prefectului, fiind respectate prevederile art. 200 şi ale art. 255 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi avizul Comisiei de heraldică, genealogie şi sigilografie, după care, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003, proiectul de hotărâre de guvern a fost supus consultării publice prin postarea pe site-ul MDLPA, fiind, astfel, respectate toate procedurile de elaborare, analiză, avizare a actului administrativ contestat în cauză.
A insistat recurentul-pârât în a susţine că numai punctul de vedere avizat al Comisiei de heraldică, genealogie şi sigilografie poate stabili dacă există temeiuri de anulare a actului administrativ contestat, nicidecum opinia subiectivă a instanţei de fond, argument pe care îl solicită a fi validat în sensul admiterii recursului declarat.
3.2. Pârâţii Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, cu menţinerea soluţiei de respingere a cererii completatoare a acţiunii introductive, ca inadmisibilă.
În criticile din recurs, municipiul Sfântu Gheorghe şi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe au susţinut, cu privire la modul de soluţionare a excepţiei privind lipsa mandatului special acordat reprezentantului entităţii reclamante, pentru formularea acţiunii în anularea H.G. nr. 711/2021, că instanţa a pronunţat o soluţie greşită, făcând confuzie între dreptul de a reprezenta şi dreptul de a promova acţiunea, întrucât promovarea unei acţiuni este un act de dispoziţie, care trebuie să fie stabilit de membrii asociaţiei, în adunarea generală sau de Consiliul director, nicidecum de preşedintele entităţii.
Au mai susţinut recurenţii-pârâţi că nici reclamanta, nici intervenienta nu reprezintă comunitatea românească, ce este reprezentată de partidele politice legal constituite, care participă şi îşi desemnează reprezentanţii la votul pentru alegerea autorităţilor administraţiile publice locale şi pentru alegerile generale, unde îşi valorifică interesele legitime, potrivit principiului reprezentativităţii.
I s-a mai reproşat judecătorului fondului că, analizând şi soluţionând excepţia lipsei vătămării unui drept sau interes legitim al reclamantei, a încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, soluţionând greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, hotărârea pronunţată fiind, astfel, netemeinică şi nelegală.
Au reluat recurenţii-pârâţi argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la dosarul de fond şi au făcut trimitere la considerentele expuse într-o decizie de speţă (decizia Curţii de Apel Bucureşti din dosarul nr. x/3/3018), susţinând, în esenţă, că asociaţia nu poate invoca încălcarea unui drept propriu, ca persoană juridică, prin raportare la principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, iar în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r), s) şi art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 8/2020 a stabilit că "în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului".
Se mai arată în recursul pârâţilor CL Sfântu Gheorghe şi municipiul Sfântu Gheorghe că hotărârea atacată este vădit nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 120 din Constituţia României, prevederile art. 3 şi ale art. 8, ambele din Legea nr. 199/1997, prevederile art. 5 lit. j) din O.U.G. nr. 57/2019, subliniindu-se, în baza normelor constituţionale şi legale anterior evocate, că exercitarea autonomiei locale, în condiţii legale, nu poate fi obstrucţionată de alte autorităţi, prin intervenţii forţate, prin impunerea unor măsuri de natură a încălca această autonomie.
S-a menţionat că judecătorul fondului a făcut trimitere la decizia CCR nr. 809/2020 a Curţii Constituţionale, însă recurenţii-pârâţi consideră că prin adoptarea H.G. nr. 711/2021 nu s-au încălcat prevederile legale, general-valabile, adoptate pentru protejarea interesului naţional şi nu s-a pretins şi exercitat o autonomie de decizie în afara cadrului legal, ci s-a adoptat o hotărâre de guvern în executarea prevederilor Legii nr. 141/2015. Se mai arată în prezentul recurs că instanţa de fond a procedat la obstrucţionarea exercitării autonomiei locale de către autorităţile administraţiei publice locale, în sensul că, deşi a constatat că la adoptarea H.G. nr. 711/2021 nu au fost încălcate prevederile legale, a stabilit că simbolistica şi culorile steagului sunt inoportune şi "nereprezentative" la nivelul local.
Se afirmă în calea recursului că instanţa judecătorească nu poate hotărî şi nu poate cenzura oportunitatea unei decizii/hotărâri a autorităţii publice locale, pentru că altfel ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi, totodată, ar încălca tratatele internaţionale la care România este parte, cât şi legislaţia internă prin care aceste tratate au fost ratificate.
