Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., la data faptelor judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din aceeaşi lege.

II. Hotărârea pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară

Prin Hotărârea nr. 6J din 25 mai 2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a aplicat doamnei A., la data faptelor judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din aceeaşi lege, reţinând că, în raport cu probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor menţionate, pentru considerentele sintetizate în continuare.

În sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, prin "atitudine nedemnă" se înţeleg acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina judecătorilor, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca atitudinile astfel caracterizate să fie asumate de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat.

În analiza abaterii disciplinare, s-a avut în vedere că standardele de conduită impuse judecătorilor sunt reglementate, în principal, prin art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ("relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de munca şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă"), art. 5 alin. (2) lit. b) şi d) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, Codul de conduită judiciară, intitulat şi Principiile de la Bangalore, Avizul nr. x din 19.11.2002 emis de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni şi Declaraţia privind etica judiciară de la Londra, din 2010, din interpretarea cărora rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora implică şi extinderea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, care să menţină neştirbit prestigiul justiţiei.

În raport cu situaţia de fapt supusă analizei, s-a apreciat că pârâta A. a avut manifestări contrare demnităţii funcţiei deţinute, de natură a afecta în mod grav prestigiul justiţiei, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare analizate.

Astfel, atât prin modalitatea în care a înţeles să se manifeste în datele de 14.02.2018 şi 07.05.2018, când s-a adresat grefierilor cu apelativele "javrelor" şi "nesimţitelor", refuzând pe parcursul zilei să părăsească biroul preşedintelui de secţie, deşi i s-a solicitat în repetate rânduri acest lucru, cât şi prin atitudinea agresivă adoptată în relaţiile cu judecătorii colegi de birou şi cu personalul auxiliar, făcând afirmaţii în sensul că îi va înregistra, îi va filma şi că va scrie pe internet diferite lucruri în legătură cu aceştia, pârâta A., la data faptelor judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a depăşit limitele acceptabile în cadrul relaţiilor de serviciu.

Maniera în care pârâta s-a comportat a afectat desfăşurarea în condiţii adecvate a activităţilor în cadrul instanţei. Astfel, prezenţa doamnei A., mai întâi în biroul grefierului şef de secţie şi, ulterior, în biroul preşedintelui de secţie, refuzul de a părăsi biroul pe parcursul programului de lucru, necesitatea mobilizării unui număr mare de persoane (judecători cu funcţii de conducere, grefieri, jandarmi), pentru gestionarea acestei situaţii, precum şi impactul produs la nivelul instanţei conturează o atitudine incompatibilă cu onoarea şi demnitatea profesiei de magistrat, fiind depăşite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanţe.

De asemenea, probele administrate au relevat faptul că relaţionarea cu colegii de birou a fost dificilă şi s-a deteriorat în timp, iar, în urm conduitei doamnei A., toţi judecătorii din birou s-au mutat pentru a-şi putea desfăşura activitatea profesională în condiţii optime. În acest context, s-a reţinut că pârâta nu suporta desfăşurarea activităţii obişnuite a colegilor de birou, constând în studierea şedinţelor, discuţii pe dosare, relaţia cu ceilalţi colegi de complet şi cu grefierii de şedinţă. A fost reţinut şi faptul că, pentru a evita situaţiile tensionate, colegii de birou şi-au organizat activitatea în aşa fel încât să nu se intersecteze cu pârâta, alegând să lucreze fie peste program sau la sfârşit de săptămână, fie în alte birouri, iar colaborarea cu grefierii se realiza la primele ore ale zilei, atunci când doamna judecător nu se afla în birou.

În concluzie, s-a reţinut că doamna judecător a ales să adopte un comportament nedemn în raport cu colegii judecători şi grefierii, care a generat tensiuni şi presiuni în relaţiile interumane conturate şi a făcut practic imposibilă desfăşurarea în condiţii normale a activităţii.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia pârâtei în săvârşirea faptei, sub forma intenţiei indirecte, este dovedită şi rezultă din modul în care aceasta a înţeles să se comporte în relaţiile cu judecătorii şi grefierii, asumându-şi în mod voit consecinţele faptelor sale, în condiţiile în care probele administrate nu au relevat nicio împrejurare obiectivă care să justifice comportamentul neadecvat, contrar normelor de conduită.

Urmarea produsă prin săvârşirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii şi respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării Imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 104 din Legea nr. 161/2003, judecătorii şi procurorii au obligaţia să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate, fiindu-le interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia.

