Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101/F din data de 14 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66,alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi al art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, acţiunile civile formulate de partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) şi de partea civilă B..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea parţială a contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat de inculpată cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), doar cu privire la art. 5, privind onorariul de succes, precum şi desfiinţarea totală a contactului de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, încheiat de inculpată cu partea civilă B. .

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat-o pe inculpată la plata de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul interpretului de limbă turcă C. pentru partea civilă B., de la ultimul termen de judecată, din data de 2.04.2021, pentru 6 ore, în regim normal, a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 24.10.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., avocat în Baroul Bucureşti, pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, inculpata A.:

- a falsificat contractul de asistenţă juridică nr. x/5. I.2009, după ce a fost semnat de partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), prin completarea, la art. 5, privind "alte clauze", cu menţiunea "Onorariul de succes este în cuantum de 50.000.000 euro. Se achită pe parcursul recuperării patrimoniului", pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătoreşti "D.", din oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, formându-se dosarul de executare silită nr. x/2016;

- a falsificat contactul de asistenţă juridică nr. x, prin antedatare 21. VII.2009 şi prin scriere olografă a obiectului, onorariului în sumă de 100.000 euro, cu posibilitatea plăţii în rate până la data de 21. VII.2015, şi onorariului de succes în cuantum de 100.000 euro, încheiat cu partea civilă B., pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătoreşti "D.", din oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016.

Au fost depuse probe, în 9 volume de urmărire penală, menţionate în cuprinsul rechizitoriului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25.10.2019 sub nr. x/2019, fiind format dosarul nr. x/2019, în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 15.01.2020 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, din dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin încheierea de şedinţă nr. 339 din Camera de Consiliu din data de 11.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile invocate de inculpata A. şi, în consecinţă, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei de judecată, prin Rechizitoriul din data de 24.10.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din dosarul nr. x/2017, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2020, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (2) şi art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/16.03.2020 al preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, a constatat suspendate de drept atât judecata, cât şi cursul prescripţiei răspunderii penale, începând cu data publicării actului normativ.

La termenul de judecată din data de 19.06.2020, şi-au precizat cuantumul pretenţiilor civile atât partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), la suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de executare silită, pierderi în urma blocării conturilor bancare, precum şi penalităţile la taxele şi impozitele datorate către stat, şi suma de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, cât şi partea civilă B., la suma totală de 40.000 euro, din care suma de 20.000 euro reprezintă onorariul apărătorului său ales din procedura de executare silită declanşată de inculpat, iar suma de 20.000 RON reprezintă prejudiciul material cauzat în urma declanşării procedurii de executare silită, prin care spaţiul comercial i-a fost blocat.

De asemenea, instanţa de fond a procedat la audierea inculpatei, care a optat pentru procedura comună, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar, precum şi a părţii civile B., prin intermediul interpretului de limbă turcă, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar .

Inculpata a formulat, fiindu-i încuviinţată, readministrarea probei testimoniale de la urmărirea penală, precum şi proba testimonială, privind audierea martorului nou pe situaţia de fapt, numitul E..

Au fost reascultaţi martorii de la urmărire penală: F., la termenul de judecată din data de 11.11.2020, G., H. şi I., cu toţii la termenul de judecată din data de 9.10.2020, J., K., ambii la termenul de judecată din data de 6. XI.2020, L., M., la termenul de judecată din data de 27.01.2021, şi N., la termenul de judecată din data de 26.02.2021.

La termenul de judecată din data 26.03.2021, a fost audiat martorul E., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar .

Instanţa de fond a constatat că martorul de la urmărire penală, O., trecut în rechizitoriu ca martor în acuzare, a declarat cu privire la alte fapte penale, care nu au legătură cu faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, astfel că a apreciat că reaudierea sa este inutilă.

Partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) a formulat, fiindu-i încuviinţate, probele cu înscrisuri pe situaţia de fapt şi pe latură civilă, depunând la dosar, în fotocopie, extras de Carte funciară pentru informare din data de 23.07.2013 (nr. cerere x), eliberat de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Târgovişte, cerere de recepţie şi înscriere din data de 28.11.2014, pe care a formulat-o către Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Târgovişte, răspuns din data de 19.05.2016 al Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa la notificarea pe care a emis-o, extras de Carte funciară pentru informare din data de 17.01.2018 (nr. cerere 3002), eliberat de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Târgovişte, Hotărârea nr. 1/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederaţia Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 26/14.08.2014 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, privind excluderea membrului M., Hotărârea nr. 2/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederaţia Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 27/14.08.2014 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, privind excluderea membrului P., Hotărârea nr. 4/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederaţia Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 29/14.08.2014 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, privind constituirea Departamentului Patrimoniu .

