Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 721/31.05.2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe termenul de supraveghere stabilit de art. 84 C. pen., de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul B. sau C., pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul nu va conduce, pe drumurile publice, autovehicule, în accepţiunea dată acestei categorii de vehicule prin dispoziţiile art. 6 pct. 6, 21, 22 şi 321 din O.U.G nr. 195/2002 (autovehicule, mopede, motociclete şi tricicluri cu motor).
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Satu Mare.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, sens în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen., s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond, la termenul de judecată din data de 26.04.2022, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. În urma răspunsului pozitiv al acestuia, instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, inculpatul şi-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cazul în care va fi găsit vinovat şi va fi necesar.
Instanţa de fond, în baza art. 375 alin. (1) C. proc. pen., a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii. Astfel, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în fapt că, potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 18.01.2020, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Satu Mare - Biroul Rutier Satu Mare au fost sesizate de numitul D. despre faptul că, un autoturism a pierdut controlul vehiculului, intrând în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care era staţionat pe partea dreaptă în faţa imobilului cu nr. x, proiectându-l într-un copac, iar conducătorul acesteia emana halenă alcoolică.
Organele de cercetare penală s-au deplasat la faţa locului, respectiv pe str. x din loc. Satu Mare, unde au găsit autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care se afla imobilizat şi avariat în urma impactului, iar lângă autoturism se afla proprietarul acestuia, numitul E.. Pe partea stângă a străzii, la aproximativ 20 metri se afla autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care la rândul său era avariat, iar lângă acesta se afla proprietarul - A. şi pasagerul din dreapta, numitul F..
Întrucât inculpatul A. emana miros puternic de alcool şi era în stare vizibilă de ebrietate, acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca x seria x, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat după care a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare în vederea recoltării de probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 21.01.2021 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Satu Mare a rezultat faptul că, inculpatul A. a avut o îmbibaţie alcoolică de 2,24 g/l alcool pur în sânge conform primei probei recoltate, respectiv 2,78 g/l alcool pur în sânge conform probei a doua.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorului ales inculpatul A. a recunoscut că în data de 18.01.2020, în jurul orelor 12:00, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din loc. Satu Mare până în dreptul imobilului cu nr. x, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, însă a contestat valoarea alcoolemiei, considerând că raportat la cantitatea de alcool ingerată, valoarea acesteia este mult prea mare.
În data de 18.01.2020 a fost audiat în calitate de martor numitul E. care a declarat faptul că, în data de 18.01.2022 se afla la un prieten pe str. x din loc. Satu Mare, iar autoturismul cu care s-a deplasat, respectiv x cu nr. de înmatriculare x a fost parcat în faţa imobilului. La un moment dat, auzind o bubuitură foarte puternică, venită de afară, a ieşit împreună cu prietenul său pentru a vedea ce s-a întâmplat şi a constatat că autoturismul său a fost proiectat într-un copac, iar un alt autoturism se afla pe contrasens, la aproximativ 10 metri de autoturismul său.
Încercând să discute cu conducătorul auto implicat în evenimentul rutier, pentru a rezolva situaţia intervenită pe cale amiabilă, martorul şi-a dat seama că acesta se află sub influenţa băuturilor alcoolice, moment în care a apelat serviciul 112. La faţa locului au sosit organele de poliţie, care au procedat la testarea cu aparatul etilotest a conducătorului auto implicat în evenimentul rutier, în prezenţa martorului, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.
De asemenea, din declaraţia martorului G. dată la data de 02.02.2021, rezultă că, în data de 18.01.2020, în jurul orelor 14:00 a fost vizitat la domiciliul său, situat pe str. x, din loc. Satu Mare de numitul E., care s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x. La un moment dat, martorul a auzit bubuituri puternice din stradă, fapt pentru care a ieşit în faţa casei împreună cu prietenul său, martorul E., constatând că autoturismul acestuia din urmă a fost proiectat într-un copac care se afla pe aceeaşi direcţie de mers cu spaţiul verde de pe partea dreaptă, iar la aproximativ 50 de metri de casa sa, pe partea stângă a carosabilului se afla autoturismul marca x, de culoare gri din care au ieşit doi bărbaţi.
