I. Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 10/31.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 109 alin. (1) şi art. 104 alin. (5), (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x/21 emis la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului naţional de arestare la data de 19.08.2021 în dosarul cu nr. de referinţă x de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg, pe numele persoanei solicitate A. (nume la naştere B.), în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune fizică şi ameninţare, prevăzute de art. 223, alin. (1), 230, 241, 185, 194, 53 şi 52 din C. pen. german.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania.
A fost menţinută măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 2/2023 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin necontestare, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 ianuarie 2023 şi până la data de 1 martie 2023.
În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Germania şi că nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată A. a fost luată măsura reţinerii, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19.01.2023, ora 15:20, până la data de 20.01.2023, ora 15:20, şi că a fost arestată provizoriu începând cu data de 20 ianuarie şi până la data de 31 ianuarie 2023.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit suma de 1.098 RON onorariu pentru apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, av. C., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român ca stat de executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a reţinut că în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la disp. art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, competenţa instanţei române se limitează doar la verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004, precum şi la examinarea motivelor de refuz obligatorii sau opţionale. În consecinţa, Curtea nu va putea analiza temeinicia acuzaţiei, aceste atribuţii revenind exclusiv instanţei competente din Germania.
Prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale de fond şi de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004.
Curtea de apel a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004 în sensul că:
1. a verificat dacă i s-a comunicat mandatul european de arestare persoanei solicitate;
2. a verificat poziţia adoptată de persoana solicitată în legătură cu predarea către autorităţile judiciare ale statului solicitant;
3. a procedat la audierea acesteia cu privire la motivele obligatorii sau opţionale de refuz a executării mandatului european;
4. a verificat dacă i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate învinuirile care i se aduc în mandat.
Totodată, i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate regula specialităţii care semnifică faptul că, dacă persoana solicitată consimte să fie predată autorităţilor judiciare ale statului solicitant în vederea efectuării de cercetări legate de învinuirile care i se aduc, nu poate fi cercetată ulterior de acestea şi pentru alte fapte.
S-a luat act că persoana solicitată:
- a înţeles învinuirile care i se aduc în cuprinsul mandatului european de arestare;
- nu a renunţat la efectele regulii specialităţii;
- nu a fost de acord cu predarea.
Analizând sesizarea formulată şi probele administrate, prima instanţă a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
De asemenea, s-a luat act că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea, iar infracţiunile pentru care A. este cercetat de către autorităţile judiciare germane au corespondent şi în legislaţia penală română, sub incriminările de la art. 193 alin. (1) C. pen. (lovirea sau alte violenţe) şi de la art. 206 alin. (1) C. pen. (ameninţarea), fiind întrunită condiţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
A reţinut că nu este incident nici unul din motivele de refuz obligatorii sau opţionale prevăzute de art. 99 din Legea 302/2004.
A constatat că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de refuz prevăzute de lege. Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, opoziţia persoanei solicitate la predare nu se poate baza decât pe invocarea existenţei unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare. Or, opoziţia la predare a persoanei solicitate A. vizează cu totul alte aspecte, şi anume netemeinicia acuzaţiei, aspect care nu este de competenţa acestei instanţe, aşa cum s-a arătat anterior.
Curtea de apel nu a dat curs cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură alternativă, apreciind că o astfel de măsură este incompatibilă cu scopul acestei proceduri.
A apreciat că, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de legea română pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În final, a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare nr. x/21 emis la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.02.2023 şi repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 16.02.2023.
Persoana solicitată nu a motivat în scris contestaţia formulată. Cu ocazia dezbaterilor şedinţei de judecată din 16.02.2023, persoana solicitată, prin avocat din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a controlului judiciar.
Critica apărării a vizat un motiv de nelegalitate, respectiv lipsa traducerii integrale a mandatului european de arestare.
Procurorul, prin susţinerile orale, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru traducerea integrală a mandatului european de arestare emis de autorităţile germane.