Partea civilă B. a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri pe latură civilă, depunând la dosar, în fotocopie, contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x, încheiat cu Q., la data de 1.08.2016, încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Sectorului III, Bucureşti, din Dosarul nr. x/2019, somaţie imobiliară din data de 19.02.2020 şi încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 19.02.2020, ambele emise de Biroul Executorilor Judecătoreşti "R.", în Dosarul de executare silită nr. x/2019, extras de Carte funciară pentru informare din data de 21.02.2020 şi încheierea nr. x din data de 24.02.20202, din Dosarul nr. x/21.02.2020, ambele emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector I, Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, instanţa de fond a constatat că, pentru fiecare infracţiune concurentă în parte, există probe clare de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de inculpat.

I. În ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), a constatat că a fost depus, la fila x, volumul II dosar de urmărire penală, doar în copia care a rămas în carnet şi care are ca obiect, activităţile de reprezentare şi asistare juridică, de semnare acte juridice şi de efectuare a oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu un onorariul fix în sumă de 500 RON, iar, la art. 5, la "alte clauze", se prevede un onorariu de succes în sumă de 50.000.000 euro, care se va plăti pe parcursul recuperării patrimoniului.

Referitor la momentul încheierii acestui contract de asistenţă juridică, martora G., de profesie avocat, a declarat la urmărire penală pe data de 23.09.2019, că fostul preşedinte S. al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, actuala Confederaţie Generală a Muncii, şi martorul M. au venit la sediul cabinetului de avocatură, unde au stabilit strategii împreună cu inculpata, că a fost prezent la semnarea contractului de asistenţă juridică din anul 2009, văzând că au fost completate toate clauzele, inclusiv cu privire la onorariul de succes, stabilit în raport cu inventarul patrimoniului de recuperat, şi că defunctul S. a plătit onorariul fix, în sumă de 500 RON, apoi părţile au mai încheiat un contract de asistenţă juridică, în baza căruia inculpata primea suma de 1.000 RON lunar, în numerar .

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, a precizat că sediul cabinetului său de avocatură se afla în aceeaşi locaţie cu sediul cabinetului de avocatură al inculpatei, mai precis într-un apartament compus din două camere, în care, într-o încăpere, erau amplasate trei birouri, două ale acestora şi cel de-al treilea pentru ceilalţi avocaţi, iar în cealaltă cameră se afla masa de consiliu, apoi a susţinut că defunctul S. a propus onorariul de succes, în sumă de 50.000.000 euro, pentru care i-a prezentat inculpatei o serie de documente privind patrimoniul de recuperat, însemnând un procent de 10% din acesta, şi a plătit suma de 500 RON, onorariul fix, pentru că, pe atunci, nu deţineau fonduri, primind exemplarul roz al contractului de asistenţă juridică, aşa cum se proceda la vremea respectivă, adăugând că este posibil să mai fi fost prezent doar martorul I., plătit de inculpată, pe urmă, după plecarea acestora, a văzut contractul de asistenţă juridică, pe care erau trecute ambele onorarii, şi i-a spus inculpatei că le trebuie un seif în care să-l depună şi să-l păstreze, şi a mai arătat că inculpata a făcut demersuri pentru redobândirea, pe cale nelitigioasă, a imobilelor din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi din municipiul Bucureşti, care aducea venituri consistente, dar, cu toate acestea, onorariul de succes nu a fost plătit niciodată, nici măcar în parte .

Cu privire la martorul I., avocat, la care face referire martora G., instanţa de fond a constatat că acesta nu a fost audiat la urmărirea penală cu privire la acest contract de asistenţă juridică, iar, la cercetarea judecătorească, la acelaşi termen de judecată, din data de 9.10.2020, acesta a declarat că, deşi mergea aproape zilnic la cabinetul de avocatură al inculpatei, care-l plătea pentru substituire, nu a fost de faţă la încheierea contractului de asistenţă juridică respectiv, dar cunoştea de la inculpată că urmează să desfăşoare o acţiune de recuperare a fostului patrimoniu sindical, presupunând că exista un contract de asistenţă juridică pentru această activitate, că nu a văzut niciodată la cabinetul de avocatură, contractul de asistenţă juridică încheiat cu entitatea sindicală, ci, prin anul 2017, i l-a arătat un coleg, pe site-ul unei publicaţii electronice, moment în care a văzut trecut un onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind surprins .

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că acest martor a prezentat elemente vagi şi indirecte, astfel că a apreciat că această declaraţie nu prezintă substanţă şi relevanţă probatorie.