Cei doi martori s-au apropiat de autoturismul marca x, de culoare gri şi au constatat că, conducătorul acesteia se afla în stare de ebrietate, respectiv se mişca şi se exprima cu greutate, emanând totodată miros de alcool. Văzând acestea, martorul E. a apelat serviciul de urgenţă 112.
La solicitarea inculpatului, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, iar prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 24.06.2020 întocmit de IML Cluj-Napoca s-a concluzionat că potrivit Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., întrucât cele două valori indică faptul că inculpatul se afla în faza de absorbţie a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier (ora 13:45 din 18.01.2020).
La termenul de judecată din data de 26.04.2022 inculpatul, în prezenţa apărătorului ales şi-a menţinut declaraţiile date anterior în cauză, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa .
Starea de fapt astfel descrisă reiese din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: declaraţiile inculpatului, date atât în faţa organelor de urmărire penale cât şi în faţa instanţei de judecată, care se coroborează cu rezultat alcooltest, Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, Raport de expertiză medico-legală nr. 5686/IX/d/32 din 24. VI.2020 privind estimarea retroactiv a alcoolemiei, declaraţiile martorului F., declaraţia martorului E., declaraţiile martorului G., fotografii efectuate de martorul G. predate organelor de poliţie, cazier judiciar, cazier auto şi celelalte înscrisuri administrate în cauză.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii comise de inculpat constă în acţiunea de conducere a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe strada x din loc. Satu Mare, drum public în sensul dispoziţiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2.24 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi 2.78 g/l alcool pur în sânge la proba a doua.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic.
Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a acceptat că astfel pune în pericol siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.
În urma coroborării probelor administrate, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi că aceasta a fost săvârşită de către inculpatul A. cu forma de vinovăţie cerută de lege precum şi că aceasta este nejustificată şi imputabilă inculpatului.
Constatând întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi condiţiile răspunderii penale a acestuia, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. instanţa de fond a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei.
Instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., considerând-o necesară şi suficientă din perspectiva funcţiei pedepsei penale ca mijloc de reeducare, şi ţinând cont şi de scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 83 C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe o anumită durată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; - inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) C. pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; - inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; - în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Împotriva sentinţei penale nr. 721 din 26.04.2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare a declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei, solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum just individualizat, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.
Prin decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinţei penale nr. 721 din 31.05.2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare.
A fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:
Au fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond de amânare a aplicării pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, stabilită, în baza art. 83 C. pen., în sarcina inculpatului A..
Au fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond de stabilire, în baza art. 83 C. pen., a pedepsei individuale de 1 an 4 luni închisoare în sarcina inculpatului.
În baza art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Satu Mare.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a decis ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Satu Mare sau Primăriei Păuleşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.
A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că în mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului A., potrivit procedurii abreviate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen.. S-a reţinut că înainte de începerea cercetării judecătoreşti, acesta a solicitat aplicarea procedurii de mai sus, recunoscând în totalitate săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
În legătură cu situaţia de fapt, s-a constatat că rezultat dincolo de orice echivoc din acest probe că la data de 18.01.2020, în jurul orelor 13:45, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din loc. Satu Mare, având o alcoolemie de 2,24 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv de 2,78 g/l la cea de-a doua, provocând un accident de circulaţie (a intrat în coliziune cu un autoturism parcat pe partea dreaptă, care, în urma impactului, a fost proiectat într-un copac).
Inculpatul A. a recunoscut constant săvârşirea faptei.
S-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat, susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în sensul art. 396 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) teza II C. proc. pen.
În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că, în drept, fapta inculpatului A., astfel cum aceasta a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.
De altfel, nici starea de fapt şi nici încadrarea juridică nu au făcut obiectul criticilor în apelul declarat de către procuror, limitate la modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite de instanţa de fond, fiind criticată soluţia de amânarea aplicării pedepsei.