În opinia recurenţilor-pârâţi, hotărârea atacată este nelegală pentru că instanţa de fond s-a pronunţat asupra oportunităţii şi caracterului reprezentativ al modelului steagului adoptat cu respectarea procedurii Legii nr. 141/2015, încălcând principiile autonomiei locale şi dreptul şi atribuţiile consiliului local şi ale Guvernului României. În acest context, se arată că aspectul reprezentativităţii ţine de exercitarea unor principii democratice, se stabileşte prin vot democratic şi, prin urmare, chestiunea asupra căreia s-a votat nu va putea fi apreciată din nou sau cenzurată de judecător, după propria lui convingere, astfel că judecătorul cauzei nu putea să se subroge în drepturile locuitorilor, care sunt reprezentaţi prin consilieri locali, care au puterea conferită prin lege de a decide în toate problemele de interes local.
Susţin recurenţii-pârâţi că judecătorul fondului şi-a însuşit motivele invocate de reclamanţi, fără dovezi utile, pertinente şi concludente, a înlăturat fără temei apărările formulate de titularii prezentului recurs, apreciind în mod subiectiv cu privire la reprezentativitate, apreciere ce a condus la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Au criticat recurenţii-pârâţi faptul că s-a reţinut calitatea procesuală activă a entităţii reclamante, deşi soluţia contrară fusese anterior stabilită printr-o altă hotărâre ce are putere de lucru judecat în cauză, respectiv decizia civilă nr. 306/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
A fost menţionat parcursul legal al adoptării Hotărârii Consiliului Local nr. 364/2015 şi, ulterior, al adoptării Hotărârii de Guvern nr. 711/2021, luându-se în considerare simbolul "Sfântului Gheorghe omorând balaurul" ca fiind un puternic simbol ortodox, actul administrativ contestat obţinând avizul de legalitate al Prefectului judeţului Covasna şi avizul consultativ al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, forul competent în această materie.
Arată recurenţii-pârâţi că modelul steagului a avut la bază stema municipiului Sfântu Gheorghe, care a fost aprobată prin H.G. nr. 510/2007, aflată încă în vigoare, de care instanţa de fond nu a ţinut cont, iar raţionamentul subiectiv al acestei prime instanţe nu poate fi acceptat, dat fiind că Sfântul Gheorghe este un sfânt important şi reprezentativ pentru comunitatea românească, chiar dacă nu este "specific românesc" în înţelesul instanţei de judecată, iar simbolurile folosite, explicate în cuprinsul hotărârii de guvern contestate, nu lezează în vreun fel demnitatea niciunei persoane, locuitor al municipiului Sfântu Gheorghe, ci, dimpotrivă, subliniază curajul şi demnitatea acelora care trăiesc în această unitate administrativ-teritorială.
Au mai amintit recurenţii-pârâţi că şi opinia unui membru marcant al comunităţii româneşti, consilier local la data adoptării HCL nr. 364/2015, a fost în sensul considerării efigiei Sfântului Gheorghe ca un puternic simbol ortodox, înţelegând să fie reprezentat prin acest simbol atât el, cât şi oamenii pe care îi reprezintă.
Din documentele depuse în probaţiune, rezultă că soarele şi luna s-au regăsit în mai multe perioade istorice pe stema şi steagul României, iar culorile folosite se regăsesc frecvent în aceste simboluri, fără ca ele să fie identice cu cele ale aşa-zisului steag secuiesc care, de altfel, nu a fost aprobat în condiţiile legii. În final, au menţionat recurenţii-pârâţi că au fost ecouri în mediul online, referitoare la acceptarea aprobării legale a simbolurilor municipiului Sfântu Gheorghe.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondate.
În referire la excepţia nulităţii, pentru fiecare dintre cele două recursuri depuse în cauză a afirmat intimatul-reclamant că nu au fost regăsite critici reale şi motive de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar simplele nemulţumiri ale părţii litigante nu pot constitui motiv de recurs.
Se arată în întâmpinare că recurentul Guvernul României nu a înţeles că reprezentativitatea, ca şi condiţie de nediscriminare, este cerinţă de legalitate imperativă a propunerii şi adoptării steagurilor UAT, iar pe fondul cauzei, afirmă că această condiţie a reprezentativităţii simbolurilor oficiale locale, inclusiv etnice, poate fi asigurată în două modalităţi, respectiv prin excluderea oricărui caracter sau simbolistică etnică a însemnului oficial, compus pe criterii cromatice, de frumuseţe, etc (cum este cazul steagurilor din Banat, Dobrogea, invocate chiar de guvern ca neavând caracter etnic şi, ca atare, neavând caracter discriminatoriu), sau prin includerea nediscriminatorie a unor elemente de simbolistică etnică ale tuturor etniilor dintr-o comunitate multietnică, în situaţia în care se optează pentru un simbol local oficial cu încărcătură etnică.