La termenul de judecată din data de 11.09.2020, a fost audiat martora F., sora inculpatei şi avocat, care nu fusese audiată în faza de urmărire penală cu privire la contractul de asistenţă juridică din anul 2009, la încheierea căruia nu a fost prezentă, dar pe care l-a văzut în contractierul cabinetului de avocatură, completat cu ambele onorarii, în momentul în care a vrut să completeze un alt formular, arătând că ştia că onorariul de succes constituia procentul de 10% din patrimoniul de recuperat, în valoare totală de 500.000.000 euro, din care sora sa a recuperat, pe cale nelitigioasă, două imobile . Aşa fiind, s-a constatat că martora se află în relaţii de rudenie apropiată cu inculpata, că aceasta prezintă o situaţie ulterioară momentului încheierii şi semnării contractului de asistenţă juridică cu entitatea sindicală şi, în plus, este puţin probabil ca inculpata, sora sa, să nu-i fi adus la cunoştinţă despre existenţa unui asemenea înscris, în condiţiile în care nu are un caracter obişnuit, banal, cotidian, încât martorul să-l fi descoperit, din întâmplare, în contractierul cabinetului de avocatură.

Prin urmare, la momentul întocmirii contractului de asistenţă juridică cu entitatea sindicală, a fost prezent doar martora G., avocat şi prieten al inculpatei, care funcţiona la sediul cabinetului său de avocatură, unde se mai afla sediul cabinetului de avocatură al inculpatei, chiar în aceeaşi încăpere, care, printre altele a susţinut că propunerea privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro a venit din partea defunctului S., împrejurare infirmată de proba testimonială administrată, în continuare, la urmărirea penală, în special de declaraţiile martorului direct M., singurul care a mai fost prezent la întocmirea înscrisului.

Instanţa de fond a reţinut mai întâi declaraţia martorului L. de la urmărirea penală din data de 18.09.2019, prin care a arătat că, în perioada anilor 2012-2015, a fost consilierul preşedintelui S., ulterior al martorului E., ocupându-se, printre altele, de arhiva părţii civile Confederaţia Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, înfiinţată în anul 2010, şi de activităţile la instanţele de judecată, că are cunoştinţă despre contractul de asistenţă juridică din anul 2009, încheiat, doar pentru înfiinţarea entităţii sindicale, cu inculpata, care a fost membru fondator şi care avea acces la toată arhiva, inclusiv la evidenţele patrimoniului, deoarece defunctul S., fostul preşedinte, i-a spus că onorariul a fost în sumă de 500 RON, fiind imposibil să accepte un asemenea onorariu de succes, de 50.000.000 euro, că martorul M., preşedintele executiv, profitând de starea precară de sănătate a preşedintelui S., a organizat în luna iulie a anului 2014, un simulacru de congres, la care s-a declarat preşedinte, spunându-i, prin anul 2017, pe holul Tribunalului Bucureşti, că deţine contractul de asistenţă juridică în original, la domiciliul său, şi că-o va sprijini pe inculpată în acţiunea sa de executare silită, şi a mai precizat că partea civilă a mai încheiat cu inculpata un contract de asistenţă juridică în anul 2014, în baza căruia i-a fost plătit, până în luna februarie a anului 2016, un onorariul lunar în sumă de 1.000 RON, pe care i-l înmâna, personal .

La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată din data de 4.12.2020, şi-a menţinut susţinerile de la urmărirea penală, precizând, încă o dată, că preşedintele S. i-a spus despre contractul de asistenţă juridică din anul 2009 că a fost încheiat, în mod exclusiv, pentru înfiinţarea entităţii sindicale şi este exclus să fi acceptat un asemenea onorariu de succes, despre care a aflat abia în procedura de executare silită, apoi a mai arătat că martorul M. i-a spus, în anul 2017, pe holul Tribunalului Bucureşti, că deţine originalul contractului de asistenţă juridică din anul 2009, în care este trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, şi a dedus, din toate acestea, că inculpata şi martorul M. s-au înţeles să fraudeze patrimoniul sindical .

Mai departe, potrivit procesului-verbal din data de 9.09.2019, întocmit de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017, la data respectivă, de 9.09.2019, s-a prezentat martorul M., care a arătat că, după evacuarea sa din sediul din B-dul x, nr. 45, Bucureşti, toate actele au rămas în imobilul respectiv, fără să ia vreun înscris şi să-l depoziteze la domiciliul său . În declaraţia sa de la urmărire penală, din data de 16.09.2019, martorul M. a arătat că l-a însoţit pe fostul preşedinte S. la discuţiile purtate cu privire la contractul de asistenţă juridică din anul 2009, strict pentru înfiinţarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România, când i-a înmânat fostului preşedinte S. suma de 500 RON, pentru a plăti onorariul de avocat, însă contractul de asistenţă juridică a fost semnat ulterior, intrând în posesia sa după aproximativ trei săptămâni, când a văzut că este trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, şi, tot ulterior, a văzut chitanţa pentru suma de 500 RON, şi a mai precizat că preşedintele S., în afara înfiinţării entităţii sindicale, nu a fost de acord cu alte prestaţii juridice, precum recuperarea patrimoniului sindical, pentru care a fost trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, cu atât mai mult cu cât sindicatul nici nu fusese înfiinţat, pentru a se pune problema patrimoniului, adăugând că, de altfel, inculpata nu a contribuit cu nimic la dobândirea imobilului de pe B-dul x, nr. 45, Bucureşti şi a clădirii Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa .

