Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iaşi a solicitat, în temeiul art. 51 din Legea nr. 21/1996, anularea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 75 din 19.12.2017, precum şi suspendarea executării Deciziei contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2351 din 2 octombrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
"Respinge ca neîntemeiată excepţia nulităţii acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite excepţia tardivităţii capătului de cerere având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 75/2017 invocată de pârât.
Respinge ca tardivă cererea de anulare a Deciziei nr. 75/2017 emisă de pârât.
Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 75/2017 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei."
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanţe este nelegală şi neteminică sub aspectul admiterii excepţiei de tardivitate. Recurenta a solicitat, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, casarea sentinţei recurate, respingerea excepţiei şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării fondului.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 60 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 21/1996, comunicarea deciziei atacate la data de 13.04.2019, împlinirea termenului la data de 13.05.2019 şi depunerea acţiunii la data de 24.07.2019.
Cu privire la data comunicării deciziei atacate, recurenta a solicitat a fi avut în vedere faptul că aceasta nu a fost primită la data reţinută de instanţă, dovada de comunicare a deciziei nefiind semnată şi nepurtând ştampila societăţii. Termenul prevăzut de lege pentru atacare unui act considerat ca fiind nelegal curge de la data comunicării sau de la data luării la cunoştinţă despre acel act juridic. Or, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă despre decizia Consiliului Concurenţei la data de 30.06.2019, moment de la care a început să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea căii de atac.
În opinia recurentei, instanţa de fond trebuia să analizeze această excepţie prin raportare la actele dosarului, iar o analiză a acestora ar fi condus la concluzia că termenul de comunicare invocat de pârâtă prin întâmpinare nu este susţinut.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia nr. 75 din 19.12.2017, prin care pârâtul Consiliul Concurenţei a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege s-a dispus sancţionarea reclamantei cu amendă în cuantum de 79.805 RON, reprezentând 5,583% din cifra de afaceri realizată în anul 2016 .
Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii în anulare, pe care a respins-o ca tardivă, respingând, totodată, ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.
Fiind învestită cu recursul promovat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, Înalta Curte constată că argumentele formulate vizează doar soluţia pronunţată asupra excepţiei tardivităţii acţiunii în anulare şi, implicit cea de respingere ca tardivă a acesteia, recurenta neformulând critici asupra soluţiei de respingere ca nefondată a cererii de suspendare a executării, care a rămas astfel definitivă prin nerecurare.
Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, în urma verificării înscrisurilor depuse de ambele părţi din dosar, instanţa de control judiciar constată că Decizia nr. 75/2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei a fost comunicată recurentei-reclamante, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 17.04.2018, astfel cum rezultă din formularul x depus la dosar nr. x/2019. Această confirmare de primire poartă semnătura persoanei care a primit corespondenţa adresată recurentei şi este menţionată şi în opisul documentelor depuse de pârât în dosarul nr. x/2019 pe suport electronic .
Faţă de această dată a comunicării actului administrativ contestat, prima instanţă a reţinut, în mod corect, depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 21/1996, câtă vreme acţiunea reclamantei a fost depusă la data de 22.05.2019, înregistrată pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019 şi ulterior, transpusă conform art. 107 alin. (1) şi (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti la secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche) şi reînregistrată la data de 24.07.2019 sub nr. x/2019*.
Înalta Curte reţine caracterul nefondat al susţinerilor recurentei vizând lipsa semnăturii şi a ştampilei societăţii de pe confirmarea de primire anterior menţionată şi constată că aceasta conţine numele persoanei care a primit corespondenţa şi semnătura acesteia. Aplicarea ştampilei societăţii nu este o condiţie de validitate a comunicării, iar semnătura atestă, până la proba contrară, primirea actului comunicat .
În acelaşi timp, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei care pretinde că a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei nr. 75/2017 la data de 30.06.2019, câtă vreme anterior formulării acţiunii ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta formulase o altă cerere de chemare în judecată vizând anularea aceleiaşi decizii nr. 75/2017 (dosar nr. x/2018 înregistrat la data de 21.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti) la care ataşase o copie conformă cu originalul a deciziei contestate.
Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a acţiunii în anulare formulate de reclamantă nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2351 din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2022.