Şedinţa publică din data de 19 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, creditorul Municipiul Galaţi, prin primar, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A., a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B. a obligaţiilor reieşite din titlul executoriu reprezentat de sentinţă civilă nr. 4533 din 23 iunie 2022, pronunţată de Judecatoria Galati, în dosarul nr. x/2022.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 631, art. 662, art. 663 alin. (1) şi (2), art. 669 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 297 din 23 februarie 2023, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, reţinând caracterul absolut al competenţei teritoriale în materie execuţională, de la care nici părţile, nici instanţa nu pot deroga, în temeiul art. 651 alin. (1) raportat la art. 666 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Galaţi a apreciat instanbţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţatre executare silită este cea de la domiciliul debitorului B., situat în sat Cumpana, comuna Cumpana, str. x, astfel cum rezultă din fişa DEPABD depusă la dosar, acelaşi domiciliul fiind indicat în cererea de executare silită şi în încheierea executorului judecătoresc din 15 februarie 2023.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Constanţa, prin încheierea nr. 3594 din 17 martie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe; a înainta cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, în raport de dispoziţiile art. 819 C. proc. civ. coroborat cu art. 714 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că obligaţia ce se solicită a fi pusă în executare silită, conform titlului executoriou, este demolarea lucrărilor realizate fără autorizaţie de construire, aşa cum au fost individualizate în procesul-verbal de contravenţie nr. x din 15.03.2019 şi readucerea imobilului din Galaţi, judeţul Galaţi la starea iniţială, iar în dosarul execuţional 309/2023 al Biroul Executorului Judecătoresc A. se desfăşoară o executare silită imobiliară prin care se urmăreşte demolarea unor lucrări realizate ilicit şi readucerea imobilului la starea iniţială, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul asupra căruia poartă executarea
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite a obligaţiilor reieşite din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4533 din 23 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2022, privind pe debitorul B., formulată de creditorul Municpiul Galaţi, prin primar, şi înaintată instanţei de judecată de către Biroul Executorului Judecătoresc A..
În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuţie identifică judecătoria ce devine instanţă de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar şi numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în ţară, legiuitorul determină instanţa de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare. În continuare, dacă la acelaşi moment indicat nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul sau sediul în ţară, atunci instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Aceste reguli de stabilire a instanţei de executare nu permit creditorului a alege instanţa competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menţionate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanţei de executare se aplică strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată şi exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existenţa vreunui drept de opţiune în favoarea creditorului.
Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu îşi au domiciliul sau sediul în ţară, recunoaşte un drept de opţiune în favoarea creditorului în condiţiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanţei de executare.
Totodată, se reţine că regula de determinare a instanţei de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispoziţiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Prin urmare, competenţa instanţei de executare în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite se va determina tot prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, al creditorului şi în cazul în care se solicită executarea silită imobiliară, prin care se urmăreşte desfiinţarea demolării unor lucrări realizate ilicit şi readucerea imobilului la starea iniţială, cum este situaţia din speţă.
Reglementând competenţa funcţională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Pentru determinarea competenţei instanţei de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenţei prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, pentru că în raport de acesta, se va determina instanţa competenă.
Date fiind reperele de analiză în stabilirea instanţei de executare, Înalta Curte constată că la data sesizării Biroului Executorului Judecătoresc A. - 15 februarie 2023, domiciliul debitorului B. se afla în sat Cumpăna, comuna Cumpăna, judeţul Constanţa, astfel cum apare în evidenţa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, figurând cu domicilul activ la adresa menţionată începând cu data de 24 iunie 2022, conform înscrisului aflat la dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Galaţi, localitate situată în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Constanţa, secţia civilă este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare executare silită dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.