Ulterior audierii, conform procesului-verbal din data de 18.09.2019, întocmit de Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei "Vlad Ţepeş", martorul M. a mai comunicat încă o dată, telefonic, că nu deţine nici un exemplar al contractului de asistenţă juridică respectiv . Prin urmare, martorul M., deşi nu este, pe deplin, sincer, alegând calea de mijloc dintre părţi, pentru a-şi apăra propriile interese, a susţinut că înscrisul nu a fost semnat la momentul întocmirii, după cum a declarat martora G., şi nu a făcut referire la discuţii privind onorariul de succes, care nu se justifica, în condiţiile în care entitatea sindicală nici nu fusese înfiinţată, pentru a se pune problema recuperării fostului patrimoniu, la care, ulterior, inculpata nu a avut un merit deosebit, întrucât cele două imobile au fost recuperate pe cale nelitigioasă.

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 27.01.2021, martorul M. a declarat în mod uşor diferit, dar cu privire la aspecte esenţiale, şi anume că înscrisul a fost întocmit ulterior, după discuţiile de la cabinetul de avocatură şi plata sumei de 500 RON, onorariul fix, fiindu-i înfăţişat chiar de către defunctul S., care i-a spus că, oricum, nu au bani să plătească un asemenea onorariu de succes, şi că a păstrat, în seiful din biroul său, înscrisul respectiv, până în anul 2013, când i l-a înapoiat preşedintelui S., la solicitarea acestuia, precizând că acest înscris a constituit un act iresponsabil comis de defunct .

Totodată, s-a avut în vedere Hotărârea nr. 1/31.07.2014, emisă de Comitetul executiv din cadrul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, actuala Confederaţie Generală a Muncii, validată prin Hotărârea nr. 1/14.08.2014 a Consiliului Naţional al aceleiaşi entităţi sindicale, prin care s-a dispus excluderea martorului M., ca membru şi, implicit, din organele de conducere ale entităţii sindicale.

Această atitudine a martorului M., care s-a aflat în conflict şi are tot interesul să-l învinovăţească pe fostul preşedinte S., cu atât mai mult cu cât acesta a decedat, este explicată de martorul N., care, la urmărirea penală, pe data de 17.09.2019, a declarat că defunctul S. a dorit înfiinţarea Confederaţiei Generale a Muncii, în calitate de continuator al vechii Confederaţii Generale a Muncii din România, din anul 1945, iar inculpata şi martorul M. au urmărit patrimoniul vechii unităţi sindicale, aşa încât contractul de asistenţă juridică din anul 2009 constituie o măsluire a inculpatei în înţelegere cu martorul M., cu atât mai mult cu cât, la data încheierii acestuia, imobilul din B-dul x, nr. 45, Bucureşti nu se afla în proprietatea unităţii sindicale, că preşedintele S. nu a ştiut niciodată despre această clauză privind onorariul de succes şi că originalul nu se găseşte .

La fond, la termenul de judecată din data de 26.02.2021, a mai arătat că l-a cunoscut pe defunctul S. încă din anul 1965, au fost amici şi a afirmat că era o persoană de o integritate morală deosebită, care nu putea să se coboare la nivelul unor asemenea josnicii, cum este contractul de asistenţă juridică din anul 2009, despre care i-a spus că l-a încheiat, cu un onorariu în sumă de 500 RON, şi din care se observă că există o mare diferenţă între obiect, care constă în înfiinţarea entităţii sindicale, şi clauza privind onorariul de succes, în sumă de 50.000.000 euro, care presupunea trecerea, la obiectul convenţiei, a recuperării patrimoniului, adăugând că defunctul avea încredere în inculpată şi o naivitate juridică, pentru că nu-şi putea imagina că un avocat va completa, ulterior, convenţia încheiată, iar martorul M. este viclean şi umblă cu tot felul de tertipuri, pentru a obţine foloase necuvenite, şi a profitat de bunul-simţ şi de buna-credinţă ale defunctului S. .

Tocmai pentru motivul că, la un moment dat, s-a situat în favoarea şi de partea inculpatei martorul M. a împrăştiat informaţia potrivit căreia se află în posesia contractului de asistenţă juridică în original, însă, atunci când organele de urmărire penală i l-au solicitat, a negat că-l deţine. De altfel, împrejurarea că martorul M. deţine exemplarul original al înscrisului pare să fie adevărată, în condiţiile în care o asemenea susţinere publică nu se mai justifica în anul 2017, pe holul unei instanţe civile, după cum a arătat martorul L., de vreme ce însuşi martorul posesor a declarat că i-l restituise defunctului S. încă din anul 2013, după cum a precizat în faţa instanţei de fond. De altfel, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea faţă de făptuitorul M., pentru infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., pentru probe insuficiente.