III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Germania au emis mandatul european de arestare cu nr. de referinţă x la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului naţional de arestare la data de 19.08.2021 în dosarul cu nr. de referinţă x de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg faţă de persoana solicitată A. (nume la naştere B.), valabil până la data de 21.03.2025, posesor al cărţii de identitate seria x emisă de Republica Turcia, valabilă până la data de 20.07.2028, posesor al permisului de şedere nr. x, seria x emis de autorităţile din Germania, valabil până la data de 21.03.2025.
Persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare germane pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune fizică şi ameninţare, fapte prevăzute de art. 223 alin. (1), 230, 241, 185, 194, 52 şi 53, toate din C. pen. german.
Rolul instanţei de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, fără a analiza temeinicia acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, acesta fiind rolul autorităţii solicitante.
Procedând la analizarea condiţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania sunt indicate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (în cauză, mandatul de arestare emis la 19.08.2021, în Dosarul nr. x, de judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg), natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situaţiei de fapt, pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menţionată.
De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba germană şi tradus în limba română.
Deşi acesta nu a fost tradus în integralitate în limba română, în sensul că rubricile necompletate nu au fost inserate în traducerea efectuată, acest aspect nu poate duce la nulitatea mandatului european de arestare, întrucât nu au relevanţă juridică în cauză şi nu pot influenţa soluţionarea acesteia. Mai mult, se constată că, prin lipsa traducerii pasajelor care nu au fost bifate de autorităţile străine, nu s-a produs o vătămare persoanei solicitate.
De asemenea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi exigenţele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală.
Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani.
Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că acestea sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Infracţiunile pentru care A. este cercetat de către autorităţile judiciare germane au corespondent şi în legislaţia penală română, sub incriminările prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. - lovirea sau alte violenţe şi de art. 206 alin. (1) C. pen. - ameninţarea.
De asemenea, corect s-a făcut şi aplicarea art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Verificând incidenţa disp. art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curtea constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării acestuia.
Cu privire la procedura desfăşurată în faţa Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte reţine că persoanei solicitate i-a fost comunicat mandatul european de arestare, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul primei instanţe. Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autorităţile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată a fost audiată cu privire la motivele obligatorii sau opţionale de refuz şi nu a avut obiecţiuni privind identitatea. I s-au adus la cunoştinţă drepturile şi învinuirile, dar şi efectele regulii specialităţii.
Chiar dacă persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte reţine că, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă, limitându-se la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Astfel, se constată respectate exigenţele dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Concluzionând, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/21, emis la data de 05.01.2023, de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului naţional de arestare la data de 19.08.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x, de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs, pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune fizică şi ameninţare, prevăzute de art. 223, alin. (1), 230, 241, 185, 194, 53 şi 52 din C. pen. german.
Referitor la criticile persoanei solicitate vizând faptul că mandatul european de arestare nu a fost tradus integral, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru traducerea în integralitate a mandatului european de arestare.
Faţă de argumentele anterior menţionate, constată că, deşi mandatul european de arestare nu a fost tradus în integralitate, în sensul că nu au fost traduse rubricile necompletate şi nebifate de autorităţile judiciare străine, această chestiune nu duce la nulitatea traducerii şi nici la nelegalitatea procedurii. Pasajele care nu au fost traduse nu au relevanţă în prezenta cauză şi nu sunt de natură să influenţeze soluţionarea cauzei. Mai mult, apărarea invocată de persoana solicitată în sensul că i s-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu poate fi primită, mai ales în condiţiile în care, contestatorul cunoaşte limba germană, procedura în prezenta cauză desfăşurându-se cu asigurarea unui interpret de limbă germană.
În concluzie, critica este nefondată.
În ceea ce priveşte înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, o astfel de cerere nu poate fi primită. Astfel, ca predarea persoanei solicitate să se realizeze prin intermediul autorităţilor celor două state, este necesară privarea de libertate a persoanei solicitate, în caz contrar procedura ar fi lipsită de eficienţă.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele enunţate anterior, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2023.
GGC - ED