Arată intimatul-reclamant că, în conformitate cu prerogativele pe care şi le-a asumat prin actul constitutiv, a propus autorităţilor administraţiei publice locale din Sfântu Gheorghe una din cele două variante mai sus menţionate, solicitare ce a fost respinsă de forurile locale, iar Guvernul României nu a înţeles că existenţa şi utilizarea notorie a steagului Consiliului Naţional Secuiesc sunt promovate ca simbol separatist al aşa-zisului ţinut secuiesc de organizaţiile extremist-naţionaliste maghiare. În referire la avizul Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, arată intimatul-reclamant că acesta nu ţine de probarea sau nu a îndeplinirii condiţiei legale a reprezentativităţii, Comisia neavând o astfel de competenţă, după cum nici aserţiunea legată de avizul de legalitate al prefectului nu constituie un motiv de recurs, în speţă varianta de steag fiind chiar criticată de reprezentantul guvernului în teritoriu, sub aspectul reprezentativităţii. De asemenea, s-a arătat că nici parcurgerea procedurii de transparenţă decizională nu are vreo relevanţă în recurs, iar instanţa de fond a analizat condiţia reprezentativităţii, stipulată imperativ în cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015.
În referire la recursul autorităţilor publice locale, a arătat intimatul-reclamant că şi asupra acestei căi de atac este incidentă excepţia nulităţii pentru nemotivare şi neîncadrare în critici de recurs, iar parcurgerea recursului reflectă doar unele nuanţări de natură juridică a argumentaţiei din întâmpinările depuse la fond sau aserţiuni fără legătură cu cadrul juridic ori probatoriu al dosarului.
Se afirmă în cuprinsul întâmpinării că excepţiile au fost corect soluţionate de către prima instanţă, în referire la statutul A., precum şi la interesul legitim privat.
A invocat intimatul-reclamant nulitatea recursului şi pentru faptul că acest act procedural este semnat pentru primar cu semnătură indescifrabilă, iar primarul nu poate semna pentru Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe, nu s-a făcut dovada că semnatarul recursului are abilitarea legală de semnare, depunere şi declarare a recursului UAT Sfântu-Gheorghe, cu atât mai puţin a recursului declarat de Consiliul Local, iar cele două structuri administrative sunt distincte, astfel că ar fi trebuit să depună recursuri individuale, nu unul comun.
Pe fondul cauzei, arată intimatul-reclamant că recurenţii încercă să inducă ideea falsă că instanţa de fond s-ar fi pronunţat asupra reprezentativităţii steagului municipiului Sfântu Gheorghe şi, în mod netemeinic, ar fi dispus anularea H.G. nr. 711/2021 pe criterii de oportunitate/reprezentativitate, iar nu pe motive de nelegalitate, subliniind că acţiunea sa cuprinde două argumente strict de natură legală, ce ţin de fondul actului administrativ, respectiv condiţia legală a reprezentativităţii impusă în cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015 şi, în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, discriminarea pe criterii etnice a minorităţii române vulnerabile dar şi individual a fiecărui român membru al A., astfel cum această faptă este definită prin O.G. nr. 27/2000.
Se menţionează prin întâmpinare că prima instanţă, învestită cu analiza legalităţii actului administrativ contestat, a reţinut în mod legal şi temeinic faptul că nu s-a respectat condiţia reprezentativităţii, iar caracterul etnic şi monoetnic al steagului ca variantă disimulată a steagului Consiliului Naţional Secuiesc nu este contestat nici chiar de recurenţi, care preferă să producă doar afirmaţii speculative şi să treacă sub tăcere o realitate de notorietate publică, probată fără orice posibilitate de combatere prin înscrisurile depuse la dosar. În opinia intimatului, îndeplinirea acestei condiţii presupune faptul ca în comunităţile multietnice reprezentativitatea presupune o ilustrare în simbolistica oficială a acestui caracter multietnic, şi, în continuare, se arată prin întâmpinare că argumentele din recursul comun al autorităţilor publice locale sunt lipsite de substanţă, nefiind apte a conduce la reformarea hotărârii primei instanţe.
4.2. Intimata-intervenientă B. a depus întâmpinări faţă de ambele recursuri, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor pentru nemotivare, iar referitor la recursul comun declarat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe şi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe, a invocat şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.
Pe fondul cauzei, a susţinut intimata-intervenientă că acţiunea a fost admisă de prima instanţă pe argumente de nelegalitate, rezultând din neîndeplinirea condiţiei de reprezentativitate impusă de legiuitor încă din faza preparatorie prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015, în scopul de a nu crea tensiuni interetnice şi pentru a nu determina o discriminare pe criterii etnice, în situaţiile în care extremismul naţionalist şi intolerant se manifestă prin impunerea de către cei majoritari a unor simboluri monoetnice în comunităţi multietnice, respectiv, prin excluderea pe criterii etnice din simbolistica locală a comunităţilor/persoanelor minoritare.
