Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2022
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
1. Decizia pronunţată în revizuire
Prin decizia nr. 2129/07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., formulând criticile expuse în continuare.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 C. proc. civ., susţinându-se că decizia nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost calificată obligaţia de ajustare a tarifelor ca fiind o obligaţie de "a da", contravine considerentelor şi dispozitivului deciziei nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost obligată intimata la plata de penalităţi de întârziere pentru neexecutarea obligaţiei de "a face", conform sentinţei nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de revizuire a reţinut în mod eronat că, prin considerentele deciziei nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu s-a rezolvat chestiunea litigioasă referitoare la natura obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare şi că, pentru a se reţine încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, dezlegarea dată anterior trebuie să fie evidentă, neechivocă şi nu dedusă din interpretarea considerentelor hotărârii anterioare. Or, contrar celor reţinute de instanţa de revizuire, problema de drept a naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare reprezintă o chestiune litigioasă tranşată diferit în cele două cauze.
Prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, Municipiul Constanţa a fost obligat la plata de penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare cuprinsă în dispozitivul sentinţei nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care este o obligaţie de "a face", ce incumbă autorităţilor publice şi în privinţa căreia nu sunt aplicabile prevederile din C. proc. civ. cu privire la executarea silită, deoarece executorul judecătoresc nu poate constrânge autoritatea publică să îndeplinească obligaţia stabilită prin titlul executoriu.
Cele trei hotărâri judecătoreşti definitive - sentinţele nr. 2605/20.11.2012 şi nr. 1094/15.09.2015 ale Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal - reprezintă ilustrarea practică a aplicării mecanismului gradual de constrângere a debitorului, reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în executarea obligaţiei de "a face".
Municipiul Constanţa nu a executat obligaţia de "a face" rezultată din sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, astfel că A. S.R.L. a obţinut, prin sentinţa nr. 1094/15.09.2015 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constrângerea îndeplinirii obligaţiei prin aplicarea penalităţilor de întârziere, iar întrucât Municipiul Constanţa nu a executat obligaţia în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, societatea a obţinut, prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, fixarea sumei definitive datorate de Municipiul Constanţa cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei.
Contrar celor stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora este recunoscută autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive şi decizorii, ce conţin o soluţie cu privire la un aspect dedus judecăţii, prin decizia nr. 397/12.03.2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a considerat în mod greşit că obligaţia cuprinsă în titlul executoriu este o obligaţie "de a da" şi că, prin plata sumei de 2.750.917 RON, s-a executat sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se argumentează că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât instanţa nu a răspuns în mod concret, adecvat şi pertinent cu privire la critica referitoare la faptul că decizia nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este potrivnică deciziei nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte întinderea în timp a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare.
3. Întâmpinarea
Intimatul Municipiul Constanţa, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, ca legal pronunţată, susţinând, în esenţă, că instanţa de revizuire a aplicat şi a interpretat în mod corect normele care reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat.
4. Considerentele Înaltei Curţi
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Litigiile în care au fost pronunţate hotărârile invocate în susţinerea cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt următoarele:
- Dosar nr. x/2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2012, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, să se dispună obligarea pârâtului la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu 01.10.2011.
Prin sentinţa nr. 2605/20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L şi a obligat pe pârâtul Municipiul Constanţa la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu 01.10.2011.
- Dosarul nr. x/2015
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2015, astfel cum a fost formulată şi completată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa, prin primar, şi primarul Municipiului Constanţa, a solicitat, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, aplicarea de penalităţi de 1% pe zi de întârziere până la executarea sentinţei nr. 2605/20.11.2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, şi obligarea primarului Municipiului Constanţa la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la executarea aceleiaşi sentinţe.
Prin sentinţa nr. 1094/15.09.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanta A. S.R.L., a obligat pe pârâţi la plata către reclamantă a unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile şi până la punerea în executare efectivă a sentinţei nr. 2605/20.11.2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, şi a obligat pe pârâtul primarul Municipiului Constanţa la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea sentinţei menţionate.
Prin decizia nr. 141/02.02.2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Municipiul Constanţa, prin primar, şi de Primarul Municipiului Constanţa împotriva sentinţei menţionate, a luat act de renunţarea reclamantei A. S.R.L. la capătul de cerere privind obligarea Primarului Municipiului Constanţa la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la pronunţare şi până la executarea sentinţei nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
- Dosarul nr. x/2016
Prin sentinţa nr. 587/25.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, şi a fixat suma definitivă datorată de pârât cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 2605/20.11.2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-07.03.2016, la suma de 413.187.664,48 RON.
Prin decizia nr. 4/21.05.2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanta împotriva sentinţei nr. 587/25.04.2017 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L şi a fixat suma definitivă datorată reclamantei de către pârâtul Municipiul Constanţa, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa nr. 2605/20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON.
