Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 985/2023

Decizia nr. 985

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din vina exclusivă a pârâtului şi reluarea numelui avut anterior căsătoriei.

2. Hotărârea Judecătoriei Pucioasa

Prin sentinţa civilă nr. 1262 din 6 decembrie 2022, Judecătoria Pucioasa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 126 alin. (1) şi art. 129 din acelaşi act normativ, care determină o competenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, constatând că nu s-a dovedit existenţa unui acord scris sau exprimat oral în faţa instanţei de judecată cu privire la alegerea de competenţă.

Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că reclamanta locuieşte în Marea Britanie, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi înscrisul depus la dosar, iar pârâtul lucrează şi locuieşte tot în Marea Britanie, conform menţiunilor din procesul-verbal întocmit la 2 noiembrie 2022 de postul de poliţie Pietroşiţa şi din nota telefonică întocmită de grefier la 17 noiembrie 2022, unde se precizează şi că pârâtul urmează a reveni în România pentru o perioadă limitată, după termenul fixat în cauză.

A apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că pârâtul a menţionat organelor de poliţie şi grefierului instanţei că va reveni în România, însă pentru o perioadă, din moment ce, la data se sesizării instanţei, acesta locuia efectiv în Marea Britanie, unde are un loc de muncă.

De asemenea, a constatat că nu au fost probate susţinerile apărătorului reclamantei, potrivit cărora pârâtul se afla în ţară la data sesizării instanţei, observând că atât comunicarea cererii de chemare în judecată, cât şi citaţia pentru termenul stabilit, au fost primite de rudele pârâtului.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3182 din 6 aprilie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Pucioasa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut că, din susţinerile reclamantei şi verificările efectuate de organele de poliţie, din luna august, inclusiv la momentul sesizării Judecătoriei Pucioasa cu cererea de divorţ, respectiv 8 septembrie 2022, pârâtul locuia pe teritoriul României, în com. Pietroşiţa, jud. Dâmboviţa, iar reclamanta avea reşedinţa în Marea Britanie.

În raport de situaţia de fapt astfel reţinută, instanţa a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1), teza a II a C. proc. civ., conform căreia dacă soţul pârât are locuinţa în ţară, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de la locuinţa pârâtului, respectiv Judecătoriei Pucioasa.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din vina exclusivă a pârâtului şi reluarea numelui avut anterior căsătoriei.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introduce cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în comuna Pietroşiţa, sat Dealu Frumos, jud. Dâmboviţa, conform menţiunilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontrazise de pârât, iar pârâtul lucrează ca alpinist pentru toaletarea copacilor în Anglia şi locuieşte la adresa firmei C. din Londra, conform menţiunilor din procesul-verbal întocmit la 2 noiembrie 2022 de postul de poliţie Pietroşiţa. Nota telefonică întocmită de grefier la 17 noiembrie 2022 relevă aceiaşi situaţie de fapt, respectiv că pârâtul locuieşte în Anglia, acesta urmând a reveni în România pentru o perioadă limitată, după termenul fixat în cauză.

Referitor la menţiunea din adresa emisă de poliţia Pietroşiţa, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, conform căreia, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul se afla pe teritoriul României, se reţine că nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente, atât timp cât, din verificările instanţei şi susţinerile pârâtului, rezultă că acesta locuieşte în străinătate, revenirea temporară în ţară neputând fi asimilată cu stabilirea unei locuinţe efective şi stabile pe teritoriul naţional.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina şi în practica judiciară s-a reţinut constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, se reţine că, la data sesizării instanţei de judecată, aceasta avea stabilit domiciliul în Marea Britanie, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi înscrisul depus la dosar.

Faţă de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanţei, niciunul dintre soţi nu mai locuia în România, cum părţile nu au convenit în mod expres să introducă cererea de divorţ la o anumită instanţă, Înalta Curte reţine că în prezentul litigiu sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.