Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.10.2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Direcţia Generală de Paşapoarte, a solicitat instanţei:
a) să anuleze următoarele actele administrative:
- nr. C87-19-190 din 4 martie 2019, emis de Consulatul General al României la New York;
- nr. G5-4/2019 din 22.04.2019, emis de Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul Consular;
- nr. x/P/4 din 23.09.2019, emis de Direcţia Generală de Paşapoarte
- nr. T 3393478 din 02.10.2019, emis de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
b) să oblige pârâtul Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date să transcrie Certificatul de căsătorie nr. Căsătorii/2010/563 din 05.11.2010, întocmit de Ofiţerul de Stare civilă la Primăria Comunei Schaerbeck, Bruxelles, Belgia;
c) să oblige pârâţii să adopte o metodologie prin care să îndrume toate consulatele României în străinătate şi serviciile paşapoarte de pe teritoriul României să proceseze cererile de eliberare a paşaportului simplu electronic depuse de persoanele căsătorite cu persoane de acelaşi sex, cu bifarea rubricii stare civilă "căsătorit" în baza transcrierii certificatelor de stare civilă emise în alte state membre UE;
e) să oblige pârâţii în solidar să plătească reclamantului echivalentul în RON a sumei de 25.000 euro, pentru daune morale pentru prejudiciul moral suferit în urma încălcării drepturilor sale.
f) să oblige pârâţii în solidar să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
A indicat faptul că art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 impune ca judecarea cauzei să se facă cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD); reclamantul a arătat că acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 27. alin. 1 O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 699 din 5 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere privind anularea adresei nr. x din 4.03.2019 emisă de Consulatul General al României la New York, respectiv privind anularea adresei nr. x/2019 din 22.04.2019 emisă de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca fiind neîntemeiată; a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere privind anularea adresei nr. x din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv de anulare a adresei nr. x din 2.10.2019 emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; a respins capătul de cerere privind anularea nr. x/P/4 din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte formulat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Paşapoartelor, ca fiind inadmisibil; a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. x din 2.10.2019 emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, respectiv capătul doi de cerere privind obligarea la transcrierea certificatului de căsătorie cu numărul x din 5.11.2010, formulate în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ca fiind inadmisibile; a admis excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere privind anularea adresei nr. x/2019 din 22.04.2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe (Departament Consular); a admis excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere privind anularea adresei nr. x din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte; a respins ca fiind lipsit de interes capătul de cerere de cerere privind anularea adresei nr. x/2019 din 22.04.2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe (Departament Consular), respectiv de anulare a adresei nr. x din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la capătul de cerere privind anularea adreselor nr. x din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv de anulare a adresei nr. x din 2.10.2019 emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; a respins primul capăt de cerere privind anularea adreselor nr. x din 23.09.2019 emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv de anulare a adresei nr. x din 2.10.2019 emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia inadmisibilităţii celui de al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâţilor la adoptarea unei metodologii (proceduri interne) ca fiind neîntemeiată; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, ca fiind neîntemeiate; a respins capetele de cerere formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, Direcţia Generală de Paşapoarte şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, privind obligarea pârâţilor la adoptarea unei metodologii (proceduri interne), respectiv, la obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant arată că sentinţa recurată conţine motive contradictorii şi care sunt străine de natura cauzei.
În cadrul acestui motiv de casare se invocă mai multe aspecte de nelegalitate.
Primul aspect de nelegalitate priveşte faptul că instanţa de fond a aplicat recurentului-reclamant standarde de probă străine naturii specifice a cauzei, care privea verificarea aspectelor de discriminare reclamate aspecte rezultate din comportamentul autorităţilor pârâte faţă de reclamantă.
Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont de natura civilă a cauzei în sensul art. 6 din CEDO şi nu a făcut referire la dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, care conţin prevederi explicate privind regulile probă.
Se arată că prima instanţă a aplicat recurentului standarde de probă din dreptul penal (dovedirea faptei dincolo de orice îndoială rezonabilă)şi standardul general de probă din procedură civilă (cine face o afirmaţie trebuie să o probeze) fără a face aplicarea normei din art. 27 alin. 4 din O.G. nr. 134/2000 care are caracter de excepţie respectiv "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament."