Pentru a constata existenţa laturii obiective a acestei abateri disciplinare, trebuie să se poată reţine că magistratul, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte, s-a implicat în activităţi care prejudiciază reputaţia instanţelor judecătoreşti sau a sistemului judiciar în ansamblul său, ori prin conduita sa a adus atingere valorilor sociale şi morale unanim acceptate.

Cu referire la libertatea de exprimare, în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie şi art. 10 par. 2 din Convenţie şi jurisprudenţa în materie a CEDO (Morissens împotriva Belgiei, Wille împotriva Lichtenstein), s-a reţinut că magistraţilor le sunt impuse anumite restricţii necesare, menite să păstreze încrederea publicului în imparţialitatea şi independenţa justiţiei, iar autorităţile naţionale trebuie să asigure un just echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraţilor), pe de o parte, şi nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătoreşti şi drepturile altor persoane, pe de altă parte.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, la 23.10.2018, doamna judecător A. a transmis un e-mail, comunicat de pe adresa x@x.ro, către mai multe grupuri ale curţilor de apel şi tribunalelor, precum şi către grupul preşedinţilor de tribunale şi cel al preşedinţilor de judecătorii, cu subiectul "martorul de serviciu", în cuprinsul căruia: apelativul "martorul de serviciu" este adresat domnului judecător B., afirmându-se că, pe baza declaraţiilor domnului judecător, a fost sancţionată disciplinar un judecător şi se derulează o procedură disciplinară împotriva unui alt judecător din cadrul instanţei; se afirmă că procedurile disciplinare sunt derulate pe baza colaborării între Serviciul Român de Informaţii şi Inspecţia Judiciară, în temeiul protocolului de colaborare dintre cele două instituţii, cu participarea judecătorului menţionat.

În esenţă, s-a reţinut că, prin afirmaţiile acuzatoare la adresa domnului judecător B. şi Inspecţiei Judiciare din cuprinsul mesajului transmis prin poşta electronică, doamna judecător a încălcat obligaţia de rezervă şi de moderaţie în exprimare impusă magistraţilor, precum şi justul echilibru între libertatea de exprimare şi protejarea autorităţii judecătoreşti şi drepturilor altor persoane, aducând atingere onoarei şi probităţii profesionale a domnului judecător şi încercând să inducă ideea funcţionării Inspecţiei Judiciare în scopul fabricării de dosare disciplinare împotriva unor anumiţi judecători. Prin comportamentul şi acţiunile întreprinse, pârâta a adus atingere principiilor morale cum ar fi integritatea, etica şi buna credinţă, periclitând atât imaginea publică a magistratului, cât şi prestigiul justiţiei, contribuind la scăderea aprecierii publice pozitive cu privire la sistemul judiciar.

Sub aspectul laturii subiective, pârâta a săvârşit această abatere disciplinară cu intenţie indirectă, atitudinea sa fiind de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, împrejurare care rezultă şi din faptul că mesajul transmis prin poşta electronică la 23.10.2018 a fost adus la cunoştinţa unui număr important de persoane din cadrul mai multor instanţe judecătoreşti.

La individualizarea sancţiunii în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară a apreciat că faptele expuse au o gravitate foarte ridicată, având în vedere consecinţele imediate, şi anume comportamentul pârâtei în relaţiile cu personalul instanţei, care a fost lipsit de respect şi bună-credinţă, a determinat relaţii extrem de tensionate, a perturbat în mod grav activitatea instituţiei şi a adus atingere onoarei şi probităţii profesiei de magistrat, fiind afectată imaginea justiţiei, precum şi vinovăţia indirectă în săvârşirea faptelor imputate.

Totodată, s-a reţinut că doamna judecător a mai fost sancţionată anterior pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din Legea nr. 303/2004, după cum urmează: prin Hotărârea nr. 5J/11.04.2013 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 432/04.11.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost aplicată pârâtei sancţiunea constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni la o altă instanţă"; prin Hotărârea nr. 4J/12.03.2014 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 109/8.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost aplicată pârâtei sancţiunea constând în "suspendarea din funcţie pe o perioada de 6 luni"; prin Hotărârea nr. 6J/11.03.2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 239/14.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost aplicată pârâtei sancţiunea disciplinară constând "suspendarea din funcţie pe o perioada de 3 luni".