Au fost exprimate argumente vizând lipsa caracterului necesar în controlul de legalitate a avizului Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, şi, totodată, s-a arătat prin întâmpinarea că nu este relevantă apărarea privind procedura de adoptare a H.G. nr. 711/2021, în cauză fiind incidentă o nelegalitate de fond, intrinsecă actului administrativ contestat, astfel că nici existenţa avizului de legalitate al prefectului nu produce consecinţe în planul controlului exercitat de instanţa competentă.
În continuare, intimata-intervenientă B. a reluat argumente considerate esenţiale, astfel cum acestea au fost expuse în actul procedural depus la dosarul de fond, nefiind necesară redarea lor în sinteza motivelor de fapt din prezenta întâmpinare.
5. Cererea de intervenţie formulată în cauză
5.1. La data de 27 ianuarie 2023, D. a depus cerere de intervenţie în interesul recurenţilor-pârâţi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, solicitând admiterea recursului declarat de aceste părţi.
5.2. Intimatul-reclamant A. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie.
5.3. Cererea de intervenţie formulată de D. a fost admisă în principiu prin încheierea din 8 februarie 2023, care face parte integrantă din prezenta decizie.
6. Alte aspecte procesuale
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs formulate de recurenţii-pârâţi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, invocată de intimata-intervenientă B., a fost respinsă, ca neîntemeiată, la termenul de judecată din 8 februarie 2023, pentru motivele regăsite în cuprinsul încheierii de şedinţă.
La acelaşi termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului declarat de Consiliul Local al municipiului Sfântului Gheorghe, pentru nemotivare şi din perspectiva obiectului criticilor formulate, respectiv a atacării soluţiei dispuse de prima instanţă pe fondul cauzei, în condiţiile în care, faţă de această parte, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursurilor pentru nemotivare, atât din perspectiva motivelor invocate de intimatul-reclamant A. şi de intimata-intervenientă B., cât şi a motivului invocat de instanţă, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
A. Prin sentinţa civilă nr. 47/20.04.2022, Curtea de Apel Braşov, soluţionând cererea de chemare în judecată în primă instanţă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Sfântu Gheorghe, motivat de împrejurarea că acest subiect de drept reprezintă autoritatea deliberativă la nivelul UAT municipiul Sfântu Gheorghe, conform art. 106 din O.U.G. nr. 57/2019, nefiind însă beneficiarul actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, nici emitentul unui astfel de act, astfel că nu se regăseşte nicio identitate între calitatea în care a fost chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Sf. Gheorghe şi cea în care îşi exercită atribuţiile cu rol deliberativ pentru UAT municipiul Sf. Gheorghe.
Declarând calea de atac comună, cele două autorităţi administrative, cea executivă şi cea deliberativă, au formulat critici vizând soluţia dispusă pe fondul cauzei, critici care pot fi examinate în ceea ce priveşte recursul aparţinând UAT municipiul Sfântu Gheorghe, însă, în privinţa Consiliului Local, se reţine caracterul nemotivat al recursului, întrucât nu a fost criticată soluţia ce s-a opus acestei părţi litigante.
Cum faţă de Consiliul Local a fost admisă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, argumentele pentru care acesta ar fi putut să critice sentinţa primei instanţe ar fi trebuit să reflecte nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată în ceea ce-l priveşte. În lipsa unor astfel de critici, Înalta Curte reţine că recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe nu este motivat, astfel că va fi incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
B. În privinţa recursurilor declarate de UAT municipiul Sfântu Gheorghe şi Guvernul României, intimatul-reclamant A. şi intimata-intervenientă B. au opus acestora excepţia nulităţii căilor de atac, pentru nemotivare, susţinând, în esenţă, că nu au fost invocate norme de drept material încălcate sau greşita aplicare a acestora, iar motivele arătate în respectivele recursuri nu se circumscriu nici măcar unor motive de temeinicie, cu atât mai puţin unor motive de legalitate. Totodată, a mai susţinut intimatul-reclamant că subzistă o nulitate a recursului din perspectiva semnării acestuia cu o semnătură indescifrabilă, pentru primar.
În raport de soluţia dată asupra recursului declarat de Consiliul Local al municipiului Covasna, a rămas în discuţie nulitatea opusă doar cu privire la recursul declarat de UAT municipiul Sfântu Gheorghe, iar faţă de soluţia pronunţată de Înalta Curte cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului acestui recurs, nu se mai impune a fi reluate considerentele regăsite în practicaua prezentei decizii.
Verificând celelalte susţineri ale intimatului-reclamant şi ale intimatei-interveniente, Înalta Curte reţine caracterul lor nefondat, întrucât fiecare dintre cele două recursuri cuprinde critici care se încadrează în motivele de casare indicate de recurenţi, adică art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. pentru recursul declarat de UAT municipiul Sfântu Gheorghe şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru recursul declarat de Guvernul României.
