Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna – secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (în continuare, ORNISS), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:
- adresei nr. x din 21.06.2018 emise de Direcţia Generală de Protecţie Internă;
- adresei nr. x din 31.05.2018 emise de ORNISS;
- deciziei nr. x/03.08.2018 emise de Direcţia Generală de Protecţie Internă;
- deciziei nr. 16447/27.07.2018 emisă de ORNISS;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin modificarea de acţiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 16.11.2018, reclamantul a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că actele administrative contestate au fost emise şi cu nerespectarea următoarelor dispoziţii legale: art. 148, art. 149, art. 151, art. 165 lit. e) şi f), art. 167 alin. (2), art. 168 lit. a) şi art. 169 din H.G. nr. 585/2002.
2. Hotărârile de declinare
2.1. Tribunalul Covasna – secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4/04.01.2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi, în consecinţă, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 543/CA/22.05.2019, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei în privinţa petitelor disjunse, mai sus arătate, şi, în consecinţă, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă la care aceasta a fost înregistrată sub nr. x/2019, la data de 30.05.2019.
2.3. Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 78/26.06.2019, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi, în consecinţă, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Covasna – secţia Civilă.
2.4. Tribunalul Covasna – secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 968/13.09.2019, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal. De asemenea, prin dispoziţiile aceleiaşi sentinţe, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
3. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4673/10.10.2019, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă la care cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019*, la data de 29.11.2019.
4. Soluţiile instanţei de fond
4.1. Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 21.01.2020, a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată la termenul de judecată din data de 16.11.2018, excepţie invocată de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă prin întâmpinare.
4.2. Instanţa, la termenul de judecată din data de 18.02.2020, a calificat drept apărare de fond excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei nr. x din 21.06.2018 emise de Direcţia Generală de Protecţie Internă şi a adresei nr. x din 31.05.2018 emise de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat pentru lipsa calităţii de act administrativ a acestora, excepţie invocată de pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă.
4.3. Instanţa, prin sentinţa civilă nr. 12/F/2020 din 25.02.2020, a respins acţiunea reclamantului.
5. Calea de atac exercitată
Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierilor de şedinţă de la termenele de judecată din datele de 21.01.2020 şi de 18.02.2020, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 12/F/2020 din 25.02.2020 şi a solicitat admiterea recursului, casarea acestora şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.
5.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii cererii de modificare a acţiunii depuse la termenul de judecată din data de 16.11.2018 a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 204 C. proc. civ. Recurentul susţine faptul că cererea a fost depusă în termenul legal dat în faţa instanţei de fond competente să judece cauza, respectiv Curtea de Apel Braşov. În plus de acesta, partea arată că nu este vorba despre o veritabilă modificare a acţiunii, ci doar despre indicarea articolelor din H.G. nr. 585/2002 care au fost încălcate cu ocazia emiterii actelor contestate în speţă.
În altă ordine de idei, recurentul susţine faptul că, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 18.02.2020, instanţa de fond în mod greşit a revenit asupra dispoziţiei privind încuviinţarea cererii formulate de acesta având ca obiect efectuarea demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de acces la informaţii încadrate la "secretul de serviciu", emitent UNBR. În opinia sa, această revenire echivalează cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, prevăzut de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., precum şi a dreptului la apărare, nominalizat în prevederile art. 13 din acelaşi alt normativ.
Recurentul reiterează în faza procesuală a recursului cererea având ca obiect obţinerea autorizaţiei de acces la informaţii încadrate la "secretul de serviciu", emitent UNBR. În plus, partea solicită efectuarea unei adrese, precum şi a cuvenitelor menţiuni în încheierea de şedinţă, din care să rezulte faptul că avocatul său - dna B. - trebuie să deţină autorizaţie de acces la informaţii clasificate pentru a avea posibilitatea studierii actelor contestate, dar şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestora.