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că declaraţiile martorilor direcţi G. şi M. sunt îndoielnice şi contradictorii, astfel că nu sunt apte să facă dovada certă că pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu entitatea sindicală a fost trecută, încă de la momentul încheierii şi semnării, clauza privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31.07.2019, întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit, cu privire la contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, că inculpata a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ existent la dosar, iar defunctul S. a executat semnătura, de la rubrica reprezentant .

Cât priveşte perioada ulterioară momentului încheierii şi semnării contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, intervenit între părţi, martora J., la urmărirea penală, pe data de 25.09.2019, a arătat că a fost avocat în perioada anilor 1997-2013, când, după decesul mamei sale, a fost angajat în calitate de consilier pe probleme juridice şi legislaţia muncii al preşedintelui S., lucrând până la decesul acestuia, şi că, într-o discuţie, preşedintele S. i-a spus despre contractul de asistenţă juridică în care era trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind în perioada în care inculpata obţinuse imobilul din municipiul Bucureşti şi erau avansate procedurile pentru obţinerea imobilului din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, însă nu a fost plătită decât suma de 500 RON, onorariul fix, şi a mai precizat că a văzut acest contract de asistenţă juridică, de culoare roz, atât în arhiva unităţii sindicale, cât şi, în mână, la martorul M., care l-a luat, la plecarea sa, adăugând faptul că a mai fost încheiat un contract de asistenţă juridică, în baza căruia inculpatei îi era plătită suma de 1.000 RON lunar .

La fond, la termenul de judecată din data de 6.11.2020, în mod lipsit de credibilitate, a declarat că preşedintele S. şi martorul M. erau bucuroşi că obţinuseră, ca onorariul de succes, suma de doar 50.000.000 euro, pentru că se gândiseră să ofere mai mult, şi că a văzut exemplarul roz al contractului de asistenţă juridică din anul 2009, pe care, prin anul 2015, martorul M. i l-a trimis, prin e-mail, preşedintelui T. al Confederaţiei Naţionale Sindicale "Cartel Alfa", iar, când, întâmplător, prin anul 2015 sau 2016, a trecut pe strada unde-şi avea sediul confederaţia sindicală, i-a făcut o vizită preşedintelui T., care i-a arătat contractul de asistenţă juridică din anul 2009 şi a râs .

Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti a arătat că nu poate avea în vedere declaraţiile mincinoase, chiar spectaculoase, ale unui asemenea martor, care, la un moment dat, într-un moment dificil prin care trecea, a beneficiat de ajutorul dat de fostul preşedinte S., ceea ce nu înseamnă că avea obligaţia de a falsifica realitatea, din recunoştinţă pentru memoria defunctului, ci doar de a spune adevărul, aşa cum rezultă din celelalte probe.

Martorul E. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 20.09.2017, că nu este sigur asupra autenticităţii semnăturii preşedintelui S. şi a stampilei depuse pe contractul de asistenţă juridică din anul 2009, însă are convingerea, cunoscându-l bine pe defunct, că nu ar fi fost niciodată de acord cu o asemenea sumă, de 50.000.000 euro, şi se mai poate observa că această clauză privind onorariul de succes, legată de obţinerea patrimoniului, se află în neconcordanţă cu obiectul contractului de asistenţă juridică, care se referă, strict, la reprezentare şi asistare juridică, la semnarea de acte juridice şi la efectuarea oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, iar, în plus, nu sunt menţionate reprezentantul entităţii sindicale şi nici înregistrarea acestui înscris în carnetul avocatului, potrivit clauzei nr. 6, astfel că inculpata, falsificând înscrisul, nu a urmărit decât executarea patrimoniului părţii civile .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26.03.2021, a declarat că l-a cunoscut pe defunctul S. prin anul 2010 sau 2011, cu privire la care a afirmat că era onest, ţinea la averea sindicatului şi nu ar fi semnat niciodată un asemenea contract de asistenţă juridică, despre care defunctul nu i-a vorbit niciodată şi de care a aflat abia când a început procedura de executare silită, în anul 2016, l-a căutat în arhiva entităţii sindicale şi nu l-a găsit, stabilind, în prezenţa unui avocat, o întâlnire cu martorul M., care susţinuse că deţine originalul, dar care le-a spus că nu-l găseşte, astfel că a realizat înţelegerea inculpatei cu martorul M. .

