Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată la data de 08.02.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, a solicitat:
1. Anularea Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii acestuia, precum şi obligarea pârâtei la emiterea ordinului de nominalizare în Consiliul de Administraţie de unde a fost demis;
2. Obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 20.592 RON (reprezentând indemnizaţia de membru în CA al IFIN-HH, începând cu luna iulie 2020 calculată până la data prezentei) la care se adaugă câte 2.574 RON/lună, până la data reintegrării reclamantului, prin anularea Ordinului atacat;
3. Obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON;
4. Obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată (taxe de timbru şi onorariu avocat, orice alte cheltuieli legate de desfăşurarea procesului).
Prin sentinţa civilă nr. 4913/06.09.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.09.2021, sub nr. x/2021.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1561 din data de 03 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti, B. şi C.; a anulat Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 20.592 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă perioadei 01.07.2020-28.02.2021, precum şi, în continuare, a sumei de 2.574 RON/lună până la data renumirii acestuia în funcţia de membru al consiliului de administraţie; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale.
3. Cererile de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1561 din data de 03 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării critică soluţia primei instanţe cu privire la excepţia neregularităţii insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, prin raportare la valoarea sumelor solicitate de către intimatul-reclamant, taxe care se achită în conformitate cu prevederile art. 197 C. proc. civ. şi ale art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.
Acţiunea dedusă judecăţii se circumscrie contenciosului administrativ, astfel încât taxele judiciare de timbru se achită pentru fiecare capăt de cerere.
Reiterează că actul administrativ a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ încheiat în baza unui raport de muncă sau de serviciu, pentru ca intimatul-reclamant să fie scutit de la plata taxelor de timbru, iar în lumina prevederilor art. 197 C. proc. civ. şi a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, apreciază că instanţa de fond avea obligaţia de a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei privind netimbrarea suficientă a cererii de chemare în judecată.
Or, instanţa de fond, în mod eronat a soluţionat cererea pe fondul cauzei înainte de a verifica achitarea taxei de timbru, aspect care primează în faza premergătoare judecăţii.
Cu privire la fondul cauzei se arată că, prin Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, a fost schimbată componenţa Consiliului de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Nucleară "Horia Hulubei"-IFIN HH Bucureşti, în sensul înlocuirii intimatului-reclamant din calitatea de reprezentant al ministerului în CA, cu o altă persoană.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 637/2003: "Revocarea membrilor consiliului de administraţie se face de acelaşi organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin."
Prin adresa nr. x/25.09.2020 aprobată de către ministrul educaţiei şi cercetării, se propune revocarea domnului A. din funcţiile deţinute în consiliile de administraţie ale Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Nucleară "Horia Hulubei"-IFIN HH Bucureşti şi respectiv Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor INCDFM Măgurele.
Schimbarea intimatului-reclamant din calitatea de membru în CA a fost determinată de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor pe care acesta le avea în cadrul consiliului de administraţie, în sensul că hotărârile eronate pe care acest organ de conducerea le-a luat au generat litigii în cursul cărora instanţa de judecată a dispus anularea hotărârilor luate în cadrul şedinţelor de CA. În acest sens, a anexat extras portal Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2020, dosar care a avut ca obiect suspendare executare act administrativ hot. din 15.04.2020, unde calitatea de reclamanţi o au membrii Consiliului Ştiinţific care au solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) şi art. 91din H.G. nr. 637/2003:
Art. 9 alin. (4) "Revocarea membrilor consiliului de administraţie se face de acelaşi organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin."
ART. 9^1
"(1) Mandatul de reprezentare se aprobă de către conducătorul organului administraţiei publice centrale de specialitate reprezentat în consiliul de administraţie, dacă este cazul.
(2) Ministerele ai căror reprezentanţi fac parte în mod obligatoriu din consiliul de administraţie au obligaţia de a transmite organului administraţiei publice centrale coordonator al institutului naţional, cu minimum o lună înainte de expirarea mandatului consiliului de administraţie, nominalizarea reprezentanţilor săi.
(3) În situaţia în care membrii consiliului de administraţie îşi pierd calitatea de angajaţi ai instituţiilor de la care provin, raportul de serviciu sau de muncă se suspendă sau se modifică, mandatul acestora încetează de drept."
Cu toate acestea, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile aplicabile, limitându-se la a aprecia că în speţa de faţă nu a fost incident niciunul din cazurile de mai sus.