5.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
5.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale aplicabile în speţă, respectiv prevederile H.G. nr. 585/2002, pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, şi H.G. nr. 781/2002, privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea prezintă istoricul litigiului, conţinutul actelor contestate în speţă şi face trimitere la prevederile art. 27, art. 148, art. 149, art. 151, art. 167 alin. (2), art. 168 lit. a) şi art. 169 din H.G. nr. 585/2002, precum şi la art. 8 din H.G. nr. 781/2002.
Recurentul precizează faptul că demersurile de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate se întemeiază pe nişte posibile documente clasificate ceea ce ridică mari suspiciuni cu privire la credibilitatea datelor din cuprinsul acestora.
Deciziile contestate în cauză nu sunt motivate în fapt, iar temeiurile juridice relevate în conţinutul lor nu justifică motivele pentru care s-au dispus împotriva sa măsurile în discuţie.
Actele prin care au fost soluţionate recursurile administrative sunt lacunare, întrucât nu cuprind motivele care au condus la luarea măsurii de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat, nivel secret, seria x nr. x din 07.08.2017. Contrar susţinerilor instanţei de fond, acestea sunt acte administrative, deoarece produc efecte juridice.
În fine, recurentul susţine că emiterea deciziei prin care i s-a schimbat locul de muncă, precum şi programul de lucru îl prejudiciază.
6. Apărările formulate în cauză
Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.
7. Alte aspecte procesuale
La Compartimentul documente clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/27.02.2022 au fost depuse documente clasificate, cu nivel de secretizare strict secret, documente care au fost consultate de către membrii completului de judecată, cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
În raport de cererea formulată în cadrul memoriului de recurs, la termenul de judecată din data de 22.09.2022, Înalta Curte a amânat cauza pentru a da posibilitatea recurentului să-şi angajeze un avocat care deţine certificat ORNISS în vederea studierii documentelor clasificate.
Pentru termenul de judecată acordat în cauză - 26.01.2023 - recurentul a formulat şi depus la dosar concluzii scrise .
8. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte reţine următoarele:
Aşa cum s-a menţionat la pct. 1 din decizia de faţă, recurentul a supus controlului instanţei de contencios administrativ, în condiţiile art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, verificarea legalităţii:
- adresei nr. x din 31.05.2018 prin care intimatul ORNISS a avizat negativ accesul la informaţii clasificate secrete de stat, nivel secret şi a dispus revocarea deciziei de avizare pozitivă în baza căreia a fost eliberată autorizaţia de acces la informaţii clasificate pentru recurent, începând cu data de 31 mai 2018;
- deciziei nr. 16447/27.07.2018 prin care intimatul ORNISS a respins plângerea prealabilă a recurentului împotriva adresei anterior arătate;
- adresei nr. x din 21.06.2018 prin care intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a informat Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna cu privire la măsurile dispuse prin adresa din 31.05.2018, în baza prevederilor art. 175-177 din Anexa la H.G. nr. 585/2002;
- deciziei nr. x/03.08.2018 prin care intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă respins plângerea prealabilă a recurentului împotriva adresei mai sus arătate.
După cum s-a precizat la pct. 4 din decizia de faţă, prima instanţă a respins acţiunea recurentului, întrucât a apreciat că intimatul ORNISS a emis actele contestate în cauză cu respectarea procedurii aplicabile şi a prevederilor legale incidente, în urma comunicării avizului negativ al ADS competent, potrivit dispoziţiilor art. 151 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând motivele de casare invocate de recurent, instanţa de control judiciar constată:
8.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")
Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.
8.1.1. Prima critică de nelegalitate a sentinţei subsumată acestui motiv de casare vizează soluţia pronunţată prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 21.01.2020, în care prima instanţă a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată la termenul de judecată din data de 16.11.2018.
Recurentul menţionează faptul că cererea de modificare a acţiunii introductive de instanţă a fost depusă în termenul legal dat în faţa instanţei de fond competente să judece cauza, respectiv Curtea de Apel Braşov.
Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului.
Conform prevederilor art. 204 C. proc. civ.:
"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:
1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;
3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;
4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."
Din actele dosarului, rezultă faptul că recurentul a fost legal citat pentru primul termen de judecată din data de 02.11.2018.
Modificarea cererii de chemare în judecată a fost depusă de recurent la al doilea termen de judecată, respectiv cel din data de 16.11.2018, cu nerespectarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.
Textul de lege anterior individualizat nu impune condiţia arătată de recurent, respectiv aceea de a fi vorba despre primul termen de judecată în faţa instanţei de fond competente.
Cererea de modificare a acţiunii formulată de recurent nu se încadrează în ipotezele de excepţie reglementate de dispoziţiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ. Prin această cerere, partea a procedat la modificarea cauzei acţiunii deduse judecăţii, în sensul invocării unor motive noi de nelegalitate în privinţa actelor administrative contestate.
De asemenea, nu este aplicabil nici alin. (3) al articolului în discuţie în condiţiile în care excepţia tardivităţii formulării acestei cereri a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă.
Aşadar, soluţia primei instanţe a fost dată cu respectarea cerinţelor impuse de art. 204 C. proc. civ., depăşirea termenului legal de depunere a cererii fiind sancţionată cu decăderea.
8.1.2. A doua critică de nelegalitate a sentinţei subsumată acestui motiv de casare vizează soluţia pronunţată prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 18.02.2020.
Recurentul susţine faptul că instanţa de fond în mod greşit a revenit asupra dispoziţiei privind încuviinţarea cererii formulate de acesta având ca obiect efectuarea demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de acces la informaţii încadrate la "secretul de serviciu", emitent UNBR. În opinia sa, această revenire echivalează cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, prevăzut de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., precum şi a dreptului la apărare, nominalizat în prevederile art. 13 din acelaşi alt normativ.
Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului.
Din actele dosarului, rezultă faptul că recurentul a formulat o cerere în scris prin care a solicitat instanţei "emiterea unei adrese/efectuarea cuvenitelor menţiuni în încheierea de şedinţă din data de 21.01.2020, din care să rezulte că în prezentul dosar, în care avocatul solicitant (av. B.) are calitatea de apărător ales, sunt informaţii clasificate, nivelul de secretizare al acestora şi menţiunea că, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestora, în vederea formulării apărărilor necesare clientului A., este necesar ca avocatul să deţină autorizaţie de acces la informaţii clasificate."
Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 21.01.2020, instanţa de fond a admis cererea recurentului, a consemnat depunerea documentelor clasificate la grefa instanţei şi a procedat la amânarea cauzei pentru a respecta dreptul la apărare al acestuia.
La termenul de judecată din data de 18.02.2020, apărătorul recurentului a învederat instanţei faptul că "a încercat autorizarea pentru acces la informaţiile din dosar, însă este un proces complicat, de durată şi a decis împreună cu reclamantul A. ca în funcţie de soluţia dosarului să se autorizeze pentru căile de atac, dacă se impune."
Aşadar, intenţia de a renunţa la iniţiativa autorizării avocatului pentru acces la informaţii clasificate a aparţinut recurentului şi avocatului său, iar nu instanţei, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă analizate.
În condiţiile în care instanţa a dat curs prevederilor art. 9 C. proc. civ., care reglementează dreptul de dispoziţie al părţilor, precum şi deciziei recurentului de a se trece la soluţionarea cauzei, Înalta Curte nu poate aprecia că judecata s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare.
8.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat, deoarece prima instanţă a analizat starea de fapt şi de drept cu privire la fiecare dintre susţinerile părţilor.
Înalta Curte nu poate primi alegaţia recurentului potrivit căreia hotărârea atacată nu menţionează motivele pentru care s-a dispus "sancţionarea" acestuia prin actele administrative contestate în cauză. Documentaţia care a stat la baza emiterii acestor acte administrative cuprinde informaţii clasificate a căror natură le exceptează de la publicitate. În atare situaţie, în mod corect prima instanţă nu a procedat la redarea conţinutului acestora.