Analizând conţinutul contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), Curtea a constatat că există o diferenţă între obiectul contractului, de la clauza 1, constând în activităţile de reprezentare şi asistare juridică, de semnare acte juridice şi de efectuare a oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi clauza 5, privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, "…care se va plăti pe parcursul recuperării patrimoniului", care presupunea menţionarea la clauza 1 a convenţiei a activităţii de redobândire a patrimoniului, care, fiind specifică, nu poate fi inclusă în menţiunea generică privind alte activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995. De asemenea a constatat că raportul convenţional stabilit prin acest contract de asistenţă juridică, intervenit între inculpată şi partea civilă Confederaţia Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, s-a referit, în mod strict, la înfiinţarea entităţii sindicale, obligaţie pe care inculpata şi-a îndeplinit-o, după cum atestă sentinţa civilă nr. 1.381/23.11.2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din Dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost modificată şi a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 474/12.04.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, din Dosarul nr. x/2009, prin care s-a dispus acordarea personalităţii juridice Uniunii Generale a Sindicatelor din România, organizaţie de tip confederativ . A mai constatat că inculpata a eliberat chitanţa nr. x/5.01.2009, pentru suma de 500 RON, cu titlu de onorariul de avocat, depusă în fotocopie, care a fost trecută în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, în fotocopie, fiind plătită în numerar .

A mai fost depus, de data aceasta în original, contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/12.08.2014, încheiat de inculpată cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), pentru reprezentare juridică, semnare acte juridice şi efectuarea oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru onorariul lunar în sumă de 1.000 RON lunar, cu privire la care nu există situaţia de clandestinitate, cum este cazul contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu aceeaşi parte civilă.

Astfel fiind, instanţa de fond a apreciat că din toate aceste probe rezultă în mod neechivoc că inculpata a completat contractul de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă, prin adăugarea menţiunii onorariului de succes, în sumă de 50.000.000 euro, ulterior semnării de către părţile convenţiei şi l-a depus, în vederea executării silite după o perioadă de aproximativ 3 luni şi o săptămână de la decesul reprezentantului legal al părţii semnatare.

II. Referitor la contactul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă B., instanţa de fond a constatat că a fost depus, la fila x din volumul II, dosar de urmărire penală, doar în copia care rămâne în carnet şi că are, ca obiect, reprezentare şi asistare juridică, redactarea de acte juridice şi efectuarea oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu un onorariul fix în sumă de 100.000 euro, care se plăteşte în rate, "…după puterile clientului", integral până la data de 21.07.2015, iar, la art. 5, la "alte clauze", se prevede un onorariul de succes în sumă de 100.000 euro, "…scadent la data pronunţării instanţei de apel în Dosarul civil nr. x/2006".

Partea civilă B. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 17.11.2016, că martora G., de profesie avocat, este soţia prietenului său, că s-au înţeles asupra procentului de 10% din suma pe care ar fi primit-o pentru spaţiul comercial respectiv şi că a semnat în alb contractul de asistenţă juridică, martora spunându-i că vor completa suma ulterior, însă nu ar fi fost de acord, în nici un caz, cu suma de 100.000 euro, precizând că nu a primit un exemplar, aşa cum s-a întâmplat în cazul primului contract de asistenţă juridică, nr. x/3.07.2008 . La fond, la termenul de judecată din data de 19.06.2020, a arătat că nu a semnat niciodată vreun contract de asistenţă juridică cu inculpata, ci doar cu martora G., în care avea deplină încredere, pentru că-i era prieten, astfel că a semnat în alb contactul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, lăsându-l pe biroul acestuia, şi a mai adăugat că i-a plătit martorului diferite sume de bani, cu titlu de onorariu, fără să primească chitanţă, considerând că martora G., şi nu inculpata, este vinovat .

Atitudinea sa sinceră a fost confirmată prin raportul de constatare criminalistică nr. 389.943/11.02.2019, întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Psihologie Criminalistică, prin care s-a constatat că partea civilă nu prezintă un comportament simulat .

Au mai fost depuse, de data aceasta în original, contractul de asistenţă juridică nr. x/3.07.2008, încheiat cu partea civilă B., pentru reprezentare juridică, semnare acte juridice, efectuarea oricărei activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, cu un onorariul fix în sumă de 4.000 euro, care se va plăti în rate, şi onorariul de succes în cuantum de 4.000 euro, care se va plăti la finalul litigiului civil, precum şi fotocopiile chitanţelor nr. x/12.07.2009, pentru suma de 1.700 RON, nr. x/30.07.2009, pentru suma de 1.500 RON şi nr. x/23.07.2010, pentru suma de 3.000 RON, emise de Cabinet de avocat G., cu titlul generic de consultanţă juridică, pe care le nu le poate avea în vedere ca fiind dovezi ale plăţilor executate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă, cu atât mai mult cu cât prima chitanţă liberatorie a fost emisă anterior acestuia, pe data de 12.07.2009.

Martora G. a declarat la urmărirea penală pe data de 27.01.2017, că atât contractul de asistenţă juridică nr. x/3.07.2008, cât şi contactul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, ambele încheiate cu partea civilă B., au fost completate şi semnate în prezenţa sa, a inculpatei şi a martorilor F. şi I., cu toţii avocaţi, iar partea civilă a fost de acord cu onorariile fix şi de succes, însemnând un procent de 10% din valoarea de 3.000.000 euro solicitată de partea civilă pentru spaţiul comercial în litigiu, care a fost evaluat, prin rapoartele de expertiză efectuate la fond, la suma de 200.000-300.000 euro, şi a mai arătat că a încercat, prin martora H., verişoara sa, avocat stagiar şi împuternicit al Cabinetului de Avocatură "U." al pârâtului, să încheie o tranzacţie, pentru suma de 1.000.000 euro, pe care partea civilă, în calitate de reclamant în dosarul civil, nu a acceptat-o .