Analizând aceste critici, Curtea de apel a reţinut că, deşi în prezenta cauză există circumstanţe reale şi personale favorabile inculpatului (vârsta, situaţia socio-profesională şi familială, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă), punerea în valoare acestora nu se poate realiza cu ignorarea pericolului social pe care încălcarea normelor rutiere o produce pentru toţi participanţii la trafic. În acest sens, Curtea de apel a reţinut că gradul de pericol concret al faptei sale este unul ridicat, în condiţiile în care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, având o alcoolemie mare. În concret, nivelul ridicat al alcoolemiei a afectat semnificativ capacitatea inculpatului de a conduce autovehicule, în condiţiile în care inculpatul a provocat un accident de circulaţie soldat cu avarii (acroşând un autoturism parcat, care, în urma impactului, a fost proiectat într-un copac). De altfel, buletinul de examinare clinică întocmit a consemnat prezenţa mai multor elemente clinice sugestive consecutive consumului de alcool, inclusiv tulburări de echilibru static şi dinamic.
Curtea de apel a apreciat că nu poate fi ignorată, în operaţiunea de individualizare a pedepsei, nici împrejurarea că inculpatul figurează, conform copiei cazierului auto, şi cu alte încălcări ale normelor rutiere în calitate de conducător auto, pentru care a fost sancţionat contravenţional.
Nu în ultimul rând, punerea în valoare a tuturor circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, favorabile sau defavorabile acestuia, Curtea de apel a considerat că trebuie să aibă în vedere valorile sociale protejate prin incriminarea infracţiunilor la regimul circulaţiei rutiere, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a preîntâmpina ca prin astfel de comportamente, care pun în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, să se producă consecinţe mai grave. Tocmai de aceea aceste infracţiuni sunt de pericol şi nu de rezultat.
În raport de toate aceste elemente, Curtea de apel a considerat că nu se poate concluziona că fapta comisă de inculpat este de o gravitate redusă şi că în raport de persoana inculpatului, s-ar justifica şi dovedi suficientă amânarea aplicării pedepsei. Invocarea situaţiei profesionale a inculpatului şi a efectului pe care o soluţie de condamnare ar produce-o în plan profesional, nu reprezintă argumente apte să înlăture concluzia anterioară a curţii, cu atât mai mult cu cât statutul profesional nu a reprezentat un impediment în adoptarea unei conduite (repetate şi nu accidentale) de încălcare a normelor rutiere, în calitate de conducător auto.
Ţinând cont de faptul că inculpatul A. a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, Curtea de apel a apreciat necesară aplicarea în cauză a unei pedepse, în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
De asemenea, Curtea de apel a apreciat că instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prin prisma obligaţiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte şi a consecinţelor pe care săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere le produce spre deosebire de instituţia amânării aplicării pedepsei, corespunde, în raport de criteriile de individualizare avute în vedere anterior, nevoii de reeducare şi prevenţie specială, circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului, nefiind apte să susţină suficienţa aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021 a formulat recursul în casaţie formulat de inculpatul A., prin avocat ales (în baza împuternicirii avocaţiale nr. x din 12 decembrie 2022, dosar nr. x/2021).
Recurentul, prin apărător ales, a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În acest sens, a învederat că potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Recurentul a susţinut că ulterior, prin Decizia nr. 732/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituţională, reţinându-se că respectiva sintagmă lipseşte de previzibilitate norma de incriminare. Recurentul a făcut trimitere la cele menţionate la paragraful 26 din considerentele deciziei, în sensul că "Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale".