Criticile regăsite în cele două recursuri privesc chestiuni punctuale, ce determină verificarea legalităţii sentinţei pronunţate de judecătorul fondului, în raport de normele legale care se circumscriu fiecăruia dintre motivele de casare invocate ca temei de drept, fapt pentru care excepţia nulităţii recursurilor, opusă prin întâmpinările depuse la dosar, va fi respinsă ca neîntemeiată.
II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
C. Asupra recursului declarat de pârâta UAT municipiul Sfântu Gheorghe
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se referă la pronunţarea unei hotărâri prin depăşirea, de către instanţă, a atribuţiilor puterii judecătoreşti, iar subsumat acestui temei de casare, a susţinut UAT municipiul Sfântu-Gheorghe că exercitarea autonomiei locale, în condiţii legale, nu poate fi obstrucţionată de alte autorităţi, prin intervenţii forţate, prin impunerea unor măsuri de natură a încălca această autonomie.
Analizând aceste critici, reţine Înalta Curte că este în sarcina instanţei de contencios administrativ competente să verifice legalitatea actului administrativ cu caracter individual reprezentat de H.G. nr. 711/2021, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată şi temeiurile de drept ce au fost considerate ca fiind incidente în soluţionarea acţiunii judiciare. Aşadar, nu se ridică în cauză o problemă de depăşire a atribuţiilor specifice autorităţii judecătoreşti, ci de exercitare a acestor atribuţii prin prisma legilor şi statutelor profesionale care îndreptăţesc la o astfel de evaluare a legalităţii în calea controlului judecătoresc. Nu se pune, astfel, în discuţie, încălcarea exercitării autonomiei locale, ca imixtiune în sfera altei puteri, ci doar realizarea atribuţiilor specifice puterii judecătoreşti, prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a înţeles recurenta-pârâtă, în primul rând, să critice soluţia primei instanţe pronunţate cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a preşedintelui C. pentru reclamant, reproşându-i-se judecătorului fondului faptul că a făcut confuzie între dreptul de a reprezenta şi dreptul de a promova acţiunea. Această confuzie, în opinia recurentei-pârâte, vine din faptul că reclamantul a afirmat că reprezintă comunitatea românească, fapt ce nu corespunde realităţii, o astfel de comunitate fiind reprezentată de partidele politice legal constituite, care participă şi îşi desemnează reprezentanţii la votul pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru alegeri generale, unde îşi valorifică interesele legitime, potrivit principiului reprezentativităţii.
Susţinerile recurentei-reclamante nu pot fi valorificate în sensul urmărit de aceasta, întrucât excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului C. pentru reclamantul A. a fost corect soluţionată de prima instanţă, prin respingerea sa ca neîntemeiată, întrucât o astfel de entitate este reprezentată în mod statutar de preşedintele său (potrivit prevederilor art. 36 din Statutul A.), care este abilitat să promoveze un demers în justiţie precum cel din prezenta cauză, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare (pretinsul mandat pe care recurenta-pârâtă îl reclamă ca fiind necesar, însă nu s-a făcut dovada lui).
Cât priveşte chestiunea reprezentativităţii comunităţii româneşti, aceasta este distinctă de cea a puterii de reprezentare acordată de o persoană juridică unei persoane fizice care este reprezentantul său legal, însă ceea ce a înţeles recurenta-pârâtă UAT Sfântu Gheorghe să pună în discuţie este legitimarea procesuală a unei astfel de persoane juridice în raport de scopul urmărit în calea procesuală aleasă, altfel spus, interesul său în promovarea acţiunii în anularea unui act administrativ.
Această chestiune a fost decelată din criticile formulate la pct. I.2 din recursul declarat de UAT municipiul Sfântu Gheorghe, care se referă la soluţia pronunţată de judecătorul fondului asupra excepţiei lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active.
Din perspectiva unei pretinse încălcări a principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, organismele sociale interesate sunt "structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative", iar scopul intimatului-reclamant (ce are calitatea de organism social interesat), prevăzut în statutul său, este acela de a " asigura coordonarea şi unitatea de acţiune a societăţii civile româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în vederea păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale a românilor din cele trei judeţe şi asigurării unei convieţuiri interetnice normale cu ceilalţi locuitori ai acestei zone, în interesul bunăstării generale şi a binelui public, în contextul integrării României în structurile UE".
