Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 28 ianuarie 2019, contestatorul A. a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare din 23.11.2018 emisă de intimata Inspecţia Judiciară în lucrarea nr. x/2018 şi începerea cercetării disciplinare faţă de magistraţii vizaţi de sesizare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 493 din data de 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Rezoluţiei de clasare din 23.11.2018, emisă de intimata Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-au invocat precizările inspectorului şef din cuprinsul rezoluţiei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (privind pe petiţionara B.), conform cărora soluţiile pe care instanţa le poate pronunţa sunt "respingerea contestaţiei, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor", iar nu respingerea contestaţiei ca inadmisibilă cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
De asemenea, în rezoluţia anterior menţionată s-a precizat expres că "soluţia se poate contesta în condiţiile legii", în timp ce recurentului nu i-a fost indicat dreptul de a contestata, rezoluţia semnată de inspectorul judiciar şi confirmată de inspectorul şef, având un caracter sec şi definitiv.
Precizând că sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare a fost înregistrată la această instituţie în data de 17.09.2018, deci anterior modificării şi completării Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 şi anterior introducerii art. 451, recurentul a arătat website-ul Inspecţiei Judiciare nu era actualizat cu noile modificări ale Legii nr. 317/2004 la data de 14.01.2019, iar în cuprinsul rezoluţiei contestate nu s-a menţionat posibilitatea de a formula o eventuală contestaţie şi termenul acesteia, astfel că instanţa de fond a admis, în mod nelegal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Pe fondul sesizării adresate instituţiei pârâte, recurentul a arătat că aceasta a făcut verificările prealabile în mod superficial, iar prima instanţă a ignorat acest argument, tratând cu prioritate independenţa judecătorilor şi articole din Constituţia României şi schimbând practic în favoarea intimatei obiectul sesizării. De asemenea, s-a solicit a se lua act de faptul că cele 2 judecătoare care au instrumentat dosarul de fond funciar nr. x/2016 de la Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi, au încălcat cu bună ştiinţă norme procedurale din C.E.D.O., C. civ. şi C. proc. civ., Constituţia României, ignorând articolele şi argumentele formulate în cauza civilă menţionată.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători sub nr. x/2018, reclamantul A. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul în care a fost soluţionat în primă instanţă şi în apel dosarul nr. x/2016 de către Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi, apreciind că judecătorii şi-au exercitat funcţia cu gravă neglijenţă şi rea-credinţă, au încălcat autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2013, au respins nejustificat anumite probe, au interpretat greşit probatoriul administrat în cauză şi au pronunţat hotărâri nelegale, amânând pronunţarea mai mult de 15 zile.
Prin rezoluţia din data de 23.11.2018, pârâta Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii de săvârşire a vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraţilor judecători reclamaţi, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată.
Fiind învestită cu recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a acţiunii în anulare a rezoluţiei menţionate, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în materie.
La data iniţierii prezentului demers judiciar, respectiv 22.01.2019 (data expedierii prin poştă a acţiunii), dispoziţiile art. 451 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018), care reglementau normele procesuale civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, prevedeau următoarele:
"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară. (...)
(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere. (...)"
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - normă generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut judecătorul fondului că necesitatea parcurgerii sau nu a unei proceduri administrative, prealabil sesizării instanţei de judecată, este stabilită prin voinţa legiuitorului, prin intermediul normelor de procedură speciale. În acest context, pentru a stabili necesitatea parcurgerii sau nu a procedurii administrative prealabile, nu prezintă relevanţă temeiul juridic indicat de parte în cuprinsul acţiunii, ci sunt relevante normele de procedură speciale aplicabile în speţă, determinate de tipul actului atacat în faţa instanţei, care dă şi natura litigiului şi procedura de contestare.
Or, aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voinţa legiuitorului a fost aceea de a condiţiona admisibilitatea acţiunii în justiţie în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.
Prin urmare, această procedură a fost instituită tocmai pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt şi mai operativ a reclamaţiei lor, organul administrativ sesizat fiind, în cadrul procedurii, singurul care are posibilitatea să revină asupra actului emis, reprezentând, aşadar, un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul superior.
Contestarea rezoluţiei de clasare prevăzută la art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, la instanţa de judecată, a fost reglementată prin introducerea art. 451 prin Legea nr. 234/2018, în vederea asigurării accesului la justiţie a persoanei care a formulat sesizarea la Inspecţia Judiciară, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014 s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
Astfel, în considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare. Or, în această situaţie, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească."
Îndeplinindu-şi obligaţia de opera modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, legiuitorul a adoptat Legea nr. 234/2018 prin care a introdus art. 451, reglementând normele procesuale civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, care prevăd inclusiv procedura adresării cu plângere către inspectorul-şef (alin. (1), anterior sesizării instanţei de judecată (alin. (3).
Înalta Curte reţine caracterul nefondat al susţinerilor recurentului conform cărora în cauză este aplicabilă forma legii de la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare şi, dat fiind principiul aplicării imediate a normelor de procedură, constată că la data sesizării primei instanţe - 22.01.2019, erau în vigoare dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, introdus prin Legea nr. 234/2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018, astfel încât, în mod corect, a fost reţinută aplicabilitatea acestora.
De asemenea, nu poate primi nici trimiterile pe care recurentul le-a făcut la modul de soluţionare a dosarului nr. x/2019 (privind pe petiţionara B.), acesta neprezentând relevanţă în cauză câtă vreme rezoluţia Inspecţiei Judiciare invocată a avut un alt temei - art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.
Pe cale de consecinţă, întrucât în mod corect a constatat instanţa de fond că acţiunea reclamantului prin care acesta a solicitat direct instanţei de contencios administrativ anularea rezoluţiei de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 493 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2022.