Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 28.04.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, sub nr. dosar x/2022, revizuenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. S.A. şi Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, revizuirea deciziei nr. 366/A din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj
Prin decizia nr. 244A/07.06.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 366/11.11.2021 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2019.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., revizuenţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
După ce au expus pe larg situaţia de fapt şi istoricul litigiului, ce a determinat formularea cererii de revizuire, recurenţii au arătat că hotărârea atacată este nemotivată, este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 şi art. 1349 C. civ., cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, prin ignorarea apărărilor formulate şi a probelor administrate.
Recurenţii au învederat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru invocarea motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată prezintă un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscris care constă în declaraţia de radiere nr. x/20.10.2021; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită (declaraţia de radiere a fost emisă la 20.10.2021, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată la data de 11.11.2021); înscrisul să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată (contrar celor reţinute de către instanţă, revizuenţii nu au cunoscut declaraţia în cauză decât la momentul comunicării întâmpinării formulate de C. S.A. la recursul acestora, în data de 24.03.2022); înscrisul nou să fie determinant în cauza soluţionată prin hotărârea atacată (contrar celor reţinute de instanţă, declaraţia 2010/2021 este determinantă întrucât din analiza ei rezultă că C. S.A. nu mai putea fi în niciun fel prejudiciată de înscrierea ipotecii de rang II, dat fiind faptul că ea însăşi solicită radierea ipotecii); înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac a revizurii.
Instanţa nu a expus argumentele pentru care a apreciat că înscrisul menţionat nu are caracter determinant, simpla afirmaţie că înscrisul prezentat nu este de natură să conducă la o soluţie favorabilă revizuenţilor neputând constitui o motivare conform legii.
În mod nelegal instanţa a respins cererea de revizuire, iar reţinerea, de către aceasta, a împrejurării că elementele factuale invocate reprezintă urmarea unei lipse de comunicare între cele două părţi ale contractului reprezintă o chestiune care lipseşte de conţinut dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme chestiunea factuală invocată (descoperirea înscrisurilor deţinute de partea potrivnică) reprezintă chiar temeiul revizuirii promovate.
În sensul admiterii cererii de revizuire recurenţii făcuseră dovada existenţei unei situaţii de fapt necorespunzătoare adevărului şi pe cale de consecinţă, aplicării eronate a legii, inclusiv din perspectiva cheltuielilor de judecată înaintate de către aceştia în vederea soluţionării cauzei.
În acest sens, recurenţii au invocat faptul că în ipoteza în care intimata C. S.A. ar fi depus la dosar declaraţia de radiere, acţiunea acestora ar fi fost respinsă ca rămasă fără obiect, iar nu ca nefondată, ceea ce ar fi condus la obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată înaintate de către recurenţi pentru soluţionarea litigiului.
Prin soluţia pronunţată instanţa a încălcat dispoziţiile art. 15 C. civ. (abuzul de drept) şi art. 1349 C. civ. (răspunderea civilă delictuală), cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
În raport de chestiunile invocate, instanţa trebuia să reţină existenţa exercitării abuzive, de către intimate, a unui drept, în afara legii şi a bunei-credinţe.
Astfel, pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 15 C. civ., instanţa trebuia să verifice dacă folosul urmărit de către titularul dreptului era unul justificat, în cauză ignorându-se, practic, refuzul exprimat de către C., care a omis să aducă la cunoştinţă radierea înscrisurilor.
Recurenţii mai arată că hotărârea recurată nesocoteşte inclusiv dispoziţiile art. 1531 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului".
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata C. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire şi obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată, menţionând că decizia recurată este legală, în speţă nefiind îndeplinite motivele restrictive ale instituţiei revizuirii, astfel cum sunt reglementate de art. 509 C. proc. civ.
De asemenea, a precizat şi că legalitatea deciziei atacate rezultă inclusiv din perspectiva dezlegării cererii de recurs în cauza de fond, prin decizia nr. 1569/22.09.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că nu se poate reţine, cu temei, lipsa motivării soluţiei pronunţate de instanţă a fiecărui aspect relevant al cererii formulate, motiv pentru care a solicitat respingerea acestuia.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a precizat că recurenţii au indicat încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., menţionând că în mod corect s-a reţinut în decizia recurată ca nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.