- Dosarul nr. x/2018
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2018, contestatorul Municipiul Constanţa, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., să se dispună, în principal, înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON cuantificate prin decizia nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, şi, în subsidiar, reducerea lor şi, pe cale de consecinţă, anularea somaţiei din 21.09.2018 şi a încheierii din 21.09.2018 emise de BEJ B. şi a adreselor de instituire a popririi din 25.09.2018, încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ B., anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare şi, pe cale de consecinţă, anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ B., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 13663/13.09.02018, pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018, suspendarea executării silite până la soluţionarea în fond a contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
Prin sentinţa nr. 3172/20.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării silite şi contestaţia la executare.
Prin decizia nr. 397/12.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de apelantul Municipiul Constanţa, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 3172/20.03.2019 a Judecătoriei Constanţa, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a dispus înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia nr. 4 din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016; a anulat executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de BEJ B., şi, implicit, toate actele de executare emise în dosarul menţionat; a anulat încheierea nr. 13663 din 13.09.02018, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018 şi a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de BEJ B..
Pentru a pronunţa această ultimă decizie, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a avut în vedere cronologia hotărârilor pronunţate în litigiile menţionate anterior, purtate între A. S.R.L., pe de o parte, şi Municipiul Constanţa, prin primar, respectiv primarul Municipiului Constanţa, pe de altă parte, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12 din 22 februarie 2018. În raport cu soluţiile pronunţate în litigiile dintre părţile menţionate, analizând contestaţia la executare prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 906 alin. (5) şi art. 430 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a reţinut, în esenţă, că apelantul Municipiul Constanţa, luând cunoştinţă de întinderea perioadei obligaţionale, în urma comunicării în luna august 2018 a deciziei nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a achitat, prin Ordinul de plată nr. x/29.08.2018, suma de 2.750.917 RON, astfel cum a rezultat din considerentele deciziei menţionate, acest aspect constituind un motiv temeinic în executarea cu întârziere a obligaţiei, în accepţiunea art. 906 alin. (5) C. proc. civ. În consecinţă, s-a reţinut că apelanta a făcut dovada achitării sumei de 2.750.917 RON anterior înregistrării cererii de executare silita pe rolul BEJ B. la 10 septembrie 2018, astfel că, la data înregistrării pe rolul instanţei a contestaţiei la executare, era îndeplinită condiţia de executare integrală a obligaţiei de plată.
În acord cu instanţa de revizuire, se reţine că raţiunea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 C. proc. civ.
Criticile din recurs reprezintă o reiterare a susţinerilor din cererea de revizuire, în sensul că Tribunalul Constanţa reţinând, prin decizia nr. 397 din 12 martie 2021, că intimata şi-a îndeplinit obligaţia de ajustare prin achitarea sumei de 2.750.917 RON, a nesocotit cele statuate anterior în decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că obligaţia de ajustare este o obligaţie de "a face", care presupune îndeplinirea unor proceduri administrative, iar nu o obligaţie de "a da", constând în remiterea unei sume de bani.
Contrar susţinerilor din recurs, se constată că, prin decizia nr. 4/21.05.2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal nu a reţinut că obligaţia de ajustare a tarifelor de salubrizare presupunea obligaţia intimatei de a urma procedura reglementată de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 (art. 43 alin. (5), Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 (art. 26 alin. (7), Ordinul nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor (art. 4 lit. c), art. 8 şi art. 13 alin. (1) şi nici că această procedură se realizează etapizat şi se finalizează cu aprobarea ajustării tarifelor de către autoritatea administraţiei publice.
Pentru a se reţine încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesar ca dezlegarea dată anterior chestiunii litigioase să fie evidentă şi neechivocă, iar nu să fie dedusă pe cale de interpretare din considerentele hotărârii invocate în susţinerea autorităţii de lucru judecat, aşa cum se propune de către recurenta-revizuentă atât prin recurs, cât şi prin cererea de revizuire.
În jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că una dintre cerinţele motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la necesitatea ca, în litigiul în care a fost pronunţată ultima hotărâre, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acestei excepţii. Această condiţie de admisibilitate derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătoreşti definitive (deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022, nr. 211/2022, nr. 216/2022, nr. 223/2022, nr. 224/2022).
Cauza în care a fost pronunţată decizia nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de Municipiul Constanţa, în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 24 alin. (3) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., cu privire la executarea penalităţilor stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 391/2018.
În acest context, în succesiunea prezentată a litigiilor dintre părţile cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 906 C. proc. civ., care au constituit temeiul de drept al contestaţiei la executare soluţionate definitiv prin decizia nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică persoanei juridice, autorităţii sau instituţiei publice, după caz, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ., pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii". Astfel, nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 906 C. proc. civ.
