Deliberând asupra cauzei de faţă în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin încheierea nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 96/2022 din data de 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Examinând contestaţia formulată de petentul A. prin prisma excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului s-a reţinut că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa procurorului 16 septembrie 2022 din Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin ordonanţa din 03 octombrie 2022 a procurorului ierarhic superior, în Dosarul nr. x/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet, hotărâre definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 341 alin. (9) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată exclusiv la soluţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.
Petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a) din C. proc. pen. şi art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 96/2022 din data de 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală.
II. Împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 24 aprilie 2023, dată la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători - P2-2023 constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 par. 1 al Protocolului 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2023.
GGC - ED