Or, în prezenta cauză, apărarea a arătat că gradul de îmbibaţie alcoolică a recurentului a fost stabilit numai la două momente ulterioare săvârşirii faptei, nu şi la momentul comiterii acesteia. Astfel, s-a arătat că acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice la 18 ianuarie 2020, în jurul orei 13:45, fiind testat cu aparatul etilotest la 14,30 (45 de minute de la momentul conducerii vehiculului), iar gradul de îmbibaţie alcoolică în sânge s-a stabilit pentru ora 15:00 (având valoarea 2,24) şi pentru ora 16:00 (având valoarea 2,78), necunoscându-se dacă, în momentul efectiv al comiterii faptei, când s-a finalizat acţiunea de conducere (ora 13,45), alcoolemia acestuia era sub 0,80 g/l alcool pur în sânge sau peste această valoare. În plus, s-a subliniat că cele două valori indică faptul că inculpatul se afla în faza de absorbţie a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier, prima valoare recoltată fiind mai mică decât cea de-a doua, astfel încât era posibil ca la momentul comiterii faptei gradul de îmbibaţie alcoolică să fi fost sub limita stabilită de lege.
Prin urmare, recurentul a apreciat că, în absenţa stabilirii îmbibaţiei alcoolice efective la ora 13:45, fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturi obiective (acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge), cât şi urmarea imediată (starea de pericol ce ar fi rezultat din valoarea ridicată a alcoolemiei).
În consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 30 decembrie 2022.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 ianuarie 2023. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie era îndeplinită.
Prin încheierea din data de 07 februarie 2023, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din 08 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii atacate şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7, fixând termen de judecată în şedinţă publică la data de 07 martie 2023, pentru când a fost citat recurentul inculpat A., la domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs în casaţie.
S-a încunoştinţat apărătorul ales al recurentului inculpat cu privire la termenul acordat în cauză.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 616/A din 08 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat, care a ataşat împuternicirea avocaţială nr. x din 12 decembrie 2022, dosar nr. x/2021), persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că, deşi inculpatul A. nu a declarat apel în cauză, situaţia sa juridică a suferit modificări ca urmare a admiterii de către Curtea de Apel Oradea a căii de atac declarată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.
S-a reţinut că cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura avocatului care a întocmit-o.
Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementul material al laturii obiective (respectiv acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, având în vedere că nu s-a stabilit valoarea alcoolemiei la momentul săvârşirii faptei, ci doar la două momente ulterioare) şi urmarea imediată (starea de pericol ce ar fi rezultat din valoarea ridicată a alcoolemiei) cerute de norma ce incriminează infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.
În consecinţă, s-a apreciat că, faţă de criticile formulate de recurent prin prisma motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cererea sa de recurs în casaţie îndeplineşte formal condiţiile de admisibilitate în principiu, analiza argumentelor invocate de acesta urmând, însă, a se realiza strict în raport cu starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în hotărârea atacată, fără a se putea proceda la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă ori la reaprecierea materialului probator. Astfel, cazul de casare invocat nu permite stabilirea unei alte situaţii factuale pe baza căreia să se concluzioneze că faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală, verificarea hotărârii realizându-se exclusiv în drept, iar statuările în fapt ale instanţei a cărei decizie a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel. Urmează să se verifice, aşadar, critica recurentului referitoare la lipsa de concordanţă dintre situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi latura obiectivă a conţinutului infracţiunii pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare.
Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului în casaţie, la termenul de judecată din data de 07 martie 2023, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, achitarea inculpatului, întrucât acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recurentul a susţinut că se impune o astfel de soluţie întrucât nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracţiunii, respectiv ora 13:45, arătând că există o creştere între cele două momente ale prelevării probelor biologice de aproximativ 0,94 mg/l alcool pur în sânge, iar la momentul testării, valoarea era de 1,30 mg/l alcool pur în sânge, după 45 de minute de la comiterea faptei, rezultă că, până la momentul primei probe biologice, a existat o creştere de 0,94 mg/l alcool pur în sânge, iar ulterior, o creştere de 0,54 mg/l alcool pur în sânge (de la 2,24 mg/l alcool pur în sânge la 2,78 mg/l alcool pur în sânge).
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen.., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen.., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen... Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează competenţei Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze doar la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Aşadar, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Înalta Curte constată că inculpatul A. a susţinut că a fost greşit condamnat pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., susţinând, în primul rând, că sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru că nu a fost stabilită valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul consumării infracţiunii. A fost invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015.
