Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât, printre altele, următoarele:
În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen.
A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.
În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 1357 şi 1373 C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) şi art. 120 Codul de procedură fiscală, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A., iar acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bistriţa să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suma de 1.250.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând TVA şi impozit pe profit), sumă actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
În temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., A. şi ale părţii responsabile civilmente SC C. SRL Bistriţa, până la concurenţa sumei de 1.250.871 RON şi accesoriilor fiscale aferente.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A.
Prin Decizia nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunţate de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2015.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., în baza art. 426 lit. b) C. proc. pen., solicitând desfiinţarea Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2018 şi încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei sub numărul x/2022.
Prin încheierea din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis, în principiu, contestaţia în anulare declarată de condamnatul D. împotriva Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2018.
Prin Decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2018.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a arătat că, în cauza penală înregistrată sub nr. x/2018, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă (C. pen. din 1968) se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispoziţiile din materia prescripţiei răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014. Prin urmare, în condiţiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanţei cu privire la legea penală mai favorabilă şi la efectele produse de trecerea timpului, Curtea a considerat că, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi incidenţa prescripţiei generale sau speciale poate fi evaluată numai în condiţiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1968.
Or, prin contestaţia în anulare, contestatorul A. a invocat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în condiţiile noului C. pen., raportat la efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022.
Curtea a susţinut că nu poate fi reţinut cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată de A. pentru dovedirea acestuia, în condiţiile în care legea penală mai favorabilă, stabilită cu autoritate de lucru judecat, este C. pen. din 1968. De altfel, reevaluarea legii penale mai favorabile reprezintă o chestiune ce se circumscrie unei erori de judecată, iar nu a uneia de procedură.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că, termenul de prescripţie specială nu era împlinit la momentul pronunţării deciziei din apel, întrucât potrivit C. pen. din 1968, stabilit cu autoritate de lucru judecat ca fiind legea penală mai favorabilă, termenul de prescripţie cunoştea cauze de întrerupere, reglementate de 123 C. pen. de la 1968.
Împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022 a formulat cale de atac contestatorul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 13.04.2023, fiind fixat termen de judecată la data de 10.05.2023, cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării obligatorii, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac în raport de dispoziţiile art. 432 alin. (4) teza finală C. proc. pen.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III şi Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căilor ordinare de atac a apelului şi contestaţiei este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost indicate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În acest sens, potrivit art. 408 C. proc. pen., calea de atac a apelului se poate exercita doar împotriva sentinţelor, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.
În cauză, după condamnarea definitivă dispusă în calea ordinară de atac a apelului prin Decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin încheierea din 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. a fost considerată admisibilă, iar, ulterior, prin Decizia penală nr. 77 din data de 26 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca neîntemeiată.
După admiterea în principiu, judecarea contestaţiei în anulare a fost cantonată la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., invocat în raport de Decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care procesul penal fusese finalizat în apel, decizie cu caracter definitiv.
În jurisprudenţa sa, Înalta Curte a reţinut că "raportat la ansamblul dispoziţiilor procedurale aplicabile contestaţiei în anulare, felul hotărârii prin care se soluţionează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanţa competentă să o judece. Fiind o cale de atac de retractare, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., (...) iar felul hotărârii pronunţate este similar celui a cărei retractare se solicită" (ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 315/A din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020).
Decizia pronunţată în contestaţie în anulare, indiferent de soluţie (de admitere sau de respingere), este definitivă.
Aşadar, în speţă, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în mod corect, s-a pronunţat printr-o decizie definitivă.
În concluzie, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive nesusceptibile de a face obiectul unei căi ordinare de atac, deci, în condiţii neprevăzute de C. proc. pen.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 10 mai 2023.
GGC - ED