De asemenea, pârâta a mai fost sancţionată pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin Hotărârea nr. 15J/18.09.2013 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 37/10.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu sancţiunea constând în "reducerea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni", iar, prin Hotărârea nr. 7J/11.03.2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 21/25.01.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu sancţiunea constând în "avertisment".

Totodată, prin Hotărârea nr. 5J/11.03.2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 20/25.01.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâtei i-a fost aplicată sancţiunea constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere numeroasele sancţiuni disciplinare anterioare, gravitatea concretă a faptelor şi vinovăţia pârâtei, s-a apreciat că pârâta nu mai îndeplineşte exigenţele impuse de exercitarea funcţiei de judecător şi se justifică aplicarea celei mai aspre sancţiuni, şi anume sancţiunea constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Doamna judecător A. a formulat recurs împotriva hotărârii menţionate la pct. II, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acţiunii disciplinare, ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, recurenta-pârâtă invocă încălcarea art. 2 alin. (1) si (3) şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politic, pentru următoarele motive: în procedura disciplinară, a fost supusă la tratamente inumane şi degradante şi au fost adoptate măsuri arbitrare, ca formă de represiune împotriva sa pentru denunţarea traficului de persoane; formulează diverse aserţiuni cu privire la viaţa sa privată ori referitoare la diferite evenimente şi persoane din ţară şi din străinătate (judecători, avocaţi, grefieri, personal auxiliar de specialitate, jandarmi, jurnalişti, persoane din administraţia publică), pentru a demonstra caracterul continuu al represiunii la care a fost supusă în decursul timpului; sancţionarea sa disciplinară a fost întemeiată pe declaraţii de martori obţinute prin constrângere; în decursul timpului a fost supusă la tratamente inumane şi degradante în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, prin tehnici de dezorientare, constând în trântirea uşilor, şi prin procedurile disciplinare fabricate derulate în privinţa sa.

Printr-o a doua critică, se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin încălcarea dreptului la apărare în toate etapele procedurii disciplinare, fiind expuse următoarele aspecte: (i) rezoluţia Inspecţiei Judiciare din 17.12.2018 i-a fost comunicată la 22.01.2019, după ce a formulat plângere penală pentru denunţarea violenţei sistematice la care era supusă; (ii) motivul real al procedurii disciplinare este legat de procedurile pe care le-a iniţiat în faţa Tribunalului de Primă Instanţă prin care a denunţat încălcarea drepturilor sale fundamentale prin acţiunile sistemului judiciar; (iii) nu a fost legal citată la termenul din 30 ianuarie 2019 când secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea sa din funcţie; (iv) deşi a fost fixat termen pentru audierea sa la sediul curţii de apel la 4 şi 5 februarie 2019, aceasta nu a mai avut loc, întrucât la 30 ianuarie 2019 a fost suspendată din funcţie, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, iar instanţa disciplinară în mod greşit a reţinut că nu s-a prezentat la audiere; (v) nu a fost audiată nici în etapa cercetărilor prealabile, nici după iniţierea acţiunii disciplinare şi nici în faţa secţiei pentru judecători, niciuna dintre apărările formulate prin întâmpinare şi nici probele constând în înregistrările realizate cu reportofonul în zilele la care se face referire în rezoluţia Inspecţiei Judiciare nu au fost analizate de instanţa disciplinară în stabilirea situaţiei de fapt.

Se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea în faţa legii, sub două aspecte: (i) instanţa disciplinară a avut în vedere numai declaraţia domnului judecător B., fără a lua în considerare şi sesizarea disciplinară formulată de pârâtă împotriva domnului judecător; (ii) în timp ce plângerea penală pe care a formulat-o împotriva preşedintelui secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a fost luată în considerare, procedura disciplinară împotriva sa a fost demarată în baza sesizării formulate cu 8 luni mai târziu de preşedintele secţiei.

Printr-o altă critică, se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât procedura disciplinară nu era reglementată de lege, iar secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a combinat atribuţiile sale jurisdicţionale cu cele administrative în scopul tergiversării procedurii pe o perioadă de mai mulţi ani, fiind expuse critici cu privire la hotărârile prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţia de judecător în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 şi prin care a fost înaintată preşedintelui României propunerea de eliberare din funcţie în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004. Totodată, se susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii în cauza având ca obiect contestaţia formulată împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1197 din 2 iulie 2019, prin care se dispusese suspendarea sa din funcţie în temeiul art. 64 alin. (4) Legea nr. 303/2004 pentru motivul că a refuzat nejustificat să se prezinte la efectuarea expertizei psihiatrice.

