Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 173/25.02.2021, pronunţată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A., la acel moment, deţinut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată x proprietatea numitei B., la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorei C., la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x, proprietatea martorului D., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 243/15 martie 2011 a Judecătoriei Satu Mare pronunţată în dosar nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curţii de Apel Oradea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, totodată fiind anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 243/2011, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni, fiind de 2 ani închisoare, a cărei executarea a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 838/15.10.2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curţii de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 raportat la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 243/15 martie 2011 a Judecătoriei Satu Mare, pronunţată în dosar nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curţii de Apel Oradea, şi, în acelaşi temei, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, reţinându-se că aceste două fapte au fost săvârşite în concurs şi constatându-se că prin sentinţa penală nr. 82/2014 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare şi efectuându-se contopirea potrivit concursului de infracţiuni, s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa stabilită în cauză (de 3 ani şi 4 luni închisoare), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 838/15.10.2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curţii de Apel Cluj de: 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 2 ani închisoare.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare;
S-a constatat că, în prezenta cauză, au fost aplicate inculpatului următoarele pedepse: 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare .
S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 243/15.03.2011 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curţii de Apel Oradea.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 şi art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat, aplicată prin sentinţa 243/15.03.2011 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curţii de Apel Oradea şi s-a dispus executarea de către inculpat a acesteia, alăturat pedepsei de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, perioada executată de inculpat în baza mandatului emis în baza sentinţei penale nr. 838/15.10.2019 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curţii de Apel Cluj, şi s-a anulat mandatul de executare emis în baza acestuia, dispunându-se emiterea unui nou mandat.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată, E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de câte 1500 RON cheltuieli judiciare.
II. Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1411 pronunţată la data de 15.11.2021 de către Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 173/25.02.2021, pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
În baza art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice pentru inculpat, av. F., care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul-apelant la plata, în favoarea statului, a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
III. Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..
Prin decizia penală nr. 990/A/2022, pronunţată la 18.07.2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a fost admisă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul-condamnat A., împotriva deciziei penale nr. 1411/A/15.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală, în privinţa omisiunii reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii celor 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., şi rejudecând în acest limite:
S-a constatat că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. în vigoare şi Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la data pronunţării prezentei decizii.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpatului A. din 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. în 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52, alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c), din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 43 alin. (1) teza I, art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., la acel moment deţinut în Penitenciarul Gherla, pentru 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52, alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1, lit. c), din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 43 alin. (1) teza I, art. 5 C. pen. (fapta de tăiere de arbori din parcela situată x proprietatea numitei B.; fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorei C.; fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorului D.).
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 199/15.11.2021 emis de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
A fost înlăturată dispoziţia din sentinţa penală nr. 173 din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, menţinută prin decizia penală nr. 1411/A/15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, privind anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii 928/18.03.2020, emis de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, şi s-a dispus repunerea acestuia în fiinţă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, la data de 24.10.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă inculpatul A..
În motivarea recursului în casaţie a arătat următoarele:
În analiza temeiului de contestaţie în anulare invocat de contestatorul-inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanţa nu se putea raporta la o altă încadrare juridică a faptei decât cea reţinută de instanţa de apel, în speţă fiind cea prevăzută de art. art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea 46/2008, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 197/07.09.2020 (limite de pedeapsă: 2-7 ani închisoare).
Infracţiunile de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite de inculpat în perioadele: septembrie- noiembrie 2013, septembrie- noiembrie 2013 şi noiembrie- decembrie 2013.
Infracţiunea de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori, prevăzută şi pedepsită de 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) ind. l lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (încadrare juridică reţinută mai favorabilă inculpatului de instanţa de control judiciar care a judecat cauza în apel), are limita maximă a pedepsei mai mare de 5 ani, dar nu mai mare de 10 ani închisoare.
Raportat la această limita maximă a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., iar termenul de prescripţie specială este aşadar de 16 ani, potrivit ar. 155 alin. (4) C. pen.