Demersul judiciar promovat de acest organism social este grefat pe obiectivul primordial urmărit prin înfiinţarea sa, acela de a "promova şi apăra prin toate mijloacele legale identitatea naţională, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în condiţiile specifice conferite în această zonă prin ponderea lor numeric scăzută" (art. 3 lit. a) din Statutul A.), iar un astfel de interes al organismului reclamant în prezenta cauză este justificat prin raportare la scopul persoanei juridice, fiind îndeplinită cerinţa de a acţiona ca o persoană vătămată, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În mod corect a analizat prima instanţă cele două excepţii, aflate, de altfel, în strânsă legătură, prin luarea în considerare a dezlegărilor statuate prin Decizia nr. 8/2020 pronunţată de Înalta Curte într-un recurs în interesul legii, stabilind în raport de aceste dezlegări că s-a făcut dovada, în prezenta cauză, atât a interesului legitim public, pentru care s-a solicitat anularea H.G. nr. 711/2021, cât şi a interesului legitim privat, subsidiar celui dintâi, acela de asigura reprezentativitatea comunităţii româneşti în simbolurile autorităţilor publice locale, potrivit scopului declarat prin statut al A..
În consecinţă, sunt nefondate criticile recurentei-pârâte UAT municipiul Sfântu Gheorghe, în referire la soluţiile pronunţate de prima instanţă asupra excepţiilor lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă UAT municipiul Sfântu Gheorghe a susţinut că prin adoptarea H.G. nr. 711/2021 privind aprobarea modelului steagului municipiului Sfântu Gheorghe nu s-au încălcat prevederile legale, general valabile, adoptate pentru protejarea interesului naţional şi nu s-a pretins şi exercitat o autonomie de decizie în afara cadrului legal, ci s-a adoptat o hotărâre de guvern în executarea prevederilor Legii nr. 141/2015.
În esenţă, i s-a reproşat judecătorului fondului faptul că, prin hotărârea pronunţată, a obstrucţionat exercitarea autonomiei locale de către autorităţile administraţiei publice locale în sensul că, deşi a constatat că la adoptarea H.G. nr. 711/2021 nu au fost încălcate prevederile legale, a stabilit că simbolistica şi culorile steagului sunt inoportune şi "nereprezentative" la nivelul local.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte reţine că, având de verificat legalitatea H.G. nr. 711/2021, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la cerinţele instituite prin Legea nr. 141/2015, examinând respectarea lor în procedura de adoptare a actului administrativ contestat în cauză.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015, "1) Proiectul modelului de steag al unităţilor administrativ-teritoriale este supus dezbaterii publice şi consultării locuitorilor, în vederea stabilirii variantei reprezentative."
Într-o comunitate în care este de notorietate faptul că sunt mai multe etnii conlocuitoare, adoptarea unui model de steag reprezentativ al acelei comunităţi poate urma ori o abordare nelegată de niciuna dintre etnii, ceea ce presupune ca simbolistica propusă pentru steag să cuprindă elemente care nu pot fi asociate caracterului etnic, ori, în ipoteza în care se intenţionează a se da prevalenţă elementului etnic, atunci trebuie respectată cerinţa reprezentativităţii, ceea ce înseamnă că nu pot figura pe steagul propus elementele aparţinând unei singure etnii, chiar dacă aceasta are o pondere majoritară în acea zonă.
Asigurarea reprezentativităţii exclusive a unei etnii, prin reproducerea pe steag a unor elemente care pot fi asociate doar simbolurilor aparţinând acelei comunităţi etnice, fie prin cromatica utilizată sau prin compoziţia aleasă, încalcă cerinţa legală privind asigurarea reprezentativităţii, fapt ce atrage nelegalitatea hotărârii de guvern prin care s-a aprobat modelul steagului municipiului Sfântu Gheorghe.
În accepţiunea recurentei-pârâte, reprezentativitatea a fost respectată prin faptul că proiectul steagului a fost supus dezbaterii publice şi consultării populaţiei, conform actelor depuse la dosar, iar după epuizarea perioadei prevăzute pentru consultare, s-a trecut la votare în şedinţa Consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe, prin exprimarea votului consilierilor aleşi, iar varianta legal votată, cu majoritate absolută, a devenit HCL nr. 364/2015, act administrativ intrat în circuitul civil, producându-şi efectele.
O astfel de viziune a autorităţii publice locale nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar, cât timp, în condiţiile în care există o comunitate majoritară în zonă, votul exprimat reflectă preponderent interesele acestei comunităţi, iar pretinsa consultare a celorlalte etnii, în vederea asigurării reprezentativităţii, rămâne lipsită de orice concretizare în planul măsurilor aprobate prin vot, cât timp votul majorităţii etnice este cel ce se impune fără niciun efort. Procesul-verbal de şedinţă depus la dosar reflectă faptul că niciuna dintre propunerile celor ce reprezintă comunitatea românească nu a fost îmbrăţişată de către ceilalţi consilieri locali, din comunitatea maghiară, astfel că, la nivel formal, deşi s-a susţinut că a existat un vot reprezentativ, în realitate s-a avut în vedere menţinerea elementelor reprezentative pentru o singură etnie locală, cea majoritară.