Susţine recurenta că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin lipsa unei anchete efective, întrucât: hotărârea nu cuprinde o analiză a faptelor şi raţionamentul pe baza căruia au fost aplicate textele de lege indicate în considerente; nu se realizează o evaluare a probelor, cu precădere a înregistrării cu reportofonul din 14.02.2018; există contradicţii între aspectele relatate în declaraţiile martorilor, la care nu se face referire în considerentele hotărârii.

În cauză, au fost aplicate două sancţiuni în aceeaşi procedură cu încălcarea principiului non bis in idem, ca urmare a faptului că secţia pentru judecători a combinat atribuţiile sale administrative cu cele jurisdicţionale, iar procedura disciplinară s-a desfăşurat după o procedură nelegală, întrucât prima sancţiune a constat în înaintarea către preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţie în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, iar a doua sancţiune a fost aplicată prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs.

A fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în componenta referitoare la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura disciplinară s-a întins pe o perioadă de 4 ani, prin tergiversarea soluţionării acţiunii disciplinare, cu nesocotirea dreptului la demnitate şi a dreptului de acces la justiţie.

Prin modalitatea de derulare a procedurii disciplinare a fost încălcat dreptul la demnitate, reglementat de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece colegii judecători au avut comportamente inadecvate în raport cu situaţia sa personală, sesizările disciplinare formulate sub acest aspect au fost ignorate, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicităţii ştiri defăimătoare cu privire la expertizarea sa psihiatrică, iar instituţii din sistemul judiciar au organizat acţiuni de instigare colectivă împotriva sa, ca formă de stigmatizare prelungită pe o perioadă de 10 ani.

Secţia pentru judecători în materie disciplinară nu îndeplineşte standardele de independenţă şi imparţialitate stabilite de jurisprudenţa CEDO, având în vedere subordonarea faţă de Serviciul Roman de Informaţii, dovedită de protocoalele încheiate între cele două instituţii.

Dreptul la un proces echitabil a fost încălcat prin respingerea cererilor de recuzare invocate la termenul din mai 2019 cu privire la judecătorii C. şi D., care se aflau în situaţie de incompatibilitate.

Situaţia de fapt a fost reţinută în mod greşit de secţia pentru judecători în materie disciplinară, dovadă în acest sens fiind transcriptul înregistrărilor audio efectuate de pârâtă cu reportofonul, sens în care recurenta formulează acuzaţii cu privire la comportamentul şi afirmaţiile unor colegi judecători referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţii în cadrul instanţei.

Sancţiunea aplicată este nelegală deoarece îi este negat dreptul la liberă exprimare în sensul de a face publice maniera de fabricare a acuzaţiilor în materie disciplinară, arătând că, prin afirmaţiile din cuprinsul mesajului transmis prin poşta electronică, nu a exprimat opinii, ci realităţi trăite personal, şi nu a urmărit să aducă atingere probităţii şi onoarei profesionale ori prestigiului justiţiei, ci a dorit să denunţe aspecte neconforme cu legea.

IV. Întâmpinarea

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi E. împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), în cadrul recursului exercitat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la derularea procedurii disciplinare în faţa Inspecţiei Judiciare şi Consiliului Superior al Magistraturii

Criticile referitoare la încălcarea art. 2 alin. (1) si (3) şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice sunt nefondate, întrucât analiza actelor cauzei nu reflectă existenţa unor elemente care să ateste susţinerile recurentei referitoare la tratamente inumane ori degradante, adoptarea de măsuri arbitrare ori exercitarea unei represiuni împotriva sa, alegaţiile doamnei judecător înscriindu-se în sfera conotaţiilor pur subiective pe care le conferă realităţii, neconfirmate de probatoriul administrat.

Susţinerile din recurs referitoare la încălcarea dreptului la apărare în cursul procedurii disciplinare nu pot primi relevanţa propusă de recurentă. Aspectele invocate în recurs cu referire la alte proceduri disciplinare şi administrative derulate cu privire la recurenta-pârâtă - suspendarea din funcţie în cadrul unei alte proceduri - nu demonstrează încălcarea dreptului la apărare în prezenta cauză, iar susţinerile referitoare la faptul că procedura disciplinară ar fi fost derulată ca urmare a demersurilor sale la Tribunalul de Primă Instanţă se înscriu, de asemenea, în sfera unor supoziţii personale ale doamnei judecător, nefiind susţinute de probatoriul administrat.

