Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunţată, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei nr. 2333/11.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 2333/11.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte contestaţia, a obligat pârâta să valideze dispoziţia nr. x/04.10.2011 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureş şi să emită decizie de compensare prin 84.509 puncte de compensare, pentru imobilul situat în Târgu Mureş, judeţ Mureş, compus din apartament în suprafaţă utilă de 83,3 mp, garaj în suprafaţă utilă de 15 mp, grajd în suprafaţă utilă de 20,25 mp, şură în suprafaţă utilă de 20,51 mp, împrejmuire metalică de 5 mp şi împrejmuire plasă de 120 ml, a respins în rest contestaţia ca nefondată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunţate, în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul anulării hotărârii atacate. În subsidiar, a solicitat schimbarea, în tot, a hotărârii nr. 2006 A/22.12.2022.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Totodată, revizuenta a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, în privinţa motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât comunicarea deciziei atacate s-a realizat la data de 25 ianuarie 2023, astfel că, în lipsa cunoaşterii conţinutului hotărârii era imposibil a fi formulată calea de atac, cu atât mai mult cu cât normele procedurale impun obligativitatea motivării înăuntrul termenului prevăzut pentru exercitarea căii de atac.
2.1. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a expus o scurtă circumstanţiere a situaţiei de fapt, a invocat dezlegările date prin Decizia CCR nr. 686 din 26 noiembrie 2014 şi a susţinut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 405/2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 95/A din 22 iunie 2010 pronuntată de Curtea de Apel Tărgu-Mureş.
Prin sentinţa nr. 405/9.03.2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 95/A din 22 iunie 2010 pronunţate în dosarul nr. x/2003, instanţele au statuat asupra calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri, asupra caracteristicilor imobilului, asupra valorii de piată a acestuia, la data efectuării expertizei, actualizarea valorii în anul 2008, aceasta fiind stabilită la suma de 218.576 RON, instantele dispunând ca despăgubirea să fie achitată la valoarea de circulaţie, respectiv cea valabilă la data despăgubirii efective.
Prin decizia atacată, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că despăgubirea trebuie acordată în funcţie de valorile grilei notariale din anul anterior emiterii Deciziei de despăgubire potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, a stabilit că expertul desemnat de instanţa de fond s-a raportat la grila din anul 2013, nu din anul 2017 şi că "observând grila notarială valabilă pentru anul 2017 la nivelul judeţului Mures, se constată că valoarea imobilului ce face obiectul dispoziţiei nr. 3677/04.10.2011 este mai mare decât suma de 149.686 RON, care a fost stabilită de către expertul judiciar B. (ca valoare de piată) care a fost validată ca atare de către prima instanţă" dar, cu toate acestea, nu se impune modificarea sumei, câtă vreme revizuenta a sustinut că metoda prevăzută de art. 21 alin. (6) nu este incidentă în cauză. În realitate, Tribunalul Bucureşti a stabilit valoarea despăgubirii la valoarea de 84.509 RON şi nu 149.686 RON cât a reţinut instanţa de apel.
2.2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuenta expune, parţial, considerentele hotărârii atacate şi arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel referitor la rejudecarea cauzei în fond în privinţa cererii, având ca obiect obligarea intimatei să valideze integral Dispoziţia nr. 3677/04.10.2011 emisă de Primarul Mun. Târgu Mureş cu privire la imobilul construcţie, compus din locuinţă, garaj, grajd, şură, împrejmuire cu stâlpi metalici, precum şi obligarea intimatei să stabilească despăgubirile cuvenite la valoarea de piaţă, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expert ing. C., conform sentinţei civile nr. 455/09.03.2010 pronunţate de către Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin Decizia nr. 95/A/22 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar evaluarea imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale de către CNCI.
3. Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 februarie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.
Prin rezoluţia din 15 februarie 2023, s-a stabilit termen la data de 15 iunie 2023, când instanţa, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. a reţinut cauza în pronunţare cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac formulate de revizuentă, precum şi cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi cu privire la excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare.
Referitor la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţei.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
4.1. Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:
În susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, revizuenta a invocat faptul că decizia atacată a fost comunicată la data de 25 ianuarie 2023- după împlinirea termenului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.- astfel că, anterior acestei date, nu a cunoscut considerentele pentru care instanţa de apel a înlăturat argumentele părţii, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire. De altfel, instanţa de apel a amânat cauza în vederea administrării probei cu expertiză şi întocmirii suplimentului la expertiză, pentru ca, ulterior să înlăture în totalitate acest mijloc de probă şi să analizeze aspectele deduse judecăţii prin prisma metodelor de evaluare a imobilelor care nu au fost soluţionate anterior, definitiv, printr-o hotărâre judecătorească. Totodată, instanţa nu a pus în discuţie şi nu a antamat faptul că, în speţă, ar fi aplicabilă procedura reglementată de art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, ceea ce reiese chiar din obiectivele dispuse de aceasta.
În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forţei majore, care nu putea fi prevăzută sau depăşită de către cel în cauză.
Nu pot fi primite susţinerile revizuentei în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, având în vedere motivul de revizuire invocat.
Astfel, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 545/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a reţinut următoarele:
20. În acord cu jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. (...)
23. Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
24. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.
Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.
25. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi dreptul la apărare şi nici nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Aşadar, în opinia Curţii Constituţionale, şi atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.
În aceste condiţii, necunoaşterea considerentelor deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 la data pronunţării sale, când a rămas definitivă nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de revizuentă privind repunerea în termenul de declarare a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
4.2. Deliberând asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită- ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunţării, respectiv la 22 decembrie 2022.
Dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod reglementează modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.
Ca atare, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din acelaşi act normativ, a început să curgă de la data menţionată, 22 decembrie 2022 şi s-a împlinit la data de 25 ianuarie 2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează").
Însă, revizuenta a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, la data de 8 februarie 2023, respectiv la data de 9 februarie 2023, cu depăşirea termenului legal, care s-a împlinit la data de 25 ianuarie 2023.
Pentru cele ce preced, reţinând sancţiunea reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. pentru neexercitarea în termenul legal a căii extraordinare de atac, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată.
4.3. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., din perspectiva dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., urmează a se analiza, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea cererii de revizuire, sens în care se reţin următoarele:
În cuprinsul cererii de revizuire, partea a invocat atât motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, cât şi motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Aşadar, competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine instanţei, care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepţia situaţiei în care revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competenţa aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.
Art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei".
Pe cale de consecinţă, textul de lege reglementează competenţa materială imperativă a instanţei, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă mai multe motive, ce atrag competenţe diferite.
În aplicarea dispoziţiilor legale precitate şi faţă de invocarea de către revizuentă a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă în soluţionarea acestei cereri de revizuire este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţă care a pronunţat hotărârea atacată, în favoarea căreia Înalta Curte îşi va declina competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
Definitivă, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.