Însă, natura documentelor clasificate depuse la dosarul cauzei nu a împiedicat verificarea legalităţii actelor administrative deduse judecăţii de către instanţa de specialitate care a avut posibilitatea de a le analiza, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ nu exclude posibilitatea instanţei investite cu soluţionarea cauzei de a avea acces la înscrisurile care conţin informaţii clasificate, cu respectarea cerinţelor acestei legi.
În concret, în cadrul sentinţei recurate, instanţa menţionează faptul că "analizând cuprinsul documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, în condiţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi cu respectarea Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la informaţii clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu, anexă la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/06.02.2014 (…) avizarea negativă de către ORNISS a accesului reclamantului la informaţii clasificate secrete de stat şi revocarea deciziei de avizare pozitivă, potrivit adresei nr. x/31.05.2018, este întemeiată şi dispusă în conformitate cu dispoziţiile legale, acordându-se prioritate intereselor de securitate, conform prevederilor art. 150 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 585/2002."
Contrar susţinerilor recurentului, regimul distinct de administrare ca probe al înscrisurilor clasificate nu poate determina încălcarea dreptului său la un proces echitabil şi nici nu le exceptează pe acestea de la verificarea legalităţii lor de către instanţa specializată.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi instanţa constituţională, prin Decizia nr. 1120 din 16.10.2008, în care a statuat următoarele: "este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi. Pe de altă parte, însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi - inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil - pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale."
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că motivul de casare analizat este nefondat.
8.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")
8.3.1. În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurentul susţine faptul că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că a fost respectată procedura necesară pentru retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat, în condiţiile în care nu a fost chemat la interviul de securitate.
Înalta Curte consideră că este nefondată critica recurentului.
Reverificarea recurentului a avut loc în temeiul prevederilor art. 146 din Anexa la H.G. nr. 585/2002, potrivit căruia:
"(1) Ori de câte ori apar indicii că deţinătorul certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces nu mai îndeplineşte criteriile de compatibilitate privind accesul la informaţiile secrete de stat, verificările de securitate se reiau la solicitarea conducătorului unităţii adresată ORNISS.
(2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităţilor competente, în situaţia în care sunt semnalate incompatibilităţi privind accesul la informaţii secrete de stat."
În speţa de faţă, aşa cum s-a menţionat în întâmpinarea formulată de intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă, pe fondul identificării unor riscuri de securitate aferente gestionarii informaţiilor clasificate, aceasta din urmă a sesizat ORNISS care a solicitat reluarea verificărilor de securitate.
Conform dispoziţiilor art. 169 din actul normativ mai sus menţionat, pentru revalidarea accesului la informaţii secrete de stat se derulează aceleaşi activităţi ca şi la acordarea avizului iniţial, verificările raportându-se la perioada scursă de la eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces anterioare.
În baza prevederilor art. 167 coroborate cu cele ale art. 142 din Anexa la H.G. nr. 585/2002, în urma verificărilor efectuate, intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a avizat negativ accesul recurentului la informaţii clasificate secrete de stat de importanţă deosebită, fiind identificate elemente de incompatibilitate cu accesul la informaţii clasificate.
Rezultatul acestor verificări referitoare la recurent şi retragerea avizului de securitate acordat au fost comunicate ORNISS care a revocat decizia de avizare pozitivă iniţială, întrucât a apreciat că aceasta nu mai corespundea situaţiei avute în vedere la momentul emiterii sale.
După cum în mod corect a reţinut instanţa de fond în sentinţa recurată, declanşarea procedurii de revalidare nu este condiţionată de existenţa unui acord expres al deţinătorului autorizaţiei cu privire la reluarea verificărilor de securitate. Astfel, art. 10 din Legea nr. 182/2002 instituie obligativitatea reverificării autorizaţiei ori de câte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate.