În ceea ce priveşte comunicarea actelor procedurii disciplinare, se constată că au fost comunicate doamnei judecător rezoluţia de începere a cercetării disciplinare din 17.12.20218, invitaţia de a participa la desfăşurarea cercetării disciplinare la 04.02.2019 şi 05.02.2019 la sediul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi copia electronică a dosarului nr. x/2018 . Împrejurarea că doamna judecător nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară şi nu a formulat cereri ori alte apărări, aspecte consemnate în procesul-verbal din 04.02.2019 nu dovedeşte încălcarea dreptului la apărare, ci reflectă modul în care pârâta a înţeles să procedeze în cursul procedurii disciplinare.

Criticile referitoare la suspendarea din funcţie a doamnei judecător în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei procedurii disciplinare, întrucât măsura suspendării a fost dispusă prin Hotărârea nr. 3J din 30 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, care a făcut obiectul recursului în dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunţată Decizia nr. 62 din 4 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Nici criticile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea în faţa legii, nu pot fi primite, întrucât aspectele invocate cu privire la domnul judecător B. nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, în cadrul căreia sunt examinate exclusiv condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare prin prisma faptelor imputate pârâtei, având în vedere caracterul personal şi direct al acestei forme de răspundere juridică.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la hotărârile pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuţiilor administrative prevăzute de art. 64 alin. (4) şi art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 - referitoare la suspendarea din funcţie a magistratului în cazul în care refuză în mod nejustificat să se prezinte la expertiza de specialitate pentru a se evalua dacă suferă de o boală psihică, care îl împiedică să exercite funcţia în mod corespunzător - se reţine că hotărârile respective au fost emise în cadrul unor proceduri administrative distincte de prezenta cauză disciplinară şi sunt supuse controlului de legalitate şi temeinicie în cadrul altor căi de atac. Pentru aceste motive nu pot fi primite nici criticile din recurs referitoare la încălcarea principiului non bis in idem.

Susţinerile recurentei-pârâte referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru lipsa unei anchete efective nu pot primi relevanţa propusă, întrucât hotărârea instanţei disciplinare cuprinde atât expunerea, prin prisma probatoriului administrat, a situaţiei de fapt, cât şi argumentaţia pentru care s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare şi se justifică aplicarea sancţiunii menţionate în dispozitivul hotărârii, instanţa nefiind ţinută să arate în mod explicit motivele pentru care nu a avut în vedere celelalte mijloace de probă care nu susţin soluţia pronunţată.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea termenului rezonabil, se reţine că durata soluţionării acţiunii disciplinare (5 martie 2019 - 25 mai 2022) a fost influenţată de faptul că, în perioada 6 noiembrie 2019 - 30 martie 2022, judecarea acţiunii disciplinare a fost suspendată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1197 din 2 iulie 2019, prin care s-a dispus suspendarea din funcţie pe o perioadă de un an a doamnei judecător în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea 303/2004, litigiul având ca obiect acţiunea în anularea hotărârii fiind soluţionat definitiv prin Decizia nr. 1450 din 10 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020. Pentru aceste motive sunt nefondate susţinerile din recurs referitoare la pronunţarea hotărârii atacate înainte de rămânerea definitivă a hotărârii menţionate a secţiei pentru judecători.

Astfel fiind, nu sunt identificate elemente care să reflecte încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta referitoare la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Afirmaţiile din recurs invocate în susţinerea critici vizând încălcarea dreptului la demnitate, reglementat de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice reflectă percepţia subiectivă a recurentei-pârâte cu privire la relaţiile din cadrul instanţei şi la evenimente din viaţa sa profesională şi personală.

Alegaţiile din recurs referitoare la colaborarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor cu serviciile de informaţii reprezintă supoziţii ale recurentei, nesusţinute de probe care să demonstreze faptul că protocoalele încheiate între instituţiile menţionate au influenţat în vreun fel derularea prezentei proceduri disciplinare, fiind nefondată critica referitoare la faptul că secţia pentru judecători în materie disciplinară nu îndeplineşte standardele de independenţă şi imparţialitate stabilite de jurisprudenţa CEDO.

Criticile referitoare la încheierile din 8 mai 2019, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de doamna judecător A. împotriva judecătorilor C. şi D., sunt nefondate.