Art. 336. - Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
În ceea ce priveşte întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, incriminate de art. 336 alin. (1) C. pen., pentru a se reţine existenţa faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare, interpretat în conformitate cu Decizia nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale (Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015), este necesar ca la momentul la care conducătorul auto a fost depistat ca fiind implicat în activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, îmbibaţia sa alcoolică să fie peste 0,80 g‰.
Înalta Curte reţine, aşadar, că, deşi art. 336 alin. (1) din C. pen. sancţionează "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârşirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto. Momentul consumării infracţiunii se identifică cu momentul depistării în trafic a unui conducător auto care se află sub influenţa alcoolului peste limita admisă de lege sau sub influenţa unor substanţe psihoactive. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârşirii infracţiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului» (paragraful 26 al deciziei).
În conformitate cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, la momentul depistării în trafic, testat fiind cu aparatul etilotest marca x seria x, inculpatul avea alcoolemie de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar după o oră şi 15 minute, respectiv la ora 15:00, la testarea alcoolemiei, inculpatul avea o alcoolemie de 2,24 g. Ulterior, după un interval de o oră, la ora 16:00, inculpatul avea o alcoolemie de 2,78 g, curba Widmark fiind ascendentă.
Calculul valorii îmbibaţiei alcoolice de alcool pur în sânge, ulterior momentului depistării în trafic, întruneşte cerinţele de tipicitate prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. dacă valoarea stabilită este peste 0,80 gr.‰. alcool pur în sânge, iar curba Widmark este descendentă. Într-o asemenea ipoteză este ştiinţific cert că valoarea îmbibaţiei alcoolice este peste limita legală şi la momentul depistării în trafic. Doar curba descendentă determină concluzia că la momentul depistării în trafic alcoolemia avea o valoarea mai mare decât cea calculată ulterior acestui moment. Dimpotrivă atunci când valoarea este calculată ulterior depistării în trafic, însă, deşi se situează peste limita legală, este pe o curbă Widmark ascendentă, iar la momentul depistării în trafic valoarea stabilită de aparatul etilotest este sub cea prevăzută de lege, nu se poate stabili cu precizie dacă la momentul depistării în trafic valoarea depăşea limita legală, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii. În speţă, valoarea calculată cu aparatul etilotest marca x seria x, a fost de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În ceea ce priveşte deciziile de speţă, practica instanţei supreme este unitară sub aspectul momentului la care concentraţia alcoolică este relevantă pentru a statua asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., în consens cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 (Decizia nr. 442/2022 din 04/10/2022).
În speţă, se constată că, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că, la data de 18.01.2020, în jurul orelor 13:45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A., avându-l ca pasager pe locul din dreapta faţă pe martorul F., a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din loc. Satu Mare până în dreptul imobilului cu nr. x, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă. În urma impactului autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x a fost proiectat într-un copac.
Instanţele au stabilit că elementul material al laturii obiective a infracţiunii comise de inculpat constă în acţiunea de conducere a autoturismului pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe strada x din loc. Satu Mare, drum public în sensul dispoziţiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2.24 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi 2.78 g/l alcool pur în sânge la proba a doua.
Recurentul inculpat a susţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât gradul de îmbibaţie alcoolică a fost stabilit numai la două momente ulterioare săvârşirii faptei, nu şi la momentul comiterii acesteia.
Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a condus acel autoturism pe drumurile publice, după cum a recunoscut şi împrejurarea că în data de 18.01.2020, în jurul orei 12:00 a mers la o farmacie şi ulterior în vizită la o cunoştinţă unde a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 13:45 s-a urcat la volanul autoturismului, proprietate personală, cu intenţia de a se deplasa la domiciliul său. Prin urmare, inculpatul a contestat doar faptul că la momentul la care a condus maşina valoarea alcoolemiei nu depăşea limita legală stabilită de art. 336 alin. (1) C. pen.
Pentru reţinerea tipicităţii faptei, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibaţii alcoolice peste limita legală, fără a fi necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiţie indispensabilă fiind de a nu exista niciun dubiu că la momentul cu relevanţă penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibaţie alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracţiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare.
