Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 793 din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 24/CP din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte - Completul de 2 Judecători a constatat, în esenţă, că prin încheierea nr. 24/CP din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din 01.07.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2022, menţinută prin ordonanţa nr. 22/II/2/2022 din 03.08.2022 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat, la data de 26 octombrie 2022, contestaţie invocând, în esenţă, neefectuarea unei cercetări judecătoreşti legale cu privire la infracţiunile consemnate în motivarea plângerii penale.
Examinând contestaţia formulată de petent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
S-a reţinut că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din 01.07.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2022, menţinută prin ordonanţa nr. 22/II/2/2022 din 03.08.2022 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet, astfel încât Înalta Curte - Completul de 2 judecători a constatat că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 341 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
S-a constatat că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte - Completul de 2 judecători cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.
Având în vedere că recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, Înalta Curte - Completul de 2 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 24/CP din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Împotriva încheierii nr. 793 din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2023. Primul termen a fost fixat, în mod aleatoriu, la data de 22 mai 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, suţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A. constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Această normă constituţională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate şi, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii.
Art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Dreptul garantat de art. 21 din Constituţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, fără a putea fi supus vreunei condiţionări, ci legiuitorul stabileşte reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 şi Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut, acesta putând fi supus unor restricţionări legitime (Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, 29392/95, hotărârea din 10.05.2001).
În privinţa căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele şi forma de declarare a acestora, instanţa la care se depun, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi reţine că art. 4251 din C. proc. pen. reglementează dispoziţii generale referitoare la calea ordinară de atac a contestaţiei, care se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, textul de lege fiind aplicabil când legea nu prevede altfel.
Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 550 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii nr. 793 din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 24/CP din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Totodată, se reţine că prin încheierea nr. 24/CP din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din 01.07.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2022, menţinută prin ordonanţa nr. 22/II/2/2022 din 03.08.2022 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet.
În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că hotărârea atacată nu are natura şi aptitudinea de a fi atacată pe calea contestaţiei. Încheierea atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În consecinţă, având în vedere că prin lege, nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în soluţionarea unei contestaţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că exercitarea contestaţiei împotriva încheierii nr. 793 din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară, s-ar încălca principiul instituit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile ... pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 793 din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 793 din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2023.