Prin încheierile menţionate, instanţa disciplinară a reţinut în mod temeinic şi legal faptul că aspectele invocate în susţinerea cererilor de recuzare - doamna judecător C., în perioada în care a exercitat funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, a formulat sesizări disciplinare împotriva pârâtei, iar pârâta a formulat plângere penală împotriva doamnei judecător; domnul judecător D. a proferat insulte împotriva pârâtei pe un grup de comunicare al magistraţilor - fie nu au fost dovedite, fie nu au legătură cu soluţionarea prezentei acţiuni disciplinare, fie nu reflectă lipsa de imparţialitate a judecătorilor în sensul art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 9 din C. proc. civ., criticile din recurs nefiind de natură să răstoarne temeinicia încheierilor atacate.

Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004

Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că această abatere disciplinară este reglementată în considerarea îndatoririi ce revine persoanelor care îndeplinesc funcţia de magistrat de a asigura, prin manifestările în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, menţinerea neştirbită a onoarei şi probităţii profesionale, precum şi a prestigiului justiţiei.

Natura specifică a funcţiei de judecător şi nevoia de a păstra demnitatea acesteia impun ca judecătorul să se comporte în aşa fel încât să se asigure că, în ochii unui observator rezonabil, conduita sa este ireproşabilă. Conduita magistratului trebuie să fie ireproşabilă nu numai în exercitarea funcţiei, ci şi în societate, în aşa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar. Aflându-se permanent în atenţia publică, datorită importanţei activităţii sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber şi de bunăvoie, anumite restricţii personale, care nu îi sunt aplicabile cetăţeanului obişnuit.

Obligaţiile ce revin magistraţilor în sensul celor expuse sunt conturate prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, cu modificările ulterioare, conform cărora "judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate", pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenţei justiţiei (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor şi Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei.

Raportat la textele enunţate, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că magistraţii au obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei, atât în exerciţiul funcţiunii, cât şi în viaţa particulară.

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 constă în manifestările magistratului în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.

În cauza dedusă judecăţii, din perspectiva acestei abateri disciplinare menţionate, doamnei judecător A. îi este imputată fapta constând în transmiterea, prin serviciul instituţional de poştă electronică, la 23.10.2018, către grupuri de judecători de la tribunale şi curţi de apel, a unui mesaj în cuprinsul căruia formulează critici şi acuzaţii cu privire domnul judecător B. şi la activitatea Inspecţiei Judiciare, instanţa disciplinară reţinând că pârâta a periclitat atât imaginea publică a magistratului, cât şi prestigiul justiţiei, prin faptele sale contribuind la scăderea aprecierii publice pozitive asupra sistemului judiciar din care face parte.

Pentru a se reţine existenţa abaterii disciplinare analizate, una dintre cerinţele esenţiale rezidă în componenta publică a manifestării magistratului, în sensul de a produce în spaţiul public reverberaţii care să aibă drept efect atingerea onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei. În acest sens, în hotărârea atacată se reţine că abaterea disciplinară în discuţie presupune ca faptele imputate să pericliteze imaginea publică a magistratului sau prestigiul justiţiei şi să contribuie la scăderea aprecierii publice pozitive asupra sistemului judiciar.

Or, în circumstanţele cauzei, se constată că manifestarea doamnei judecător a fost limitată la sistemul judiciar, întrucât mesajul a fost recepţionat numai de către judecătorii cărora le-a fost transmis, fără a ajunge la cunoştinţa publicului şi, pe cale de consecinţă, fără a periclita imaginea publică a magistratului ori a sistemului judiciar.

În acest context, Înalta Curte reţine că probatoriul administrat nu demonstrează faptul că fapta imputată doamnei judecător ar fi ajuns la cunoştinţă publică şi ar fi adus, în percepţia publică, o atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, astfel că nu este îndeplinită această cerinţă a laturii obiective a abaterii disciplinare analizate.

Astfel, deşi fapta există în materialitatea ei, urmarea care se cere a se fi produs prin săvârşirea acesteia nu s-a produs, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa laturii obiective a abaterii disciplinare, fiind analiza laturii subiective a acesteia.

Pentru aceste considerente, se apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi admis recursul, cu consecinţa casării în parte a hotărârii atacate şi respingerii acţiunii formulate de Inspecţia Judiciară pentru fapta constând în mesajul transmis prin poşta electronică la 23.10.2018.

Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004

Potrivit art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi cu modificările ulterioare, constituie abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii".