Totodată, nu se poate reţine cu temei faptul că inserarea pe steagul municipiului Sfântu Gheorghe a simbolului creştin reprezentat de personajul omonim ar fi de natură să asigure respectarea criteriului reprezentativităţii, prin aceea că se referă la întreaga lume creştină, cât timp, alegând varianta reprezentării unor simboluri etnice, nu se regăseşte pe steag niciun element corespondent al etniei românilor, nu alte simboluri generale, ce pot corespunde deopotrivă tuturor creştinilor.
În referire la susţinerile recurentei-pârâte UAT municipiul Sfântu Gheorghe, prin care a făcut trimitere la existenţa avizului de legalitate al Prefectului judeţului Covasna şi a celui consultativ al Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, Înalta Curte reţine că aceste avize nu girează legalitatea hotărârii de guvern contestată în cauză.
Pe de o parte, Legea nr. 141/2015 nu face vorbire despre procedura de avizare a propunerii de hotărâre de către prefect, iar, pe de altă parte, avizul dat de Prefectul judeţului Covasna nu este unul pe care legea să-l prevadă a fi obligatoriu la adoptarea respectivei hotărâri, el fiind o manifestare a tutelei administrative, în exercitarea atribuţiei prefectului de a verifica legalitatea actelor administraţiei publice locale, conform art. 3 din Legea nr. 554/2004, însă neexercitarea unei acţiuni în contencios administrativ de către prefect nu împiedică analiza legalităţii actului administrativ emis de Guvernul României la cererea unui alt subiect de drept, ce are calitatea de persoană vătămată, conform aceleiaşi legi a contenciosului administrativ.
Cât priveşte avizul consultativ al Comisiei de Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, acesta are în vedere alte elemente decât cele care se analizează în controlul judiciar cu privire la respectarea cerinţelor de legalitate a actului administrativ atacat.
Existenţa acestor avize nu echivalează cu îndeplinirea cerinţelor de legalitate impuse de legea care reglementează regimul juridic al procedurii de aprobare, arborare şi folosire de către unităţile administrativ-teritoriale a steagurilor proprii, ca simbol local, respectiv Legea nr. 141/2015.
S-a mai susţinut de către recurenta-pârâtă UAT că modelul steagului a avut la bază stema municipiului Sfântu Gheorghe, aprobată prin H.G. nr. 510/2007, hotărâre care este în vigoare şi îşi produce efectele, însă aceste susţineri nu sunt relevante în contextul în care, în analiza criteriului reprezentativităţii din perspectiva factorului etnic prezent în zonă, trebuie avut în vedere ansamblul elementelor care compun un steag, iar dezechilibrul sancţionat în cauză este dat de folosirea aceloraşi culori cu cele ale steagului secuiesc, cu aceeaşi poziţionare, în condiţiile în care reprezentativitatea comunităţii româneşti nu se regăseşte pe modelul de steag aprobat nici în privinţa elementelor care compun stema, nici în culorile alese.
Or, astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi s-a reţinut a fi interpretarea corectă prin soluţia pronunţată de judecătorul fondului, reprezentativitate înseamnă fie transpunerea pe modelul steagului a unor elemente care să fie recognoscibile şi asimilate cu uşurinţă ca aparţinând fiecăreia dintre etniile existente într-un areal prestabilit din punct de vedere al împărţirii administrativ-teritoriale din România, fie alegerea unor elemente care să nu vădească asimilarea lor cu aceste etnii, fiind deopotrivă universal valabile şi reprezentative pentru zona respectivă, indiferent de etniile conlocuitoare.
În consecinţă, opţiunea transmisă spre aprobare Guvernului României, în care s-a acordat prevalenţă simbolurilor secuieşti, în detrimentul etniei româneşti minoritare în zonă, încalcă criteriul reprezentativităţii, iar aprobarea acestei propuneri, prin H.G. nr. 711/2021, determină nelegalitatea actului administrativ adoptat cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 141/2015, după cum a stabilit în mod judicios prima instanţă.
Este incontestabil faptul că, în condiţiile art. 6 din Constituţie, statul român "recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase", însă "măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români".
Prin urmare, exprimarea acestei identităţi naţionale nu poate avea loc în afara cadrului legal creat de autoritatea legislativă a statului, în aplicarea normelor de rang constituţional arătate anterior.
În raport de soluţia pronunţată asupra recursului declarat de pârâţii UAT municipiul Sfântu Gheorghe şi Consiliul local al municipiului Sfântu Gheorghe, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie formulată de intervenienta D. în favoarea acestor recurenţi-pârâţi.
