Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023
asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina în data de 08 decembrie 2021, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună partajul bunurilor comune rămase de pe urma defunctei E., constatarea deschiderii succesiunii defunctei E., decedată la data de 6.07.2021, constatarea calităţii de moştenitor de pe urma defunctei a pârâţilor şi constatarea unui drept de creanţă în patrimoniul reclamantului cu privire la succesiunea defunctei.
În data de 13 aprilie 2022, a depus întâmpinare pârâta B., prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina motivat de faptul că ultimul domiciliu al defunctei a fost în mun. Constanţa, Aleea x, jud. Constanţa, imobil în raport de care reclamantul solicită un drept de retenţie.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1 Prin sentinţa nr. 3188 din 27 octombrie 2022, Judecătoria Câmpina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta B., prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
S-a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se urmăreşte constatarea deschiderii succesiunii defunctei E., decedată la data de 6.07.2021, constatarea calităţii de moştenitor de pe urma defunctei a pârâţilor şi constatarea unui drept de creanţă în patrimoniul reclamantului cu privire la succesiunea defunctei, sunt incidente normele speciale de stabilire a competenţei prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., text de lege care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei celui din urmă domiciliu al defunctei.
S-a observat că ultimul domiciliu al defunctei coincide cu locul deschiderii moştenirii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) teza I C. civ., iar, potrivit certificatului de deces depus la dosar, defuncta E. a avut ultimul domiciliu în jud. Constanţa.
Drept urmare, reţinând şi incidenţa art. 123 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa celorlalte capete de cerere, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1413 din 16 februarie 2023, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, precum şi de reclamantul A.. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut, în esenţă, că noţiunea de "ultimul domiciliu" nu se referă strict la domiciliul menţionat în actul de identitate al defunctului, ci la locuinţa principală în fapt a acestuia, conform art. 87 C. civ., raţiunea textului de lege fiind aceea că în locul în care defunctul a locuit anterior intervenirii decesului pot fi soluţionate mai uşor problemele ce privesc moştenirea, de aici culegându-se mai lesne informaţii în legătură cu prezumtivii moştenitori şi conţinutul masei succesorale.
S-a constatat că, din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, defuncta E. a avut locuinţa principală la momentul intervenirii decesului, precum şi anterior timp de 20 de ani, în localitatea Câmpina.
Drept urmare, având în vedere că ultimul domiciliu (în sensul C. civ.) al defunctei este criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor privitoare la moştenire, a apreciat că nu Judecătoria Constanţa este competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamant, ci Judecătoria Câmpina.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Desesizarea celor două instanţe, aflate în conflict, a fost determinată de interpretarea diferită a noţiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, prima instanţă, reţinând în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, domiciliul menţionat în cuprinsul cărţii de identitate la momentul survenirii decesului, în timp ce a doua instanţă a acordat valenţă domiciliului în fapt al defunctei.
Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ.:
"moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."
Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".
În cauză, demersul judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează stabilirea calităţii de moştenitori a pârâţilor, partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei E., decedată în data de 06.07.2021 şi obligarea acestora la plata creanţelor deţinute împotriva moştenirii.
Prin urmare, întrucât reclamantul se pretinde creditor al defunctei şi solicită valorificarea unui drept de creanţă faţă de pârâţi, în calitate de moştenitori, cererea de chemare în judecată are regimul juridic al unei cereri în materie de moştenire, fiind incidente normele de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precitate.
Aşadar, potrivit normelor de competenţă exclusivă reglementate de art. 118 C. proc. civ., ceea ce interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să judece cauza este ultimul domiciliu al defunctei.
Or, din actele dosarului, respectiv certificatul de deces seria xnr. x eliberat la data de 02.11.2021 de Consiliul Local al Municipiului Câmpina - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor - Stare civilă a rezultat că ultimul domiciliu al defunctei, în sensul normelor legale anterior citate, a fost în mun. Constanţa, Aleea x, jud. Constanţa.
Împrejurarea că, anterior decesului, defuncta a locuit o perioadă de timp în Câmpina, unde a intervenit şi decesul acesteia, nu are relevanţă în speţă, câtă vreme la determinarea instanţei competente trebuie să se ţină seama de ultimul domiciliu al defunctei, astfel cum rezultă din certificatul de deces, dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ. fiind imperative şi fără echivoc în acest sens.
Este relevant în determinarea instanţei competente cu soluţionarea pricinii inclusiv aspectul că obiectul acţiunii deduse judecăţii de către reclamant vizează atât o creanţă asupra succesiunii, în legătură cu sulta la care a fost obligată defuncta ca urmare a ieşirii din indiviziune asupra apartamentului care a aparţinut acesteia, precum şi în legătură cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţiri efectuate cu privire la acelaşi imobil, dar, în special, şi pretinderea unui drept de retenţie asupra imobilului situat la adresa la care figurează ultimul domiciliu al defunctei, situat în municipiul Constanţa.
Pe cale de consecinţă, în cazul concret dedus judecăţii, din coroborarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. cu dispoziţiile imperative ale art. 954 alin. (2) C. civ., Înalta Curte va reţine că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Constanţa, urmând a dispune, în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.