În mod constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători (Deciziile nr. 242 din 4 noiembrie 2019, nr. 30 din 3 februarie 2020 şi nr. 21 din 1 februarie 2021) s-a reţinut că raţiunea instituirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 este dată de imperativul sancţionării conduitelor contrare obligaţiilor stabilite în sarcina magistraţilor prin următoarele prevederi:

- art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, conform cărora "Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia";

- art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:

"Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă"; "Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă";

- art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, cu modificările ulterioare, conform cărora "judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate";

- art. 5 alin. (2) lit. b), d) şi e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, conform cărora "Judecătorii au următoarele îndatoriri: (...) să respecte prevederile legale, normele codului deontologic, regulamentele, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor generale şi ale colegiilor de conducere; (...) să aibă un comportament decent şi civilizat în relaţiile de serviciu; (...) să dea dovadă de competenţă profesională şi să manifeste calm, răbdare, politeţe şi imparţialitate faţă de justiţiabili, martori, avocaţi, procurori şi alte persoane cu care intră în contact în calitate oficială".

Realizând propria apreciere asupra probatoriului administrat, Înalta Curte constată că instanţa disciplinară a reţinut în mod temeinic şi legal faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Sub aspectul laturii obiective, probatoriul administrat demonstrează faptul că, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, doamna judecător a avut atitudini nedemne faţă de personalul instanţei, în sensul celor arătate în continuare: a adresat jignirii personalului instanţei, prin utilizarea apelativelor "javră", "nesimţită"; a formulat acuzaţii repetate bazate pe suspiciuni subiective cu privire la comportamente persecutorii îndreptate împotriva sa şi a refuzat să părăsească biroul grefierului-şef şi biroul preşedintelui secţiei şi să îşi desfăşoare activitatea în biroul în care fusese repartizată; a proferat ameninţări la adresa unor persoane din cadrul instanţei că le va filma sau că va publica pe internet informaţii nefavorabile cu privire la ele; crearea unei atmosfere tensionate şi conflictuale în cadrul instanţei şi cu precădere în biroul în care era repartizată, prin comportament verbal incisiv, formulări injurioase şi acuzaţii repetate aduse colegilor judecători şi personalului instanţei, pe baza unor suspiciuni subiective de persecuţie îndreptate împotriva sa.

Manifestările doamnei judecător conturează un comportament persistent de natură incisivă şi conflictuală în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în relaţiile cu colegii de serviciu, care a avut drept consecinţă crearea unei atmosfere contrastante cu condiţiile adecvate de desfăşurare a activităţii în cadrul unei instanţe judecătoreşti, ceea ce a impietat asupra desfăşurării activităţii celorlalte persoane şi i-a determinat pe judecători şi pe grefieri, după caz, fie să solicite mutarea în alte birouri, fie să îşi adapteze programul de lucru şi modul de desfăşurare a activităţii de o manieră care să le asigure evitarea contactului cu pârâta judecător.

În sensul celor expuse, atitudinile imputate doamnei judecător şi consecinţele acestora sunt dovedite de aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite şi/sau semnate de judecătorii, grefierii şi jandarmii care au luat act în mod direct de împrejurările menţionate (procesele-verbale din 14.02.2018 şi 15.02.2018 de la filele x ale dosarului nr. x/DIJ/2018), în sesizările formulate de colegii de birou (sesizările domnului judecător B. de la filele x ale dosarului nr. x/2018; sesizarea doamnei judecător F. de la dosarului nr. x/2018) şi în declaraţiile martorilor audiaţi în faţa Inspecţiei Judiciare (declaraţiile judecătorilor G., H., F., I., B., J. de la filele x ale dosarului nr. x/2018; declaraţiile grefierilor K., L., M., de la filele x ale dosarului nr. x/2018).

Contrar criticilor din recurs, nu se constată existenţa unor contradicţii între declaraţiile martorilor, care să creeze o îndoială cu privire la veridicitatea aspectelor relatate de martorii audiaţi în cursul cercetării disciplinare, ci, dimpotrivă, se reţine că declaraţiile respective sunt unitare în ceea ce priveşte manifestările imputate din perspectiva abaterii în discuţie.

