Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi pârâtelor B. şi C., judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că judecătorii A., B. şi C., prin maniera în care au înţeles să soluţioneze Dosarul nr. x/2020 în primă instanţă, respectiv în apel, au încălcat dispoziţiile procesual civile ce îi obligau să soluţioneze cauza având în vedere şi calitatea de personal auxiliar şi conex a unora dintre reclamanţi, cu consecinţa pronunţării unei soluţii fără a se analiza în concret situaţia juridică a acestora, faptă care se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 19J din 23 noiembrie 2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtelor B. şi C., judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi hotărâre, a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.
În motivare, din cronologia evenimentelor, s-a reţinut că inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a dispus sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare cu privire la aspectele semnalate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, care a înaintat spre analiză informarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect hotărârile pronunţate de Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul civil nr. x/2020, respectiv Sentinţa civilă nr. 28/21.01.2021 şi Decizia civilă nr. 3802/29.06.2021.
S-a arătat că prin cele două hotărâri pronunţate de instanţele menţionate, în Dosarul nr. x/2020 având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie", se extinde sfera de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 la personalul auxiliar de specialitate şi conex.
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, "exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă", secţia a reţinut că domnul judecător A. a încălcat dispoziţiile art. 22 şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ., iar fapta acestuia constând în aceea că în Dosarul nr. x/2020 a analizat dreptul reclamanţilor personal auxiliar şi conex la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19, prin raportare la o calitate pe care aceştia nu o aveau realizează latura obiectivă a abaterii disciplinare menţionate.
De asemenea, secţia a constatat că fapta doamnelor judecător B. şi C., care au analizat apelul declarat în Dosarul nr. x/2020, fără a realiza vreo distincţie referitoare la calitatea de personal auxiliar şi conex a unora dintre reclamanţi, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond de acordare a unor drepturi salariale urmare a unei erori în activitatea de soluţionare a cauzei se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
Sub aspectul laturii subiective, secţia a avut în vedere un criteriu obiectiv, respectiv un model de comparaţie al "omului diligent". Din această perspectivă, a arătat că, pentru a se reţine "grava neglijenţă", este necesar ca judecătorul să manifeste o conduită de încălcare flagrantă a unor îndatoriri elementare profesionale, cu consecinţe grave asupra înfăptuirii actului de justiţie, nerespectarea normelor de procedură să poată fi caracterizată ca fiind o greşeală evidentă, neîndoielnică, care nu îşi găseşte o justificare, cu consecinţe deosebit de grave.
Din punctul de vedere al consecinţelor faptelor reţinute în sarcina pârâţilor judecători, fapte apreciate ca fiind circumscrise laturii obiective a abaterii analizate, secţia a constatat că, prin încheierea pronunţată la 17.06.2022 de Tribunalul Călăraşi, definitivă, a fost lămurit dispozitivul Sentinţei civile nr. 28/21.01.2021 a aceleiaşi instanţe, în sensul că acţiunea formulată de reclamanţii D., E., F., G., H., I., care aveau calitatea de personal auxiliar şi conex, a fost respinsă.
În acest context şi în raport cu abaterea disciplinară reţinută în sarcina pârâţilor judecători, respectiv soluţionarea cauzei în considerarea unei calităţi pe care aceşti reclamanţi nu o aveau, secţia constată că nu mai subzistă consecinţele negative ale faptei reţinute.
Aceasta deoarece încălcarea de către judecătorii pârâţi a normelor procesual civile enunţate anterior în instrumentarea dosarului nr. x/2020, atât în faza judecăţii în primă instanţă, cât şi în faza apelului, nu a produs consecinţe grave, de natură a afecta prestigiul justiţiei, în contextul în care hotărârile pronunţate nu au fost puse în executare, iar prin încheierea pronunţată la 17.06.2022 de Tribunalul Călăraşi, dispozitivul sentinţei pronunţate de instanţei de fond a fost lămurit, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii care nu aveau calitatea de procuror.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva Hotărârii nr. 19J din 23 noiembrie 2022, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul judecător A. a formulat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
În motivarea căii de atac, a criticat hotărârea secţiei pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa nu s-a pronunţat şi nu a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii disciplinare invocată de recurent, în condiţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004.
Recurentul a susţinut că excepţia a fost invocată în scris, atât pe parcursul cercetării disciplinare în faza prealabilă judecăţii, cât şi ulterior în faza judecării în fond a cauzei de către secţie. De altfel, a solicitat unirea cu fondul a excepţiei întrucât a apreciat că, pentru soluţionarea acesteia, este nevoie să se administreze dovezi ca şi pentru fondul procesului.
Prin rezoluţia prin care a fost trimis în judecată disciplinară Inspecţia Judiciară nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate, susţinând că o astfel de excepţie nu şi-ar găsi suportul egal sub aspectul consecinţei spre care se tinde; ulterior, în faza judecăţii disciplinare, secţia a ignorat această excepţie şi a omis să o soluţioneze.
A solicitat admiterea prezentului recurs şi casarea în parte a hotărârii recurate; în rejudecare, a solicitat admiterea excepţia inadmisibilităţii acţiunii disciplinare care a fost declanşată împotriva sa, cu consecinţa respingerii, ca inadmisibilă, a respectivei acţiuni.
4. Apărările formulate de părţi
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului, pentru că soluţia dată prin hotărârea atacată îi este favorabilă, iar prin considerentele acesteia se răspunde cu privire la criticile nesoluţionării excepţiei formulate de pârâtul judecător.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Asupra cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul A., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 404 din C. proc. civ.:
"(1) Partea prezentă la pronunţarea hotărârii poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.
2) Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător."
La rândul său, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. prevede "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".
Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
Prin urmare, renunţarea la judecată reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil.
În cauză, recurentul a depus declaraţia autentificată sub nr. x din 22 martie 2023 de BIN J., prin care a declarat că renunţă la judecarea căii de atac a recursului (achiesare la hotărârea instanţei de fond), în dosarul cu nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Cu respectarea art. 406 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., instanţa de judecată a dispus comunicarea cererii de renunţare la judecata recursului către toate părţile din proces, cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar recurs.
Intimata Inspecţia Judiciară a depus note scrise, prin care a declarat că acceptă poziţia recurentului şi a solicitat ca instanţa să ia act de cererea astfel formulată.
De asemenea, intimatele B. şi C. au depus note scrise, prin care au pus concluzii de admitere a cererii formulate de recurent.
În raport cu dispoziţiile anterior citate, văzând poziţia procesuală a tuturor părţilor din proces, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători urmează să ia act de renunţarea la judecata recursului formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului A. la judecata recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 19J din 23 noiembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2023.
GGC - ED