Nu pot fi reţinute nici concluziile instanţei de fond conform cărora Metodologia privind nominalizarea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a specialiştilor în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare şi ale instituţiilor publice de cercetare-dezvoltare aprobată prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020 ar fi avut afecte retroactive care au determinat schimbarea reclamantului-intimat din calitatea de membru CA, ţinând cont că actul normativ de grad superior, respectiv H.G. nr. 637/2003 are prevederi privind înlocuirea unui membru în CA, metodologia elaborată de către minister neadăugând la norma juridică, ci, doar detaliind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi nominalizat în consiliul de administraţie, procedură care este în conformitate cu prevederile legale, în sensul că emitentul unui act normativ poate prin acte interne să prevadă norme/metodologii de aplicare a actului normativ.
Mai mult decât atât, în anexa nr. 2 de la metodologia aprobată prin actul administrativ mai sus amintit, sunt prevăzute aceleaşi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării numiţi în consiliul de administraţie cu cele prevăzute în Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 821/26.09.2018, pe care le-a anexat pentru comparaţie, act administrativ abrogat prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020
În acest sens, nu pot fi reţinute concluziile instanţei privind retroactivitatea metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 5323/24.09.2020 deoarece nu este vorba de o nouă metodologie care să stabilească alte criterii şi condiţii pe care cei nominalizaţi în CA trebuie să le îndeplinească, ci prin noua metodologie s-au detaliat prevederile cu privire la confidenţialitatea datelor cu care membrii CA vin în contact, precum şi alte aspecte care nu aduceau nici un element de noutate.
Reclamantul deşi avea cunoştinţă că era obligat să facă dovada calificativului obţinut la ultima evaluare, nu a dat curs solicitării prin transmiterea fişei de evaluare la momentul la care i-a fost solicitată, încălcând astfel, încă odată prevederile legale aplicabile.
Se poate astfel constata că prima instanţă nu a ţinut cont de niciun argument pe care recurentul-pârât l-a detaliat în întâmpinare, dând câştig de cauză intimatului-reclamant, fără a ţine însă cont de faptul că acesta a încălcat prevederile legale.
Cu privire la prejudiciul creat şi daunele morale solicitate, recurentul-pârât solicită să se constate că nu-i poate fi imputată înlocuirea reclamantului-intimat din CA, prin raportare la faptul că acesta cu bună ştiinţă a încălcat prevederile legale aplicabile, prevederi de care avea cunoştinţă la data înlocuirii şi pe cale de consecinţă acesta nu este îndreptăţit să solicite despăgubiri.
Faptul că a fost înlocuit din calitatea de membru CA este o consecinţă a neîndeplinirii de către reclamantul-intimat a obligaţiilor pe care le avea în această calitate şi de conţinutul cărora era în cunoştinţă de cauză.
Din aceleaşi raţionamente, instanţa în mod eronat a dispus achitarea sumelor solicitate la petitul doi al cererii de chemare în judecată în sarcina ministerului, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele solicitate de reclamant, din perspectiva daunelor morale solicitate, instanţa de fond a reţinut în cuprinsul sentinţei civile recurate, faptul că "în ceea ce priveşte daunele morale, instanţa reţine ca fiind pertinente susţinerile reclamantului că, dată fiind vechimea acestuia în funcţia de director (din anul 2005) acesta a acumulat o notorietate în cadrul instituţional şi în cadrul sistemului de cercetare (cel puţin la nivelul domeniului fizicii), măsura întreruperii intempestive a mandatului consiliului de administraţie fiind inerent generatoare de disconfort la nivel personal şi de nedumeriri la nivelul colectivului în care era angrenat reclamantul. În acest sens, se poate reţine CV-ul reclamantului, precum şi plângerea comună formulată de salariaţii din cadrul Direcţiei Infrastructurii de Cercetare din Minister, prin care aceştia reclamă modalitatea nelegală de încetare a mandatelor lor de membri ai consiliilor de administraţie. Evaluând în echitate şi ţinând seama de durata încălcării, precum şi de valoarea indemnizaţiei lunare aferente funcţiei, se poate aprecia că suma de 10.000 RON solicitată este potrivită cu circumstanţele speţei, sens în care şi acest capăt de cerere va fi admis în integralitate".
În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că, pentru a avea caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale care ar putea fi acordate în prezenta cauză, trebuie să fie raportate la un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni un folos material injust, fără justificare cauzală în pretinsul prejudiciu suferit şi consecinţele acestuia.