Pe de altă parte, este de observat că transcrierea înregistrării efectuate cu reportofonul de către doamna judecător, conţinând conversaţiile purtate de pârâtă cu persoane din cadrul instanţei, nu dovedeşte contrariul celor atestate de probatoriul administrat în sensul celor expuse în precedent cu privire la situaţia de fapt şi la elementele constitutive ale abaterii disciplinare reţinute în sarcina pârâtei. Dimpotrivă, transcrierea înregistrării demonstrează comportamentul provocator şi incisiv al pârâtei în relaţiile cu persoanele din cadrul instanţei, de natură a crea o atmosferă tensionată şi conflictuală în raporturile de serviciu, incompatibilă cu cerinţele mediului de lucru din cadrul unei instanţe judecătoreşti. Astfel, proba propusă în apărare chiar de către pârâtă contribuie la calificarea manifestărilor sale ca fiind contrare unor minime standarde de conduită pretinse unui magistrat în raporturile de serviciu, motiv pentru care se circumscriu noţiunii de atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Conduita imputată pârâtei se îndepărtează în mod semnificativ de la obligaţiile impuse magistratului în relaţiile de serviciu sub aspectul standardelor de manifestare în timpul exercitării atribuţiilor specifice funcţiei, conturând, în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, existenţa unei atitudini nedemne, contrare obligaţiei de a asigura demnitatea funcţiei, conform art. 104 din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, obligaţiei de a dezvolta relaţii bazate pe respect şi bună-credinţă, în acord cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, şi obligaţiei de a avea un comportament decent şi civilizat în relaţiile de serviciu şi de a manifesta calm, răbdare, politeţe şi imparţialitate în relaţiile de serviciu, potrivit at. 5 alin. (2) lit. b), d) şi e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Sub aspectul laturii subiective, probatoriul administrat reflectă vinovăţia pârâtei sub forma intenţiei indirecte, magistratul prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind sau acceptând eventualitatea producerii lui. Vinovăţia pârâtei rezultă şi din împrejurarea că atitudinea sa psihică a fost în mod constant orientată spre susţinerea atitudinilor nedemne manifestate în relaţia cu colegii de serviciu, caracterizate de conflictualitate, critici, acuzaţii şi suspiciuni subiective, nefiind identificate, în cuprinsul probelor administrate, elemente care să demonstreze caracterul accidental ori justificabil al conduitelor reprobabile constatate.

Pentru considerentele arătate, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, soluţia instanţei disciplinare şi considerentele care o susţin sunt în acord cu cerinţele de individualizare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, fiind în mod corect apreciată gravitatea faptelor imputate, având în vedere cu precădere îndepărtarea semnificativă şi persistentă în timp faţă de standardele de conduită specifice funcţiei de magistrat şi consecinţele grave ale atitudinii nedemne, constând în perturbarea activităţii la nivelul colectivului, prin crearea unei atmosfere tensionate şi inadecvate mediul de lucru în cadrul unei instanţe judecătoreşti.

De asemenea, aşa cum întemeiat s-a reţinut în hotărârea atacată, este avut în vedere faptul că pârâtei judecător i-au fost aplicate anterior sancţiunile constând în:

"mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni la o altă instanţă", "suspendarea din funcţie pe o perioada de 6 luni" şi "suspendarea din funcţie pe o perioada de 3 luni", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din Legea nr. 303/2004; "reducerea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni" şi "avertisment", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004; "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

Se cuvine a fi menţionat faptul că, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1061 din 19 octombrie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 19 octombrie 2021, doamna A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, a fost eliberată din funcţie, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, pentru neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate, până la împlinirea duratei suspendării din funcţie dispuse potrivit art. 64 alin. (4) din aceeaşi lege. Însă, potrivit art. 52¹ alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, eliberarea din funcţie a judecătorului în condiţiile art. 65 din Legea nr. 303/2004, nu împiedică continuarea procedurii disciplinare.

În acest context, reţinând comportamentul persistent al atitudinilor nedemne ale recurentei-pârâte şi antecedentele disciplinare relevate, potrivit principiului gradual al aplicării sancţiunilor, prin hotărârea atacată în mod judicios a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, întrucât se apreciază că pârâta nu mai îndeplineşte exigenţele impuse de exercitarea funcţiei de judecător.

Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de doamna A., va fi casată în parte hotărârea atacată, va fi respinsă acţiunea formulată pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 şi va fi menţinută hotărârea atacată în ceea ce priveşte admiterea acţiunii formulate de Inspecţia Judiciară şi aplicarea, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeaşi lege.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de doamna A. împotriva Hotărârii nr. 6J din 25 mai 2022, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2019.

Casează în parte hotărârea atacată.

Respinge acţiunea formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A., la data faptelor judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Menţine hotărârea atacată în ceea ce priveşte admiterea acţiunii formulate de Inspecţia Judiciară şi aplicării doamnei A., în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeaşi lege.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.