Şedinţa publică din data de 17 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea în tot a adresei nr. x: x din 28.05.2021 emisă de pârât, constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative, care au stat la baza emiterii adresei, obligarea Comitetului de Supraveghere la soluţionarea cererii de emitere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă nr. 1559/14.04.2021, înregistrată la ONJN sub nr. x/15.04.2021 şi a cererii de emitere a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip tombolă nr. 1560/14.04.2021, înregistrată la ONJN sub nr. x/15.04.2021, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 168 pronunţată la data de 05 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anulat adresa din 28.05.2021, a obligat pârâtul să soluţioneze cererile reclamantei nr. x/15.04.2021 şi nr. x/15.04.2021.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere la instanţa de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului, se arată că este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în cazul legii speciale.
Susţine în acest sens că instanţa de fond trebuia să verifice în ce măsură adresele nr. x, nr. x şi nr. x/28.05.2021 emise de recurent ar reprezenta, în fapt, o încălcare a dispoziţiilor art. 2 lit. h) şi lit. n) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi anume că refuzul ar fi, nejustificat şi ar fi fost exprimat explicit cu voinţa de a nu rezolva cererea.
Arată că, prima instanţă s-a rezumat a aprecia că acest răspuns reprezintă un refuz nejustificat, fără a avea în vedere argumentarea acestui răspuns, respectiv faptul că jocurile de noroc, prin natura lor, sunt monopol de stat, iar ONJN, în calitatea sa de titular al exerciţiului monopolului de stat, nu poate crea peste lege şi nici nu poate manifesta dezinteres, acordând beneficiul valorificării unei licenţe şi unei autorizaţii fără a avea convingerea că cerinţele legii speciale protejează atât operatorul economic solicitant cât şi statul.
Apreciază că, nu se poate reţine, în raport de motivele ce au determinat amânarea soluţionării cererii intimatei-reclamante, că în cauză ar fi vorba de un refuz nejustificat al autorităţii, atâta timp cât o astfel de activitate nu se poate desfăşura fără obţinerea în prealabil a licenţei şi autorizaţiei prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009.
Astfel, dacă organul cu atribuţii privind eliberarea licenţei şi autorizaţiei apreciază că dispoziţiile legii speciale în materie sunt insuficiente, în aceste condiţii amânarea soluţionării cererii, până la actualizarea legii speciale în materie, nu poate fi considerată un refuz nejustificat de a soluţiona cererea operatorului economic.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului şi pe cale de consecinţă anularea recursului, iar pe fond respingerea ca nefondat a recursului, sens în care susţine că soluţia instanţei de fond este una legală şi temeinică, cu aplicarea întocmai a normelor de drept material incidente în cauză.
În esenţă se arată că, ONJN nu are atribuită prin normele de funcţionare posibilitatea de a amâna soluţionarea cererilor de emitere a licenţelor şi autorizaţiilor pe motiv că dispoziţiile legale necesită a fi modificate, cu obligaţia expresă de a soluţiona aceste cereri în termen de 30 zile.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Evocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, recurentul pârât a pretins că instanţa de fond a realizat o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. h) şi n) precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile recurentului se vădesc a fi nefondate şi nu pot conduce la reţinerea cazului de casare sus evocat.
Raportat la cadrul procesual al învestirii, se observă că prin demersul judiciar iniţiat în cauză, intimatul reclamant a urmărit a se dispune anularea în tot a adresei nr. x din 28.05.2021 emisă de recurentul-pârât, constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative, care au stat la baza emiterii adresei şi obligarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc la soluţionarea cererilor de emitere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă.
Prima instanţă a admis cererea, a anulat adresa din 28.05.2021 şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererile reclamantei nr. x/15.04.2021 şi nr. x/15.04.2021.
Dezlegarea dată de judecătorul fondului, inclusiv argumentaţia pe care se fundamentează sunt însuşite şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de analiză a normelor incidente în cauză.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o manifestare unilaterală de voinţă a unei autorităţi publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că:
"Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
Aşadar, în concepţia legii contenciosului administrativ, refuzul unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim îmbracă trei forme:
- refuzul nejustificat explicit sau manifest, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea (art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004);
- refuzul nejustificat asimilat - nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. (1) lit. i) teza a II-a din Legea nr. 554/2004);
- tăcerea administraţiei, adică nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, respectiv faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004).
Conform doctrinei, caracterul "explicit" al manifestării de voinţă a autorităţii administrative (de a ignora o cerere şi, prin urmare, de a refuza soluţionarea acesteia) nu rezultă numai din împrejurarea că răspunsul autorităţii conţine adverbe negative. Interpretarea literală extensivă a noţiunii de "exprimare explicită" aduce în lumină o firească similitudine existentă între refuzul expres şi cel explicit, atunci când ambele se realizează prin exprimări "explicite", de natură a nu lăsa niciun dubiu asupra sensului acestora.
Se constată, în raport de conţinutul adresei nr. x, x, x/28.05.2921, că refuzul autorităţii pârâte de a soluţiona cererile intimatei reclamante A. S.R.L. este unul nejustificat în condiţiile în care soluţia de amânare a analizării celor două solicitări nu poate fi justificată de o pretinsă necesitate a modificării/completării actelor normative aplicabile în materia jocurilor de noroc.
Se reţine că intimatul-reclamantul s-a adresat prin cererea nr. x/15.04.2021 şi cererea nr. x/15.04.2021 recurentului pârât Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc solicitând emiterea licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă (joc tradiţional) nr. 1559/14.04.2021 precum şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip tombolă (joc tradiţional) nr. 1560/14.04.2021, cereri formulate în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2009.
Înalta Curte constată, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, că răspunsul autorităţii pârâte, materializat în adresa nr. x/28.05.2921 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a celor două cereri formulate de intimata reclamantă la data de 15.04.2021, soluţia de amânare a analizării celor două solicitări nu poate fi justificată de o pretinsă necesitate a modificării/completării actelor normative aplicabile în materia jocurilor de noroc.
Se reţine în acest sens că la momentul învestirii autorităţii pârâte cu cele două solicitări exista cadrul legal, respectiv legislaţia primară - O.U.G. nr. 77/2009, cât şi cea secundară - H.G. nr. 111/2016, în baza căruia se impunea ca autoritatea pârâtă, ce are competenţe şi atribuţii legale în eliberarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, cât şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, să procedeze la analiza pe fond a celor două cereri şi a documentaţiilor anexate acestor cereri.
În condiţiile în care, la data formulării celor două cereri exista cadrul legal necesar soluţionării acestora, recurentul pârât avea obligaţia soluţionării cererilor în raport de normele legale în vigoare la data formulării acestora, eventuala modificare/completare a legislaţiei speciale din materia jocurilor de noroc nu va fi aplicabilă decât pentru viitor, iar pentru actele emise în conformitate cu prevederile în vigoare la data formulării cererii/soluţionării acesteia, legiuitorul este îndrituit să ofere o soluţie prin dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ de modificare.
Prin urmare, criticile recurentului-pârât referitoare la faptul că nu poate fi considerat un refuz nejustificat amânarea soluţionării cererilor până la actualizarea legii speciale în materie, precum şi faptul că instanţa de fond nu a analizat conţinutul adresei emisă de recurentul pârât sunt nefondate şi nu pot fi primite.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei nr. 168 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2023.