A precizat că acest caz de revizuire presupune necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate, fiind condiţionat inclusiv de caracterul determinant al acestor înscrisuri pentru soluţia pronunţată de instanţă, în sensul conducerii la o soluţie favorabilă revizuenţilor.
Apreciază că această condiţie nu este îndeplinită din moment ce, prin însăşi cererea de revizuire, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată.
Susţine că intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia avea obligaţia esenţială, faţă de creditorii săi, de a comunica instanţei de apel adresa de radiere, lipsa de diligenţă a acesteia nefiindu-i imputabilă.
În concluzie, a considerat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care se solicită revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o reaudiere şi reanalizare a cauzei şi o nouă decizie, fiind urmărită pronunţarea unei hotărâri de respingere a acţiunii, astfel cum există deja în cauză.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia a menţionat că este de acord cu admiterea recursului, cu precizarea ca, în temeiul art. 454 C. proc. civ., să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
i. Privitor la criticile recurenţilor constând în aplicarea greşită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Critica principală a recurenţilor vizează faptul că instanţa de revizuire a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aprecierea greşită a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile ce intră în sfera de aplicare a revizuirii fundamentate pe dispoziţiile acestui text de lege.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se susţine încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor procedurale. Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural, care sunt sancţionate cu nulitatea, potrivit art. 174 C. proc. civ.
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat cererea formulată de revizuenţi, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
- înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică intenţionat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Dacă una din condiţiile arătate mai sus nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Printr-o primă critică, în ceea ce priveşte imposibilitatea de prezentare a înscrisului, revizuenţii susţin faptul că au luat cunoştinţă de declaraţia autentificată de Notar Public D. sub nr. x/20.10.2021 abia la momentul comunicării întâmpinării intimatei C. S.A. la recursul acestora, în data de 24.03.2022, considerând ca fiind greşite reţinerile instanţei de revizuire, în sensul că nu este incident un caz de neluare la cunoştinţă de înscris dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ci aceasta este urmare a unei lipse de comunicare între revizuenţi şi intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, ca părţi ale contractului de ipotecă de rang subsecvent asupra celor trei imobile.
Susţinerile nu pot fi primite.
Înalta Curte constată că, urmare a achitării integrale a creditului care a făcut obiectul contractului nr. x/2011, în data de 09.10.2021, de către intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, intimata C. S.A. a acordat în data de 20.10.2021 declaraţia de radiere autentificată de Notar Public D. sub nr. x.
Drept urmare, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia avea încă din data de 09.10.2021 reprezentarea faptului că ipoteca de rang I constituită de intimata C. S.A. asupra celor trei imobile, în legătură cu care s-au formulat pretenţiile revizuenţilor în cadrul dosarului nr. x/2019, a rămas fără cauză juridică.
În calitatea sa de cocontractant al revizuenţilor, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia era, aşadar, în măsură să informeze revizuenţii cu privire la această situaţie de fapt şi inclusiv de a le pune la dispoziţie dovada plăţii, pentru a putea urma căile care se impuneau în circumstanţele date.
Simpla susţinere a revizuenţilor că ar fi intrat în posesia declaraţiei nr. x/20.10.2021 în data de 24.03.2022, aşadar la mai mult de 5 luni de la data la care a fost acordată aceasta, nu legitimează calea procedurală a revizuirii, din moment ce nu a fost demonstrată o împrejurare excepţională, care să îi fi împiedicat să înfăţişeze documentul în cadrul procesului, faptul descoperirii ulterioare a acestui înscris probatoriu fiind generată de lipsa de diligenţă a intimatei Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia în clarificarea situaţiei juridice a imobilelor în discuţie.
În concluzie, în mod just a reţinut instanţa de revizuire neîndeplinirea acestei cerinţe legale, actul juridic invocat drept "înscris nou" nefiind obţinut de revizuenţi ca efect al comunicării deficitare cu Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia.
Cel de-al doilea argument pus în discuţie de către recurenţi vizează pretinsa interpretare eronată, dată de instanţa de revizuire, a caracterului determinant al înscrisului, aceştia susţinând că, în ipoteza în care înscrisul ar fi fost depus la dosar, soluţia Curţii de Apel Cluj ar fi fost alta, respectiv de respingere a cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect, cu consecinţa obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, iar nu de respingere, ca nefondată, a acţiunii.
Argumentele nu sunt întemeiate.