Înalta Curte constată că în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică inculpatul a fost testat la ora 14:30 de către organele de cercetare penală care s-au deplasat la faţa locului cu aparatul etilotest marca x seria x, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat . Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare în vederea recoltării de probe biologice. Potrivit buletinului de analiză alcoolemie nr. 7273/21.101.2020 al SML Satu Mare, la ora 15:00 inculpatul a avut o alcoolemie de 2,24 g, iar la ora 16:00 o alcoolemie de 2,78 g . Instanţele au reţinut şi că, la examenul clinic efectuat cu ocazia prelevării probelor de sânge, inculpatul se afla într-o stare fizică bună, prezentând o ţinută ordonată, fiind cooperant, cu comportament liniştit, orientat temporal, spaţial, alopsihic, fără tulburări emoţionale, însă cu tulburări de echilibru dinamic şi static.
Aşadar, după cum rezultă din dosarul de urmărire penală, inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 15:00, iar cea de-a doua la ora 16:00, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă ascendentă (de la 2,24 g‰ alcool pur în sânge la 2,78 g‰ alcool pur în sânge). În doctrina medico-legală a fost reţinut că dinamica alcoolului etilic în organism poate fi redată sub forma curbei de alcoolemie, cunoscută şi sub numele de curba Widmark, fiind alcătuită din 3 segmente: o porţiune ascendentă abruptă, un vârf, reprezentând alcoolemia maximă, şi o porţiune descendentă, respectiv pantă de eliminare. Se observă că evenimentul rutier s-a produs la ora 13:45, inculpatul a fost testat la ora 14:30 cu aparatul etilotest, iar prima probă biologică i-a fost recoltată la ora 15:00. De asemenea, prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 24.06.2020 întocmit de IML Cluj-Napoca s-a concluzionat că potrivit Hotărârii nr. 2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., întrucât cele două valori au indicat faptul că inculpatul se afla în faza de absorbţie a alcoolului în organism la ora producerii evenimentului rutier (ora 13:45 din 18.01.2020).
Se reţine, de asemenea, că, potrivit studiilor de specialitate, alcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, iar odată ajuns în sânge, se repartizează în diferite ţesuturi. În acelaşi timp, începe şi metabolizarea lui. Curba alcoolemiei cunoaşte, aşadar, o continuă modificare. Există o primă fază, în cadrul căreia resorbţia predomină, fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicaţie, difuziune sau prin sintagma "panta ascendentă a curbei alcoolemiei". În cauză, se constată că nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul conducerii autoturismului. După 1 oră şi 15 min. de la momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 2,24 g‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 2,78 g‰ alcool pur în sânge după 2 ore. Ca atare, având în vedere curba ascendentă existentă (curba Widmark) în cazul inculpatului A., precum şi faptul că medicii legişti au concluzionat că nu se poate efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei întrucât acesta se afla în faza de absorbţie a alcoolului în sânge, Înalta Curte consideră că se pune problema existenţei dubiului în ceea ce priveşte valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a acestuia, fiind posibil să fi fost sub limita prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., aşa cum s-a menţionat anterior, pentru a se reţine existenţa faptei, astfel cum rezultă din textul de incriminare interpretat în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), este necesar a fi stabilită în concret, cu exactitate, concentraţia de alcool în sânge la momentul depistării în trafic, iar această valoare în prealabil stabilită trebuie să fie superioară valorii de 0,80 g% alcool pur în sânge.
Conform situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond, instanţa de casaţie apreciază că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată [respectiv, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen..], întrucât nu a putut fi stabilită valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la momentul la care a condus autoturismul, iar această împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea acestuia. Aşadar, din considerentele deciziei recurate, conform situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., nefiind dovedit că valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic a conducătorului auto a fost de peste 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Va desfiinţa decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi sentinţa penală nr. 721 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2021 şi, rejudecând:
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., va achita pe inculpatul A. pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează decizia penală nr. 616/A din data de 08 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi sentinţa penală nr. 721 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2021 şi, rejudecând:
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 aprilie 2023.