Conform excepţiei prevăzute de art. 27 alin. (4), recurentul-reclamant nu trebuia să dovedească afirmaţia că a fost discriminat (contrar standardului affirmati incumbit probatio), ci era suficient să aducă suficiente dovezi ale unor fapte (altele decât fapta propriu-zisă de discriminare) pe baza cărora instanţa să poată să prezume până la proba contrarie existenta unei discriminări (contrar standardului dovedirii faptei dincolo de orice îndoială rezonabilă, din penal). Instanţa de fond a încălcat art. 27 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 şi i-a aplicat recurentului-reclamant sarcina probei mai strictă, ignorând faptul că acesta a dovedit prima faciae fapte din care putea prezuma că ar putea fi vorba despre o faptă de discriminare, până la proba contrarie.
Al doilea aspect de nelegalitate:
Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont că reclamantul a probat conform art. 27 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000 prin conţinutul adresei din 4.03.2019 prima facie a faptei de discriminare pretinse, ca prezumaţie relativă, nu absolută a existenţei faptei de discriminare reclamată.
Iar proba contrarea era în sarcina intimaţilor-pârâţi care trebuiau să dovedească că l-au tratat pe reclamant la fel ca pe orice alt cetăţean căsătorit care doreşte să obţină paşaport simplu în sensul de a se menţiona că este persoană căsătorită când depune cererea online sau la ghişeu.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. priveşte încălcarea dispoziţiilor normei de drept speciale incidente în prezenta cauză în raport de obiect, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 şi a dispoziţiilor directivelor europene de către instanţa de fond.
Se arată că premisa acestei interpretări a fost reprezentat de faptul că prima instanţă a aplicat reguli străine sarcini publice în ceea ce priveşte tratamentul discriminatoriu reclamat de recurentul-reclamant.
Se arată că prima instanţă aplicat greşit dispoziţiile art. 2 alin. 1, art. 10 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, refuzând să constate tratamentul discriminatoriu la care a fost supus reclamantul pe motiv că este căsătorit cu o persoană de acelaşi sex.
În cadrul acestui motiv de casare se invocă aplicarea greşită a Deciziei CCR nr. 534/18 iulie 2018 şi Hot. CJUE din 5 iunie 2018 şi prevederile art. 7, 20, 21, 45 din Carta drepturilor fundamentale a UE şi art. 21 din TFUE.
Se solicită admiterea recursului şi în dovedire se invocă depunerea de înscrisuri.
La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare invocate respectiv dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputând fi reţinută teza existenţei unor motive contradictorii şi străine de natura cauzei în raport de specificul cauzei şi de sarcina probei în raport de dispoziţiile O.G. nr. 137/200 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În cauză nu sunt întemeiate aspectele de nelegalitate invocate de reclamant în cadrul acestui motiv de recurs în sensul că instanţa de fond în cadrul analizei existenţei sau nu a tratamentului discriminatoriu reclamat a încălcat regulile privind sarcina probei în materia discriminării prin neaplicarea prevederilor art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 137/2000.
Contrar acestor susţineri din recurs, Curtea constată că prima instanţă a aplicat corect standardele de probă cu respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. (4) teza I din O.G. nr. 137/2000 ca normă specială în raport de obiect fără a se putea reţine aplicarea standardelor de probă din dreptul penal sau din C. proc. civ., astfel cum susţine în mod eronat reclamantul.
Conform art. 27 alin. (4) teza I din O.G. nr. 137/2000, "(4) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizare îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o vătămare a principiului egalităţii de tratament".
Prima instanţă a analizat cauza cu respectarea standardului de probă aplicabil pretinsei discriminări a reclamantului în exercitarea libertăţilor şi drepturilor sale cu respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000,fără a răsturna sarcina probei, în sensul de a-l obliga pe reclamant să probeze "dincolo de orice îndoială" tratamentul discriminatoriu pretins iar concluzia instanţei de fond este în sensul probelor administrate de ambele părţi.
Iar analiza instanţei în raport de materialul probator apreciat cu respectarea jurisprudenţei CEDO în materie – Cauza Nachova împotriva Bulgariei a fost acela că nu a existat o discriminare a reclamantului în procedura de obţinere a paşaportului, în sensul că statutul civil de persoană căsătorită cu persoană de acelaşi sex nu a reprezentat un impediment în emiterea documentului de călătorie.
Prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 27 alin. 4 din O.G. nr. x în sensul că a verificat cu respectarea standardului de probă dezvoltat de CEDO existenţa situaţiei premisă a unor alte fapte decât fapta propriuzisă de discriminare reclamată din care se putea prezuma la modul relativ, existenţa unei discriminări.
Iar din analiza acestor pretinse fapte ca situaţie premisă prima instanţă concluzionat contrar susţinerilor recurentului-reclamant. Iar concluzia instanţei este în conformitate cu materialul probator respectiv conţinutul adreselor contestate.
Iar din acestea nu rezultă fapte de natură a prezuma existenţa unui tratament discriminatoriu, în sensul solicitat de reclamant.