Instanţa de revizuire a examinat condiţia de admisibilitate şi a constatat în mod corect că înscrisul opus de către revizuenţi nu ar fi condus la o soluţie favorabilă revizuenţilor, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de acordul intimatei C. S.A., pentru constituirea şi intabularea unei ipoteci de rang II asupra celor trei imobile în discuţie.
Esenţial în stabilirea caracterului determinant al înscrisului este, aşadar, ca, în ipoteza în care acesta ar fi fost administrat în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, să fi determinat pronunţarea unei soluţii contrare, în sensul generării unui câştig de cauză în favoarea părţii care se prevalează de acesta.
Or, având în vedere faptul că prin însăşi cererea de revizuire s-a solicitat respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de revizuire că înscrisul, pe care s-a fundamentat revizuirea, nu are caracter determinant, cât timp se menţine o soluţie de respingere a pretenţiilor revizuenţilor.
De asemenea, contrar susţinerilor recurenţilor, se constată şi că instanţa de revizuire a pronunţat decizia atacată cu respectarea dreptului la apărare al revizuenţilor, atât criticile formulate, cât şi probatoriul administrat în cauză fiind analizate într-o manieră efectivă de către aceasta.
ii. Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Prin criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii pretind lipsa motivării instanţei de revizuire, nefiind expuse argumentele pentru care s-a apreciat că înscrisul menţionat are caracter determinant, simpla afirmaţie, că acesta nu este în măsură să conducă la o soluţie favorabilă, neputând constitui o motivare conform legii.
Or, aşa cum rezultă cu forţa evidenţei din considerentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurenţilor, faptul că decizia curţii de apel respectă exigenţele referitoare la claritatea, precizia şi consecvenţa motivării, cuprinzând un răspuns specific şi explicit la motivele cererii de revizuire, astfel că instanţa de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.
Reamintind considerentul de principiu, potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate avea semnificaţia unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părţii, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, curtea de apel a răspuns în mod clar motivelor invocate de către revizuenţi.
Astfel, dat fiind raţionamentul detaliat, logic şi convingător, prin care curtea de apel a respins motivele invocate prin cererea de revizuire, afirmata lipsă de motivare a deciziei recurate apare ca fiind neîntemeiată.
iii. Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În ce priveşte critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii pretind că au fost încălcate dispoziţiile art. 15, art. 1349 şi art. 1531 alin. (2) C. civ.
Cu privire la acest motiv de nelegalitate, se observă că acesta este invocat în mod formal de către recurenţi, în condiţiile în care, prin decizia recurată, instanţa de revizuire s-a limitat la a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind analizate critici privitoare la fondul pretenţiilor recurenţilor-revizuenţi.
Astfel, este de observat că, prin invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii urmăresc, în realitate, o reevaluare a aspectelor reţinute cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2019, ceea ce nu este permis prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii.
Aşadar, se impune precizarea că aceste critici vizează, de fapt, decizia civilă nr. 366/A din 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, iar nu decizia recurată, în condiţiile în care dispoziţiile art. 15 şi art. 1349 C. civ. au fost invocate ca temei de drept al cererii de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019, iar aceleaşi critici au fost formulate de către revizuenţi şi pe calea recursului declarat împotriva hotărârii a cărei revizuire o solicită, ocazie cu care acestea au primit o dezlegare definitivă, ca efect al pronunţării deciziei civile nr. 1569 din 22.09.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împrejurarea că, în urma analizei efectuate cu privire la aceste critici, instanţa de recurs a ajuns la o concluzie care îi nemulţumeşte pe revizuenţi nu îi îndreptăţeşte pe aceştia să reitereze aceleaşi critici pe calea unei noi căi de atac, întrucât procedând astfel, pe de o parte, s-ar altera autoritatea de lucru judecat de care se bucură dezlegările definitive date prin decizia instanţei de recurs, iar, pe de altă parte, s-ar transforma calea de atac a revizuirii într-o veritabilă cale de atac de reformare, lucru nepermis în conformitate cu cadrul juridic procesual civil.
Faţă de cele arătate, nici această critică nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 244A din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Totodată, în lipsa dovezilor efectuării cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatei C. S.A. cu privire la obligarea recurenţilor-revizuenţi la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 244A din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Respinge cererea intimatei C. S.A., de obligare a recurenţilor-revizuenţi la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.