Tot la urmărirea penală, pe data de 23.09.2019, a declarat că, deşi partea civilă era prietenă cu soţul său, cetăţean turc, contractele de asistenţă juridică au fost semnate cu inculpata, pentru că, după decesul mamei sale, anterior anului 2007, nu a mai putut să lucreze, că înscrisul a fost completat, cu toate menţiunile, şi a fost semnat în prezenţa sa, la cabinetul de avocatură, precizând că partea civilă a propus un procent de 20% din valoarea imobilului, apoi, pe durata desfăşurării procesului civil la fond, partea civilă a devenit insistentă, până când a dat-o afară, astfel că nu au mai reprezentat-o în apel .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, a arătat că ambele contracte de asistenţă juridică, din anul 2008 şi din anul 2009, au fost încheiate cu inculpata, pentru a evita presiunile pe care partea civilă le putea exercita asupra sa şi asupra soţului său, şi, de asemenea, i-a acordat inculpatei posibilitatea de a primi onorariul de succes pentru acţiunea în revendicare, care avea şanse de câştig, că, în prezenţa sa, a inculpatei şi a părţii civile, martora F. a completat formularul contractului de asistenţă juridică, menţionând ambele onorarii, cu precizarea că partea civilă, care-şi evaluase imobilul la valoarea cuprinsă între 1.000.000 euro şi 5.000.000 euro, a oferit mai mult, chiar jumătate din valoarea imobilului revendicat, apoi partea civilă a semnat, înmânându-i-se exemplarul roz, pe urmă, după primul sau al doilea termen de judecată în apel, relaţia contractuală a luat sfârşit, fără să fi reziliat contractul de asistenţă juridică, întrucât şi-a pierdut cumpătul .

Curtea a observat că nu martorul, ci doar inculpata putea constata rezilierea, iar această afirmaţie susţine, cumva, convingerea părţii civile că martora G. poartă vina pentru relaţia contractuală, aşa cum a direcţionat-o, introducându-l pe inculpat. A mai constatat caracterul contradictoriu al propriilor declaraţii.

Martora F., sora inculpatei, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 31.05.2017, că, anterior contractului de asistenţă juridică încheiat cu partea civilă B., martora G., colega sa avocat, a încercat o tranzacţie cu pârâtul S.C. "V." S.R.L., prin Cabinetul de Avocatură "U.", care a propus suma de 1.000.000 euro, însă partea civilă nu a vrut să discute fără suma de 3.000.000 euro, context în care, la cabinetul de avocatură al acestora, s-a prezentat martora H., verişoara martorei G., care lucra, ca avocat stagiar, la Cabinetul de Avocatură "U.", pe urmă, după ce s-a discutat şi partea civilă B. a fost de acord cu onorariul în sumă de 100.000 euro, a scris, personal, contractul de asistenţă juridică, semnat de partea civilă .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 11.09.2020, a declarat în mod diferit, şi anume că partea civilă a venit la cabinetul de avocatură, unde se mai aflau, cu certitudine, inculpata, sora sa, şi martora G., a completat formularul contractului de asistenţă juridică, în care a trecut ambele onorarii, aşa cum se discutase anterior, semnat de partea civilă, căreia i-a fost înmânat exemplarul roz, precizând că, deşi la momentul respectiv partea civilă avea probleme financiare, le-a spus că, după ce va recupera spaţiul comercial, va deschide o galerie cu obiecte de artă, din care se câştigă bine, şi a mai arătat că, după ce au fost înlocuiţi, nu au reziliat contractul de asistenţă juridică, prin întocmirea unui proces-verbal, cum se procedează, precizând că, în situaţia rezilierii, contractul de asistenţă juridică nu mai poate constitui titlu executoriu .

Instanţa de fond a constatat lipsa de sinceritate a martorilor G. şi F., fiind dovedită prin declaraţia de la urmărire penală, din data de 13.04.2017, a martorei H., care a arătat că, în calitate de avocat stagiar la Cabinetul de Avocatură "U.", nu a primit nici o împuternicire pentru realizarea unei tranzacţii cu partea civilă B., reclamant în dosarul civil, ci doar a discutat în mod neoficial cu martora G., verişoara sa .