În al doilea rând, în dovedirea pretinsului prejudiciu personal nepatrimonial, problema este una de apreciere a circumstanţelor de fapt în măsura în care au fost dovedite. Or, în prezenta cauză, aşa cum rezultă la o simplă lecturare a acţiunii reclamantului, acesta niciun moment nu a făcut o astfel de dovadă, raportându-se la simple alegaţii, nesusţinute în vreun fel. Mai mult, solicită să se observe faptul că, această nejustificare a cuantumului de 10.000 RON solicitat cu titlu de daune morale nu este raportat la situaţia concretă de fapt, la persoana reclamantului-intimat, la activitatea acestuia, suma fiind una indicată copy paste de către toate persoanele care au formulat acţiune în instanţă scoase din CA-uri şi care acum cer aceleaşi daune morale.
Prestigiul muncii unei persoane presupune faptul că acea persoană dă dovadă de bună credinţă, profesionalism, etică mai ales în domeniul de activitate în care activează, de obiectivitate şi cele susţinute sunt probate. Or, acest lucru nu este realizat în prezenta cauza, dimpotrivă, reclamantul-intimat dând dovadă de un comportament care infirmă tocmai cele solicitate de acesta.
Prin urmare, sumele solicitate cu titlu de daune morale sunt neprobate; sumele sunt indicate copy paste de către toate persoanele care au formulat o astfel de acţiune; deşi face vorbire de jurisprudenţă, nu indică nici măcar o decizie în acest sens.
Astfel, una din criticile pe care recurentul o formulează cu privire la sentinţa civilă recurată este tocmai faptul că, instanţa de fond a nesocotit jurisprudenţa în materie şi a acordat daune morale într-un cuantum nejustificat de mare şi neprobat în vreun fel, fiind creat astfel un precedent, un reper injust în acest sens, cu repercusiuni asupra bugetului de stat.
Instanţa de fond nu a analizat astfel criteriul jurisprudenţial în acest sens, ceea ce din punctul de vedere al recurentului-pârât, echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei.
Nu în ultimul rând, în susţinerea celor de mai sus invocă şi jurisprudenţa ICCJ în acest sens, astfel:
Decizia ICCJ nr. 42/2018 unde se menţionează faptul că "despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei- aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul analizei atente a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca aceasta să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat terţele persoane păgubite".
Decizia ICCJ nr. 4505/03.07.2008 "în privinţa daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea suferită .Totodată, însă, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa are în vedere şi gradul de vinovăţie al angajatorului în producerea prejudiciului".
Criteriul stabilit de C.E.D.O în jurisprudenţa sa, în aplicarea art. 41 din Convenţia europeană este acela conform căruia stabilirea oricărei despăgubiri morale trebuie subordonată unei aprecieri rezonabile şi pe o bază echitabilă. Astfel, daunele morale se acordă pentru un prejudiciu adus (sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice, profesiei, etc) reparaţia trebuind să fie echitabilă, adecvată şi, totodată, suficientă.
În cauză, nu este vorba despre o afectare a demnităţii profesionale a intimatului-reclamant, acesta, aşa cum o menţionează chiar el, şi cum poate rezulta la o simplă analiză a actelor de la dosarul cauzei sau o lecturare a site-ului MCID, continuă să se bucure de acelaşi prestigiu şi recunoaştere profesională atât în cadrul ministerului cât şi în cadrul tuturor Institutelor de Cercetare din ţară, institute unde reclamantul, în baza atribuţiilor pe care le deţine, numeşte membrii în cadrul Consiliilor de administraţie. Mai mult, la acest moment, reclamantul-intimat fiind astfel directorul Direcţiei Management Instituţional şi, în baza atribuţiilor pe care le are, a nominalizat, până la acest moment, în consiliile de administraţie ale Institutelor de Cercetare chiar şi pe acele persoane care au contestat Ordinele MEC şi care au solicitat la rândul lor acordarea de daune materiale în cauză, în acelaşi cuantum de 10.000 RON, fără nicio justificare, fără nicio motivare de ce cuantumul este acelaşi la toate persoanele, indiferent de vechimea în muncă, de natura muncii şi funcţiei deţinute.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei civile nr. 1561/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, şi rejudecând cauza, admiterea excepţiei astfel cum este formulată, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubet" se susţine că, sentinţa primei instanţe este criticabilă din prisma faptului că aceasta nu cuprinde soluţia instanţei de fond privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), B., C., având în vedere că, la termenul din data de 20.10.2021, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţia părţilor prezente excepţia lipsei calităţii pasive, astfel cum a fost invocată de fiecare din pârâţii, dispunând după deliberare respingerea acesteia şi continuarea judecăţii în limitele cadrului procesual stabilit de Tribunalul Bucureşti.
