Şedinţa publică din data de 09 mai 2023
I Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 14.12.2022, în dosarul nr. x/2022, contestatoarea Curtea de Apel Târgu-Mureş, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., a solicitat să se suspende provizoriu executarea silită din dosarul de executare nr. 1423/2022 al SCPEJ MM., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite; să se suspende executarea silită din dosarul de executare, până la soluţionarea contestaţiei la executare; să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite; să se dispună anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa nr. 88/12.01.2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu-Mureş, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere Deciziile RIL pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, însă a apreciat că nu sunt aplicabile întocmai în prezenta cauză.
Astfel, a reţinut că prin Decizia nr. 20/2021, instanţa supremă a statuat cu privire la unicitatea instanţei de executare, stabilind că revine competenţa să judece contestaţia la executare, formulată de unul dintre debitori, judecătoriei care a încuviinţat executarea silită. Instanţa Judecătoriei Târgu-Mureş a reţinut că toate considerentele acelei decizii fac referire la instanţe de executare deopotrivă competente, prin raportare la pluralitatea de debitori, nespecificându-se care ar fi soluţia în cazul în care instanţa care a încuviinţat executarea silită nu ar fi fost competentă. Cu titlu de exemplu, decizia respectivă ar fi fost aplicabilă prezentei situaţii în cazul în care contestatoarea ar fi introdus contestaţia la executare la una dintre judecătoriile din raza Curţilor de Apel învecinate, alta decât cea care fi încuviinţat executarea silită, în cazul în care nu ar fi fost Judecătoria Târgu-Mureş.
În acelaşi sens, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile nici considerentele Deciziei nr. 27/2021, întrucât în speţa de faţă este vorba de situaţia în care instanţa care a încuviinţat executarea silită care face obiectul prezentei cauze nu era competentă teritorial, dată fiind calitatea părţilor.
Totodată, astfel cum reiese din paragrafele nr. 85 din Decizia nr. 20/2021 şi paragraful nr. 75 din Decizia 27/2021, unicitatea instanţei de executare are raţiuni practice, date de evitarea sesizării mai multor instanţe de executare, în scopul obţinerii unor soluţii favorabile.
Textul art. 127 C. proc. civ., reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicată una dintre persoanele arătate, în calitatea de reclamant, raţiunea normei fiind înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, determinate de calitatea părţii litigante.
În prezenta cauză, instanţa reţine că principiul unicităţii instanţei de executare nu poate fi aplicabil cu încălcarea unor norme imperative de ordine publică, care statuează asupra competenţei teritoriale exclusive în favoarea unei instanţe de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Târgu-Mureş, dată fiind calitatea părţilor din prezenta cauză.
Totodată, instanţa a reţinut că în prezenta cauză Curtea de Apel Târgu-Mureş are calitatea de contestatoare/reclamantă, astfel că dispoziţiile legale imperative amintite mai sus devin incidente, aceasta fiind obligată la alegerea uneia dintre instanţele indicate de lege, reţinându-se că interesul ocrotit prin norma legală menţionată este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părţii adverse dintr-un litigiu, pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei.
2.2 Prin sentinţa nr. 554 pronunţată la data de 16 martie 2023, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu de instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că Judecătoria Târgu-Mureş este cea care, prin încheierea civilă nr. 7526/2022 din data de 21.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a admis cererea formulată de SCPEJ MM. din Târgu Mureş şi a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 973/2020 pronunţată de Tribunalul Alba şi decizia civilă nr. 894/2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba în dosarul nr. x/2020, împotriva debitorilor contestatori.
Astfel, instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Târgu Mureş, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, a reţinut că debitorii intimaţi au ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanţa de la domiciliul lor, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureş, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii să soluţioneze prezenta contestaţie la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Astfel, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut că în cauza de faţă principiul unicităţii instanţei de executare nu poate fi aplicabil cu încălcarea normelor imperative de ordine publică prevăzute de art. 127 C. proc. civ., care statuează asupra competenţei teritoriale exclusive în favoarea unei instanţe de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Târgu-Mureş, dată fiind calitatea părţilor din prezenta cauză. Astfel, a apreciat că dispoziţiile legale imperative prevăzute de art. 127 C. proc. civ. devin incidente în prezenta cauză, contestatoarea fiind obligată la alegerea uneia dintre instanţele indicate de lege.
Pe de altă parte, Judecătoria Bistriţa a reţinut că la momentul formulării contestaţiei la executare, contestatoarea a ales să nu se folosească de posibilitatea oferită de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Târgu Mureş, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie în cursul executării silite.
