Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare invocată din oficiu şi a fost anulată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 14 ianuarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2020, ca netimbrată.
Prin Decizia nr. 2102 din 26 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petentul A. privind lămurirea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2022, a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a fost respins cererea formulată de petentul A. privind completarea aceleiaşi decizii, ca tardiv formulată.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 3 mai 2023, contestatorul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, arătând că instanţa nu s-a pronunţat în minută asupra denunţului penal, depus în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de negare de dreptate.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători:
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie".
De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ca urmare, contestaţia la tergiversare este acţiunea prin care o parte urmăreşte înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situaţie de tergiversare să înceteze. Raţiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele dosarului şi raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reţine că obiectul contestaţiei la tergiversare pendinte îl reprezintă nemulţumirea contestatorului referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra denunţului penal depus în Dosarul nr. x/2022.
Astfel cum reiese din lecturarea cererii, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 522 din C. proc. civ., pentru care părţile care folosesc acest remediu procesual menit să garanteze dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Referitor la solicitarea petentului de înregistrare a unui denunţ penal, se reţine că excedează obiectului învestirii; în ipoteza în care o persoană are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să se adreseze organelor de cercetare penală şi să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.
Astfel fiind, în condiţiile în care hotărârea este redactată şi a fost comunicată părţilor, este neîntemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului, finalitatea acesteia neputând fi atinsă prin dispunerea de către instanţă a vreunei măsuri, în sensul art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 alin. (5) teza întâi din C. proc. civ., va fi respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2023.
GGC - ED