Cu toate acestea, în considerentele deciziei recurate, Curtea a făcut referire la alte limite de pedeapsă, apreciind în mod eronat că termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul este de 5 ani şi nu de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin urmare, ţinând cont de data săvârşirii (data epuizării) infracţiunilor, şi anume: noiembrie 2013, noiembrie 2013, decembrie 2013, se constată că la data soluţionării definitive a cauzei prin decizia penală nr. 1411/A/15.11.2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2016, termenul general de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit cursul termenului prescripţiei răspunderii penale fiind şi suspendat pe durata de 60 de zile a stării de urgenţă, instituită şi prelungită prin decretele Preşedintelui României, respectiv Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial la data de 16.03.2020 şi Decretul nr. 240/2020, publicat în Monitorul Oficial la data de 14.04.2020.
Pe de altă parte, o soluţie de încetare a procesului penal nu se justifică nici din perspectiva prescripţiei speciale a răspunderii penale, termenul special de prescripţie nefiind împlinit la data de 18.07.2022, când a fost pronunţată decizia recurată.
A apreciat că întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, iar pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere între 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.
Astfel, în cauza de faţă au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, termenul de prescripţie generală fiind întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018), cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.
V. Prin încheierea din 19.01.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.
VI. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel subsecvent admiterii contestaţiei în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.
În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt şi de drept, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada septembrie - noiembrie 2013, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a determinat cu intenţie pe angajaţii firmei S.C. G. S.R.L. Săliştea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. şi M., dar şi pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condiţiile legii, arborii de esenţă foioase din parcela situată x, proprietatea numitei B., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 416 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 1.047,734 m.c., în valoare de 203.407,64 RON, faptă ce întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, şi art. 5 C. pen.
În perioada septembrie - noiembrie 2013, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a determinat cu intenţie pe angajaţii firmei S.C. G. S.R.L. Săliştea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. şi M., dar şi pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condiţiile legii, arborii de esenţă foioase din parcela situată în x, proprietatea martorei C., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 4.470 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 4.363 m.c., în valoare de 531.930 RON, faptă ce întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, şi art. 5 C. pen.
În perioada noiembrie - decembrie 2013, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a determinat cu intenţie pe angajaţii firmei S.C. G. S.R.L. Săliştea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., şi M., dar şi pe alte persoane rămase neidentificate, să taie fără aprobare în condiţiile legii 44 arbori de esenţă foioase din parcela situată în x proprietatea martorului D., pe care i-a cumpărat anterior de la acesta, totalizând un volum de masă lemnoasă de 136,582 m.c., în valoare de 26.773,05 RON, faptă ce întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, şi art. 5 C. pen.
Însă, Curtea, subsecvent admiterii contestaţiei în anulare, a procedat la rejudecarea apelului şi a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea nouă, schimbând încadrarea juridică a faptelor din 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., în 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c), din) Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 43 alin. (1) teza I şi art. 5, C. pen.
Raportat la noua încadrarea, Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale pentru fiecare dintre infracţiuni este data comiterii/epuizării infracţiunii, respectiv noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflaţi în parcela situată x proprietatea numitei B. şi parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflaţi în parcela situată în x proprietatea martorului D.), iar, în absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare dintre aceste infracţiuni este de 5 ani şi s-a împlinit anterior pronunţării deciziei penale nr. 1411/A/15.11.2021 a Curţii de Apel Cluj.
În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:
"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).
Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:
"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.
Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.
Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - soluţie ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casaţie - Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.
În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, respectiv 3 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 43 alin. (1) teza I şi art. 5, C. pen., este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani şi a început să curgă din noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflaţi în parcela situată x proprietatea numitei B. şi parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflaţi în parcela situată în x proprietatea martorului D.), data săvârşirii ultimei acţiuni din cadrul infracţiunilor continuate.
De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, în luna noiembrie cu privire la infracţiunile de tăiere de arbori, aflaţi în parcela situată x, proprietatea numitei B. şi parcela situată în x, proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2021, cu privire la infracţiunea de tăiere de arbori, aflaţi în parcela situată în x, proprietatea martorului D. .
În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina acestuia.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2023.
GGC - MM