Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 31.12.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare B., anularea Rezoluţiei de clasare nr. C19-4147 dispusă în data de 09.12.2019 de către Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare, care a reţinut faptul că nu se impune sancţionarea disciplinară a domnilor judecători C., D., E., F..
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 634 din data de 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspectorul Şef al inspecţiei Judiciare B., ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar prin aceasta, recurentul a învederat că, astfel cum a arătat şi în motivarea din faţa instanţei de fond, Inspecţia Judiciară, deşi a încercat să realizeze o anchetă, solicitând puncte de vedere de la magistraţi, s-a aflat în postura de a fi refuzată, punctele de vedere solicitate nefiind furnizate.
Totodată, făcând trimitere la considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 249/F/22.12.2017, ale încheierii de îndreptare a erorii materiale din 05.01.2018 şi ale decizie nr. 131/A/25.05.2018, recurentul a învederat, în esenţă, că evidenta lipsa de logică juridică şi justeţe a soluţiilor sus indicate probează, în sensul art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004, reaua credinţă a magistraţilor ce au soluţionat dosarul nr. x/2016, dar şi întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de lit. s) a aceluiaşi text normativ.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele învederate în cuprinsul căii de atac exercitate nu vizează aspecte de nelegalitate a sentinţei recurate apte a fi încadrate în ipotezele limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 25 august 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).
Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.
Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.
Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. a invocat pur formal motivele de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în contextul în care aspectele expuse în memoriul de recurs nu au vizat faptul că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar recurentul nu a învederat care sunt prevederile legale, dintre cele relevante cadrului procesual dedus judecăţii în cauza pendinte (ce vizează legalitatea Rezoluţiei de clasare nr. C19-4147 din data de 9 decembrie 2019 a Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare) ce au fost eronat interpretate sau aplicate de prima instanţă. În realitate, prin memoriul de recurs formulat, recurentul a reiterat aspecte evocate şi prin cererea de chemare în judecată şi prin plângerea adresată intimatei – pârâte ce privesc, în principal, elemente de fapt şi de drept aferente chestiunilor litigioase deduse judecăţii în dosarul nr. x/2016, în care au fost emise hotărârile pronunţate de magistraţii vizaţi de plângerea adresată intimatei - pârâte. Astfel de susţineri nu îndeplinesc, însă, exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, respectiv argumentele prezentate de prima instanţă în cadrul demersului de verificare a legalităţii Rezoluţiei Inspectorului şef nr. C19-4147 din data de 9 decembrie 2019, prin care a fost menţinută rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 2586/A din 2 august 2019, emisă în Dosarul nr. 19-3366 al Direcţie de inspecţie pentru judecători.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.
Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.
În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 634 din data de 20 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 634 din data de 20 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.