Mecanismul reglementat de art. 906 C. proc. civ. presupune două etape: în cursul celei dintâi, instanţa de executare stabileşte, la cererea creditorului, o penalitate pe zi de întârziere, în considerarea criteriilor indicate la alin. (2) sau (3) - în măsura în care, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, debitorul nu a executat obligaţia de a face sau de a nu face -, iar într-o etapă subsecventă, fixează, tot la cererea creditorului, suma definitivă ce i se datorează cu titlu de penalitate, printr-o operaţiune matematică, ce presupune înmulţirea sumei stabilite în cadrul etapei precedente cu titlu de penalitate pe zi de întârziere cu numărul de zile regăsit în intervalul celor 3 luni - dacă, în termen de 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu şi-a executat obligaţia prevăzută în titlul executoriu originar; o asemenea cerere poate fi reiterată după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.
Reglementarea procedurii descrise în art. 906 alin. (5) C. proc. civ. în subsecvenţa celei vizând stabilirea definitivă a penalităţilor, prevăzută de art. 906 alin. (4) C. proc. civ., reflectă viziunea legiuitorului, care are în vedere o nouă procedură de executare silită - de data aceasta a unei noi obligaţii (de plată a sumei definitive), în baza unui nou titlu executoriu (încheierea pronunţată de instanţa care a fixat penalitatea definitivă) -, plasată ulterior procedurii de executare silită a titlului originar.
Din perspectiva mecanismului reglementat de art. 906 C. proc. civ., în cauza dedusă judecăţii, în cronologia litigiilor expuse anterior, sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care Municipiul Constanţa a fost obligat la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, reprezintă titlul executoriu originar.
Pentru executarea titlului executoriu originar, A. S.RL. a uzat de mecanismul de constrângere reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004, obţinând, prin sentinţa nr. 1094/15.09.2015 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, obligarea pârâtului Municipiul Constanţa la plata unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile şi până la punerea în executare efectivă a sentinţei nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi obligarea pârâtului primarul Municipiului Constanţa la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea sentinţei menţionate.
Ulterior, în procedura reglementată de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 alin. (4) C. proc. civ., prin decizia nr. 4/21.05.2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fixat suma definitivă datorată reclamantei A. S.R.L. de către pârâtul Municipiul Constanţa, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu originar (sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), acesta reprezentând noul titlu executoriu supus procedurii de executare silită.
În procedura de executare silită a acestui nou titlu executoriu, în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 24 alin. (3) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, Municipiul Constanţa, prin primar, a formulat contestaţie la executare, soluţionată definitiv prin decizia nr. 397/12.03.2021, prin care Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 906 alin. (5) C. proc. civ., a înlăturat penalităţile stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat actele de executare emise în dosarul de executare nr. 391/2018 şi a dispus încetarea executării silite ce face obiectul dosarului respectiv.
Se observă că, în cadrul contestaţiei la executare, formulate în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 24 alin. (3) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 397/12.03.2021, a avut în vedere hotărârile judecătoreşti definitive invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind indicate şi analizate în mod explicit atât sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cât şi decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În concluzie, întrucât prin ultima decizie a cărei revizuire se cere au fost analizate, în mecanismul contestaţiei la executare, incidenţa şi aspectele dezlegate prin hotărârile în privinţa cărora se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, nu se poate reţine o contrarietate între hotărârile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, nu prezintă relevanţă distincţia în privinţa naturii juridice obligaţiilor stabilite prin hotărârile menţionate în cererea de revizuire, întrucât, în cauza soluţionată prin decizia a cărei revizuire se cere, Tribunalul Constanţa a fost învestit şi a soluţionat o contestaţie la executare în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ., iar nu o chestiune de drept referitoare la natura juridică a obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare.
Criticile invocate în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât decizia nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost pronunţată în urma examinării aspectelor dezlegate prin hotărârile pronunţate în succesiunea litigiilor purtate între părţile cauzei. Astfel, aspectele contradictorii invocate în revizuire se referă la chestiuni diferite, menţionate în mod corect în decizia a cărei revizuire se cere, şi anume întinderea obligaţiei de ajustare a tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare începând cu 01.10.2011 (sentinţa nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), respectiv perioada pentru care Municipiul Constanţa datorează reclamantei A. S.R.L. penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa menţionată anterior (sentinţa nr. 587/25.04.2017 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal raportat la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12 din 22 februarie 2018).
Totodată, instanţa de revizuire a apreciat în mod judicios că susţinerile din revizuire reprezintă în realitate nemulţumiri ale revizuentei faţă de soluţia şi considerentele deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, iar asemenea critici nu pot fi valorizate pe calea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa indicată anterior a Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se reţine că, subsumat acestui motiv de revizuire, instanţa de revizuire nu are competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, întrucât scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2129 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.