Înalta Curte constată că prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 17 noiembrie 2022 sub nr. x la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti MM., formându-se dosarul execuţional nr. x/2022, creditorii - personal auxiliar de specialitate în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 662 şi art. 628 alin. (3) C. proc. civ., pornirea executării silite în toate modalităţile prevăzute de lege, împotriva debitoarei Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 973 din 14 iulie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Alba, secţia I civilă.
Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş sub nr. x/2022.
La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2022, Judecătoria Târgu Mureş, prin încheierea nr. 7526, a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti MM. (din circumscripţia Curţii de Apel Târgu-Mureş) pentru creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., NN., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. împotriva debitoarei Curtea de Apel Târgu Mureş şi în consecinţă, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 973/2020 pronunţată de Tribunalul Alba, la data de 14 iulie 2020, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 894/2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 27 mai 2021 în dosarul nr. x/2020 pentru realizarea următoarelor obligaţii:
- raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al creditorilor, la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, luând în considerare majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, începând cu data de 12.02.2017 şi în continuare;
- să plătească în favoarea creditorilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator al acestora, cu titlu de despăgubiri băneşti, suma reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale lunare încasate şi cele cuvenite şi datorate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, suma care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.
De asemenea, a dispus că încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra sumelor prevăzute în titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate, inclusiv cu privire la cheltuielile de executare, dobânzile, penalităţile şi celelalte accesorii calculate potrivit art. 670 şi art. 628 C. proc. civ.
Totodată, a autorizat creditorul să treacă la executarea silită a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu, în toate modalităţile de executare prevăzute de lege.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat suspendarea provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 1423/2022 al SCPEJ MM., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite; de asemenea, a solicitat să se suspende executarea silită din dosarul de executare, până la soluţionarea contestaţiei la executare şi să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite; a mai solicitat să se dispună anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, respectiv 16 decembrie 2022, Judecătoria Târgu Mureş a disjuns din dosarul iniţial nr. x/2022 cererea privind contestaţia la executare şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 al SCPEJ MM. din Târgu Mureş, formându-se prezentul dosar nr. x/2022.
Dosarul nr. x/2022, în care instanţa a rămas învestită doar cu cererea de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul contestaţiei, a fost declinat Judecătoriei Bistriţa, care, prin încheierea nr. 5287/CC/2022 din 23 decembrie 2022, a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatoarea Curtea de Apel Târgu Mureş şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1423/2022 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Târgu Mureş.
La termenul din data 12 ianuarie 2023, în dosarul nr. x/2022 Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, pe care a invocat-o din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 în favoarea Judecătoriei Bistriţa, apreciind că nu poate fi aplicabil principiul unicităţii instanţei de executare cu încălcarea normelor imperative de ordine publică prevăzute de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Faţă de situaţia de fapt expusă, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Mureş a rămas învestită, în dosarul nr. x/2022, cu cererea având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022.
Astfel, având în vedere obiectul cererii de duse judecăţii în dosarul de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obţine anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar şi anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Norma care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind aşadar, de natură să transforme norma de competenţă teritorială exclusivă într-o normă de competenţă teritorială alternativă, la alegerea părţilor.
Cererea de suspendare a executării silite poate fi formulată o dată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată, ea având caracter incidental faţă de contestaţia la executare, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ. şi se înregistrează în acelaşi dosar cu contestaţia la executare.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare a executării silite este instanţa care are aptitudinea de soluţionare a contestaţiei la executare în sensul dat de art. 651 alin. (3) cu referire la art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
În cazul de faţă, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 973 din 14 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia civilă nr. 894 din 27 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020), respectiv Judecătoria Târgu Mureş (prin încheierea nr. 7526 din 21 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022).
Astfel, o dată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea nr. 7526 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2022).
Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.
Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Deşi executarea silită începe o dată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării.
Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.
Or, aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a statuat prin decizia anterior amintită că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."
Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare (paragraful 68).
Ca atare, deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte reţinerea instanţei Judecătoriei Târgu Mureş referitoare la incidenţa competenţei prevăzute de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în considerarea caracterului facultativ al competenţei prevăzute de aceste dispoziţii legale, aceasta putea fi aleasă cu ocazia stabilirii instanţei de executare. Or, de vreme ce creditorii nu au uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, se înţelege că au ales să aibă încredere şi să accepte o prezumată imparţialitate obiectivă a acelei instanţe, renunţând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad dintr-o curte de apel învecinată.
Prin urmare, aşa cum s-a arătat şi mai sus, din moment ce a fost stabilită instanţa de executare, respectiv Judecătoria Târgu Mureş, aceasta este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.
În aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 719 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 al SCPEJ MM. este Judecătoria Târgu Mureş, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.