D. Asupra recursului declarat de pârâtul Guvernul României
Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs, Înalta Curte observă că recurentul Guvernul României nu a formulat explicit critici care să se încadreze în acest temei de drept, nearătând care dintre ipotezele normei este incidentă în cauză. De altfel, analizând hotărârea recurată din perspectiva unei pretinse nemotivări sau contrarietăţi între considerente, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a expus un raţionament logico-juridic clar, coerent, cu identificarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză, considerentele expuse fiind concordante cu soluţia pronunţată. O astfel de hotărâre este aptă să permită exercitarea controlului judiciar, respectând, totodată, garanţiile procesuale referitoare la dreptul la apărare al părţilor şi accesul efectiv la justiţie. Este, aşadar, nefondat, recursul Guvernului României grefat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În celelalte critici ale sale, a afirmat Guvernul României că instanţa de fond nu avea competenţa de a analiza simbolurile heraldice conţinute de stemă şi şi-a însuşit în mod subiectiv o serie de critici şi speculaţii sugerate de către reclamant cu privire la pretinsele asemănări între steagul neoficial al ţinutului secuiesc şi cel al municipiului Sfântu Gheorghe.
Contrar susţinerilor regăsite în recursul de faţă, Înalta Curte observă că simbolurile heraldice nu au fost analizate de către prima instanţă, acesta fiind atributul Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, judecătorul fondului fiind îndreptăţit să exercite controlul de legalitate asupra actului administrativ atacat, în raport de criteriile stabilite prin legea care reglementează procedura de aprobare a steagului unei unităţi administrativ-teritoriale, ca simbol local.
Această atribuţie a instanţei judecătoreşti nu poate fi negată, iar modalitatea în care ar fi trebuit să fie transpus criteriul reprezentativităţii pe elementele componente ale modelului de steag propus intră în sfera controlului de legalitate, pe care judecătorul de contencios administrativ a fost chemat să-l exercite.
În privinţa reprezentării efigiei Sfântului Gheorghe pe steag, prima instanţă nu a făcut altceva decât să preia punctul de vedere al intimaţilor-pârâţi UAT municipiul Sfântu Gheorghe şi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe, potrivit căruia un astfel de simbol este comun întregii lumi creştine, nefiind specific românesc, iar în privinţa simbolisticii culorilor alese, nu era necesar să existe o analiză a vreunei comisii abilitate, testul similarităţii fiind la îndemâna judecătorului cauzei, care a reţinut corect că acele culori erau identice cu cele de pe steagul ţinutului secuiesc, respectând nuanţele şi aşezarea lor întocmai ca în acest din urmă steag menţionat.
Cât priveşte alegaţiile recurentului-pârât fundamentate pe comparaţia cu elemente heraldice de pe steagurile altor comunităţi multietnice, reţine Înalta Curte că, deşi prin ele s-a intenţionat criticarea soluţiei primei instanţe, în realitate, afirmând că lipsa de evidenţiere a aspectului etnic nu este considerată discriminatorie, s-a concluzionat corect că aceasta este una din cele două posibile manifestări ale criteriului reprezentativităţii, cea în care nu se face nicio referire la simboluri etnice, alegându-se reprezentări neutre din acest punct de vedere. Cealaltă transpunere practică a criteriului reprezentativităţii, în comunităţile multietnice, este cea în care, alegându-se elemente cu caracter etnic, trebuie să se regăsească reprezentarea fiecăreia dintre comunităţile din spaţiul pentru care steagul propus spre adoptare este simbolul lor local, fiind nelegal a se reprezenta în conţinutul său doar o comunitate etnică, în virtutea caracterului majoritar al acesteia.
Astfel cum s-a arătat şi în considerentele anterioare, reţine Înalta Curte că existenţa avizului de legalitate al prefectului judeţului Covasna nu împiedică cercetarea legalităţii actului administrativ pentru care s-a acordat acel aviz, de către instanţa de contencios administrativ competentă.
Nici argumentele recurentului-pârât Guvernul României privind respectarea procedurilor de elaborare, analiză şi avizare a proiectului de hotărâre de guvern nu prezintă relevanţă în privinţa cercetării legalităţii actului administrativ contestat din perspectiva invocată prin demersul judiciar de faţă, instanţei de contencios administrativ solicitându-i-se a se pronunţa asupra felului în care a fost respectat sau nu criteriul reprezentativităţii în alegerea elementelor folosite pentru steagul municipiului Sfântu Gheorghe, ce a fost adoptat prin hotărârea atacată în cauză.
Cum niciuna dintre criticile din recursurile declarate în cauză nu e aptă să conducă la reformarea soluţiei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al căilor de atac declarate în prezenta cauză.
II.2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 47 din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce va fi menţinută astfel cum a fost pronunţată, fiind legală. În consecinţă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D. în favoarea recurenţilor-pârâţi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe.
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 47 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge excepţia nulităţii recursurilor declarate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, ca neîntemeiată.
Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 47 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D. în favoarea recurenţilor-pârâţi Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe şi Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Sfântu Gheorghe, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.