Aceasta deoarece modul de completare a rubricii "starea civilă" nu condiţionează preluarea cererii de eliberare a paşaportului simplu electronic, iar rubrica, stare civilă de pe formularul cererii are caracter opţional începând cu anul 2018.
În cauză reclamantul a bifat opţional starea sa civilă neputându-se reţine din probe faptul că ar fi fost obligat să nu-şi declare starea civilă în cererea depusă la 30.01.2020 pentru a putea beneficia de eliberarea documentului de călătorie astfel cum este definit de Legea nr. 248/2005 şi O.U.G. nr. 97/2005.
Nu se poate reţine faptul că prima instanţă a refuzat să analizeze situaţia de discriminare invocată de reclamant şi faptul că prima instanţă nu a reţinut ca probată situaţia premisă invocată de reclamant conform opiniei sale cu adresele emise de autorităţile pârâte.
Curtea constată că prima instanţă a analizat pe fond în raport de probele administrate legalitatea adresei din 22.04.2019 contestată de reclamant ca un pretins refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale.
Prima instanţă a analizat adresa contestată prin care conform informaţiilor cuprinse i-a fost soluţionată favorabil cererea reclamantului privind eliberarea documentului de călătorie – paşaport simplu electric, iar situaţia reclamantului a fost tratată sub aspectul cererii identic cu cea aplicată tuturor cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Recurentul – reclamant a completat rubrica starea civilă pe formular, conform convingerilor sale, fără a fi obligatoriu completarea acestei rubrici. Acest caracter a fost desfiinţat din anul 2018 pe motiv de simplificare a procedurilor consulare, aplicabil tuturor cetăţenilor români aflaţi în străinătate, fără a avea legătură directă sau indirectă cu vreunul din criteriile de discriminare prevăzute de O.G. nr. 137/2000.
- Rubrica stare civilă de pe formularul aferent cererii de paşaport - prezintă relevanţă pentru procedura de procesare a cererii de eliberare a paşaportului doar dacă modificarea stării civile este de natură a antrena schimbarea numelui (conform precizărilor DGP din adresa nr. x/05.11.2019- anexată la dosarul primei instanţe): reclamantul nu a fost obligat sa furnizeze date privind starea civilă, studii sau profesie, întrucât nu fac parte din categoriile de date personale necesare îndeplinirii scopurilor specifice, determinate la nivelul sistemului de paşapoarte - astfel se confirmă precizările MAE din adresa nr. x/2019 din 22.04.2019, in sensul ca reclamantul avea posibilitatea sa completeze cum doreşte rubrica starea civilă;
- Pe de alta parte, Ministerul Afacerilor Externe a explicat detaliat (în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanţe şi anexe) şi faptul că, fără prezenţa fizică a reclamantului, nu se putea da curs cererii sale introduse in sistemul de programări, în vederea confecţionării paşaportului simplu electronic, astfel cum reclamantul a solicitat în numeroase ocazii;
După ce reclamantul s-a prezentat personal pentru preluarea datelor personale i-a fost eliberat paşaportul simplu electronic, eliberarea acestui document de călătorie nefiind condiţionată în niciun mod de starea civilă a reclamantului.
Acest fapt a fost comunicat şi reclamantului, aceste aspecte de fapt fiind analizate de prima instanţă, cu respectarea tuturor prevederilor legale în materia discriminării.
Curtea nu va reţine aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind pretinsa nerespectare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 534/18.07.2018 şi a Deciziei CJUE în Cauza C.673/2016.
Hotărârile invocate nu sunt incidente în cauză deoarece vizează acordarea dreptului de şedere pe teritoriul statului, în condiţiile dreptului european, soţilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene din căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex.
În prezenta cauză starea civilă a reclamantului cetăţean român completată facultativ de către acesta nu a reprezentat un impediment pentru eliberarea documentului de călătorie.
Paşaportul simplu electronic a fost eliberat reclamantului cetăţean român după ce reclamantul s-a prezentat personal la Consulatul General al României la New York pentru preluarea datelor biometrice.
Niciun paşaport electronic românesc nu poale fi eliberat fără prezenţa fizică a cetăţeanului român în faţa funcţionarului (de la misiunile diplomatice şi oficiile consulare sau din ţară, de la serviciile publice de paşapoarte). Sistemul de procesare a cererilor de eliberare a paşapoartelor nu permite - imposibilitate materială - preluarea fotografici şi a amprentelor digitale în alt mod decât de la persoana prezentă fizic în faţa funcţionarului (fotografiile nu pot fi adăugate in sistem).
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 699 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.