Şedinţa publică din data de 2 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr . . . . . . . . . .din . . . . . . . . . ., . . . . . . . . . .a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare . . . . . . . . . .
Prin sentinţa nr. 833 din 22.11.2021 Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, în considerarea domiciliului reclamantei şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004.
Investit prin declinare, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 8/c.a. din 13 ianuarie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. Suceava, Primarul Municipiului Suceava si Primăria Suceava în favoarea Tribunalului Suceava- sectia contencios administrativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că litigiul s-a aflat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ încă de la data de 10.08.2021, primul termen de judecată a avut loc la 09.09.2021, dată la care apărătorul reclamantei a susţinut concluzii cu privire la aplicabilitatea art. 131 C. proc. civ.
La al doilea termen de judecată din data de 14 octombrie 2021, instanţa, a pus în discuţie necompetenta completului de judecată, faţă de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Suceava s-a mai aflat un doar – dosar x/2021, cu aceleaşi părţi si obiect, în care reclamanta a renunţat la judecată, astfel că prin sentinţa nr. 661/14.10.2021, în baza art. 107 alin. (1) si 3 din Regulamentul de organizare al instanţelor de judecată s-a dispus înaintarea cauzei la completul C7urg.
La cel de-al treilea termen de judecată, respectiv cel din 22.11.2021 a fost invocată excepţia de necompetentă teritorială, părţile fiind invitate să-şi exprime punctul de vedere, iar Tribunalul Suceava a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului Iaşi.
Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 14.12.2021 sub numărul x/2021, instanţa investită a invitat părţile să-şi exprime punctul de vedere cu privire la necompetenta teritorială, prin raportare la prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, sub acest aspect, prezenta instanţă remarcă faptul că sentinţa de declinare a competenţei teritoriale se plasează în afara cadrului legal din perspectiva momentului până la care instanţa este obligată să îşi verifice propria competenţă.
Art. 130 C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Mai mult, art. 131 C. proc. civ. instituie în sarcina instanţei obligaţia verificării din oficiu a propriei competenţe, indicând expres faptul că aceasta se impune a fi îndeplinită la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii. Orice depăşire a acestui moment procesual este permisă doar în condiţiile alin. (2) al art. 131 C. proc. civ.
Prin urmare, criteriul de tranşare a competenţei materiale si teritoriale absolute era determinat in limine litis, chiar de la momentul sesizării instanţei, conţinutul întâmpinării sau probatoriile administrate neinfluenţând cu nimic raţionamentul acestei instanţe referitor la competenţa teritorială în soluţionarea litigiului.
O teză contrară, respectiv permiterea ignorării momentului procesual expres indicat de prevederile art. 130 şi 131 C. proc. civ. ar conduce la concluzia de neacceptat ca nesocotirea acestor dispoziţii să fie lipsită de orice sancţiune, cu toate că intenţia legiuitorului a fost în mod vădit aceea de a accelera judecarea cauzelor, oprind instanţele să invoce excepţia necompetenţei teritoriale absolute ori de câte ori s-a depăşit momentul limită prevăzut de lege. Ori, corolarul dispoziţiei cuprinse la art. 130 şi 131 C. proc. civ. de instituire a unui moment procesual limită pentru invocarea necompetenţei instanţei este implicit afirmarea competenţei instanţei iniţial sesizate ori de câte ori necompetenţa nu a fost invocată în termenul menţionat.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Primarul Municipiului Suceava, Primăria Municipiului Suceava şi S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.