Faţă de această împrejurare, instanţa de fond, pe de o parte nu a soluţionat o excepţie peremptorie şi absolută, aceea a lipsei calităţii procesuale pasive, fără de care nu este îndeplinită cerinţa stabilită prin art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în cazul în care acest lucru s-ar fi realizat prin încheierea din data de 20.10.2021, aceasta nu a fost comunicată, nici pe cale separată şi nici odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza şi care o menţionează ca fiind parte integrantă.
De asemenea, recurentul-pârât susţine că în cauza de faţă, hotărârea atacată prin prezentul recurs nu a fost pronunţată la data la care au avut loc dezbaterile (situaţie în care nu se întocmeşte încheiere distinctă), pronunţarea fiind amânată de la 20.10.2021 la 03.11.2021, conform extras portal. Astfel, din economia dispoziţiilor art. 233 C. proc. civ., în situaţia amânării pronunţării, încheierea de şedinţă din ziua dezbaterilor se întocmeşte în mod separat, cu respectarea conţinutului impus de textul legal. Drept urmare, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată şi amână pronunţarea, trebuie să se întocmească aşa-numita "încheiere de dezbateri", care va face corp comun cu hotărârea. Literatura de specialitate consacră, faptul că "lipsa încheierii de dezbateri va atrage nulitatea hotărârii, pentru că instanţa de control judiciar nu poate sa verifice legalitatea compunerii sau constituirii completului de judecată, dacă părţile au fost legal citate, dacă acestea au fost prezente personal la judecată sau prin mandatar, dacă au pus concluzii şi ce concluzii au pus etc. (...)".
Pentru aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
4. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii acestuia, precum şi obligarea pârâtului la emiterea ordinului de nominalizare în Consiliul de Administraţie de unde a fost demis; obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 20.592 RON (reprezentând indemnizaţia de membru în CA al IFIN-HH, începând cu luna iulie 2020 calculată până la data prezentei) la care se adaugă câte 2.574 RON/lună, până la data reintegrării reclamantului, prin anularea Ordinului atacat şi obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 20.592 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă perioadei 01.07.2020-28.02.2021, precum şi, în continuare, a sumei de 2.574 RON/lună până la data renumirii acestuia în funcţia de membru al consiliului de administraţie; a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale.
Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Cu privire la motivele de recurs prin care recurentul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că în şedinţa publică din data de 26.04.2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţie, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi după deliberare, în temeiul art. 78 din C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti şi a persoanelor fizice aflate la poziţiile 3 şi 4 din tabelul anexat ordinului contestat, în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, respectiv B. şi C., având în vedere că cele trei persoane sunt beneficiarii actului contestat.
În acest context, Curtea de Apel Bucureşti în mod corect a reţinut că nu se poate admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere că intimaţii-pârâţi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti, B. şi C. au fost introduşi în cauză pentru opozabilitate, de către instanţa iniţial învestită, fiind beneficiari direcţi sau indirecţi ai actului contestat, fără a se stabili în sarcina lor vreo obligaţie.
Cu privire la întocmirea şi comunicarea încheierii de dezbateri, Înalta Curte constată că într-adevăr, din interpretarea art. 233 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată şi amână pronunţarea, trebuie să se întocmească aşa-numita "încheiere de dezbateri", care va face corp comun cu hotărârea.
Or, în cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a întocmit încheierea de dezbateri din data de 20.10.2021 în care menţionează că pronunţarea este amânată pentru data de 03.11.2021, dată la care a pronunţat sentinţa civilă nr. 1561, hotărâre ce a fost comunicată pârâtului Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti la data de 10.11.2021 .
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti, ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării prin care se invocă excepţia insuficienţei timbrări a cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.
Excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări, este o excepţie de procedură (prin intermediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând timbrarea) şi absolută (poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în dosarul de fond înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, intimatul-reclamant a fost obligat la plata unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, iar după declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti deşi recurentul-pârât avea posibilitate să invoce această excepţie, consideră că în mod greşit a fost soluţionată cererea pe fondul cauzei înainte de a verifica achitarea taxei de timbru.
Având în vedere că, excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate avea ca efect anularea hotărârii primei instanţei în calea de atac a recursului, Înalta Curte va respinge motivul de recurs referitor la excepţia netimbrării, ca nefondat.
Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că se invocă, de asemenea, incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Subsumat acestui motiv de recurs se invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 lin.(4) şi art. 91din H.G. nr. 637/2003, Înalta Curte constată că, într-adevăr conform art. 9 alin. (4) "Revocarea membrilor consiliului de administraţie se face de acelaşi organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin." şi conform art. 91"(1) Mandatul de reprezentare se aprobă de către conducătorul organului administraţiei publice centrale de specialitate reprezentat în consiliul de administraţie, dacă este cazul. (2) Ministerele ai căror reprezentanţi fac parte în mod obligatoriu din consiliul de administraţie au obligaţia de a transmite organului administraţiei publice centrale coordonator al institutului naţional, cu minimum o lună înainte de expirarea mandatului consiliului de administraţie, nominalizarea reprezentanţilor săi. (3) În situaţia în care membrii consiliului de administraţie îşi pierd calitatea de angajaţi ai instituţiilor de la care provin, raportul de serviciu sau de muncă se suspendă sau se modifică, mandatul acestora încetează de drept."
În raport de aceste dispoziţii, recurentul-pârât susţine că, intimatul-reclamant deşi avea cunoştinţă că era obligat să facă dovada calificativului obţinut la ultima evaluare, nu a dat curs solicitării prin transmiterea fişei de evaluare la momentul la care i-a fost solicitată, încălcând astfel, încă odată prevederile legale aplicabile.
Analizând legalitatea Ordinul MEC nr. 5641/28.09.2020, prima instanţă a reţinut că, din cuprinsul prevederilor art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 637/2003, respectiv art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 965/2005, rezultă că mandatul membrilor consiliului de administraţie este de 4 ani, cele două acte normative prevăzând limitativ cazurile în care acesta poate înceta înainte de ajungerea lui la termen, şi anume: prin revocare, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin; prin pierderea calităţii de angajaţi ai instituţiilor de la care provin, suspendarea sau modificarea raportului de serviciu/muncă, caz în care mandatul acestora încetează de drept; prin revocare, în cazul incompatibilităţii".
Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de mai sus, neexistând niciun ordin de revocare din funcţie anterior emiterii Ordinului nr. 5641/28.09.2020 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care intimatul-reclamant a fost demis.
Relevant este faptul că, prin Ordinul nr. 4200/04.05.2020 privind aprobarea consiliului de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" – IFIN-HH, începând cu data prezentului ordin, s-a stabilit următoarea componenţă a consiliului de administraţie: art. 1 (...); A. – membru – reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării; (...); art. 2 – Mandatul de membru în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" – IFIN-HH al persoanelor menţionate la art. 1 este de 4 ani".
Într-adevăr, prin Nota nr. x/25.09.2020 şi în raport de prevederile Ordinului MEC nr. 5623/24.09.2020 s-a solicitat Ministrului Educaţiei şi Cercetării aprobarea ca reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării în Consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare dezvoltare (INCD) şi instituţiilor publice de cercetare dezvoltare (IP) să prezinte până la data de 29.09.2020 ora 12:00 "un raport al activităţii lor în cadrul CA, în calitate de membru (reprezentant sau specialist, după caz) pe anul 2019" şi "un raport de evaluare a performanţelor profesionale individuale pe anul 2019" cu menţiunea că aceste rapoarte sunt solicitate pentru ca nominalizarea membrilor CA să se facă ţinându-se seama de calităţile profesionale şi personale, integritatea, experienţa şi competenţa acestora".
Însă, în acest context, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în virtutea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, Ordinul MEC nr. 5623/24.09.2020 prin care a fost aprobată Metodologia privind nominalizarea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a specialiştilor în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, urma să fie aplicabil pentru viitor, adică pentru următoarele nominalizări în cadrul consiliilor de administraţie, fără afectarea mandatelor în curs, acesta fiind începute sub imperiul unei alte legislaţii şi trebuind duse până la capăt.
Cu alte cuvinte, mandatul intimatului-reclamant început conform Ordinului nr. 4200/04.05.2020, cu o durată de 4 ani, trebuia să se încheie la data de 04.05.2024, iar în cazul în care în sarcina intimatului-reclamant s-ar fi stabilit vreo abatere disciplinară sau de nerespectare a îndatoririlor ce-i revin, aceste aspecte ar fi trebuit menţionate în mod expres în cuprinsul ordinului atacat pe această cale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurenţilor-pârâţi, sentinţa recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON (conform chitanţei seria x nr. x din data de 15.07.2022 – dosar recurs), către intimatul-pârât A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi recurentul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1561 din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 1000 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.