Contrar susţinerii recurentului, nu era obligatorie chemarea sa la interviu înainte de adoptarea măsurii analizate. În acest sens, art. 161 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 585/2002 precizează că: "în situaţia în care este necesară clarificarea anumitor aspecte sau la solicitarea persoanei verificate, reprezentantul instituţiei abilitate să efectueze verificările de securitate poate avea o întrevedere cu acesta."
Aşadar, norma anterior citată conferă un drept de apreciere instituţiei competente pe chestiunea chemării la interviu a persoanei verificate.
În consecinţă, în raport de aspectele anterior prezentate, instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentului referitoare la vicierea procedurii de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat.
8.3.2. Recurentul arată că în mod nelegal prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că actele administrative contestate în cauză nu sunt motivate în fapt, iar temeiurile juridice relevate în conţinutul lor nu justifică motivele pentru care s-au dispus împotriva sa măsurile în discuţie.
Actele prin care au fost soluţionate recursurile administrative sunt lacunare, întrucât nu cuprind motivele care au condus la luarea măsurii de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat, nivel secret, seria x nr. x din 07.08.2017.
Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului.
După cum s-a precizat anterior, datele care au stat la baza emiterii adresei nr. x din 31.05.2018 prin care intimatul ORNISS a avizat negativ accesul la informaţii clasificate secrete de stat, nivel secret şi a dispus revocarea deciziei de avizare pozitivă în baza căreia a fost eliberată autorizaţia de acces la informaţii clasificate pentru recurent, începând cu data de 31 mai 2018, au caracter clasificat, împrejurare în raport cu care partea nu poate avea acces la acestea. Însă, recurentul a avut posibilitatea angajării unui avocat care să deţină certificat ORNISS în vederea studierii lor şi pregătirii apărării.
Aşa cum a evidenţiat în mod corect prima instanţă în cadrul sentinţei atacate, la momentul iniţierii procedurii privind accesul la informaţii clasificate, recurentul a completat şi a semnat declaraţiile cuprinse în finalul formularului prevăzut în Anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, luând astfel cunoştinţă şi acceptând cerinţele procedurii de verificare şi avizare, consfinţind că neacordarea avizului de securitate să nu îi fie motivată.
După cum s-a arătat anterior, în cele două faze procesuale ale litigiului, instanţele investite cu verificarea legalităţii actelor administrative contestate au studiat documentele care au stat la baza retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate pentru recurent şi au reţinut că actele în discuţie sunt motivate corespunzător.
Împrejurarea că aceste acte nu au fost aduse la cunoştinţa recurentului nu poate reprezenta un motiv de nelegalitate a acestora, ţinând cont de caracterul clasificat al documentelor ce au stat la baza emiterii lor.
8.3.3. Critica recurentului referitoare la prejudiciul suferit în urma retragerii autorizaţiilor de acces la informaţiile clasificate este nefondată.
Acordarea accesului la astfel de informaţii se face în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către persoana deţinătoare a autorizaţiei de acces.
Interesul ca un funcţionar public să deţină acces la informaţii clasificate aparţine autorităţii publice cu care acesta are raportul de funcţie. Astfel, toate demersurile pentru obţinerea şi, respectiv, retragerea autorizaţiei sunt realizate de către unitatea la care îşi desfăşoară activitatea persona în cauză.
Dreptul de acces la informaţii clasificate nu este un drept constituţional, el putând fi acordat doar în condiţiile stabilite de legea specială. În atare situaţie, recurentul nu poate invoca faptul că a fost prejudiciat în urma adoptării măsurii contestate în cauză.
8.4. În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu se regăsesc în speţa de faţă motive de reformare a sentinţei recurate.
9. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor de şedinţă din 21 ianuarie 2020 şi 18 februarie 2020, precum şi împotriva sentinţei nr. 12/F/2020 din 25 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.