La fond, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, fără nici o explicaţie, a prezentat o altă situaţie de fapt, potrivit căreia, în anul 2009 sau 2010, a lucrat, ca avocat stagiar, pentru o perioadă de două luni, la Cabinetul de Avocatură "U.", fiind delegat doar să efectueze fotocopii din dosarul civil, privind acţiunea în revendicare, aflat la Judecătoria Sectorului I, Bucureşti, moment în care a văzut depusă la dosar delegaţia martorei G., verişoara sa, aspect pe care i l-a adus la cunoştinţă avocatului W., care i-a spus că există posibilitatea unor discuţii, apoi a intermediat o întâlnire cu inculpata şi cu martora G., auzind, într-o zi, că martora şi inculpata sunt anunţaţi de secretară către avocatul W., însă nu i-a văzut, pentru că, tocmai, părăsea, cu bagajele, cabinetul de avocatură .

Cu privire la această declaraţie, Curtea a arătat că nu o poate avea în vedere, întrucât contrazice declaraţia de la urmărire penală, situată, în timp, mai aproape de fapta penală, şi pentru că martora nu a oferit nici un motiv plauzibil pentru modificarea susţinerilor sale, cu atât mai mult cu cât exercită profesia de avocat.

De asemenea, a apreciat că declaraţia martorei F., rudă apropiată inculpatei, este părtinitoare. Aceasta a susţinut că a completat personal contractul de asistenţă juridică încheiat cu partea civilă B., acest lucru fiind contrazis de raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31.07.2019, întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, prin care s-a stabilit, printre altele, că inculpata a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ al contractului de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă B. .

Martorul I., avocat, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 31.05.2017, că nu a fost prezent la întocmirea şi semnarea contractului de asistenţă juridică cu partea civilă B. şi că a auzit când inculpata şi martora G. o sfătuiau pe partea civilă să accepte suma de 1.000.000 euro pentru spaţiul în litigiu, propusă de pârâtul S.C. "V." S.R.L., pe urmă colegele sale i-au spus că partea civilă nu le-a plătit nici o sumă de bani cu titlu de onorariu .

S-a constatat că, la judecarea fondului acţiunii în revendicare, în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expertul tehnic judiciar X., prin care s-a stabilit că imobilul situat pe B-dul x, nr. 1-3, magazinul 4, Sectorul I, Bucureşti, în suprafaţă de 12 m.p., are valoarea de 854.548 RON . În apel, au fost întocmite mai multe lucrări ştiinţifice privind evaluarea imobilului, iar, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experţii tehnici judiciari Y., Z. şi AA., s-a stabilit că valoarea de circulaţie a imobilului este de 129.216 euro, însemnând suma de 574.481 RON, la data de 5.11.2015, când a fost întocmită lucrarea ştiinţifică . Prin urmare, s-a cunoscut, încă de la fond, valoarea reală a spaţiului comercial, în suprafaţă de doar 12 m.p.

Curtea a constatat că, din acest material probator, rezultă, fără dubiu, că partea civilă B. a semnat, în alb, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, în faţa martorului G., iar inculpata l-a completat, la un moment dat, după bunul său plac.

Referitor la executarea silită a celor două contracte de asistenţă juridică, Curtea a constatat că, pe data de 8.06.2018, inculpata a depus la Biroul Executorilor Judecătoreşti "D.", din oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, cererile de executare silită împotriva debitorului Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), parte civilă în cauză, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, depusă în original, şi împotriva debitorului B., parte civilă în cauză, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, depusă în fotocopie .

Având în vedere procesul-verbal din data de 30.08.2019, întocmit de secţia 2 Poliţie, prin s-a consemnat că defunctul S., care a semnat contractul de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), a decedat la data de 25.02.2016, Curtea a constatat că punerea în executare a contractelor de asistenţă juridică a avut loc după aproximativ 3 luni şi o săptămână de la data decesului reprezentantului semnatar al creditorului entitate sindicală.

Un alt element important în dovedirea intenţiei de a executa silit două titluri executorii pe care le falsificase constă în introducerea cererilor de executare silită nu în municipiul Bucureşti, unde-şi avea domiciliul şi unde-şi practica profesia, ca avocat în Baroul Bucureşti, ci în municipiul Giurgiu, în oraşul Bolintin-Vale.

Martorul K., la urmărirea penală, după ce, pe data de 22.06.2018, a prezentat, în mod tehnic, procedura de executare silită pe care a desfăşurat-o, precizând că, la vremea respectivă, era folosit, ca titlu executoriu, exemplarul al doilea al contractului de asistenţă juridică, care rămânea în contractierul cabinetului de avocatură, prin declaraţia din data de 20.09.2019 a arătat că, în perioada anilor 2012-2016, a fost executor judecătoresc în oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, perioadă în care a fost sesizată de către inculpată cu executarea silită a două contracte de asistenţă juridică, precizând că, la momentul respectiv, trebuia depus exemplarul II, şi a constatat că, în mod surprinzător, instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită a contractului de asistenţă juridică în care era trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, deoarece nu erau ataşate acte doveditoare privind succesul, pe parcurs fiind depuse dovezi de intrare în patrimoniul debitorului a unei clădiri situată în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, iar inculpata i-a spus, în discuţiile purtate, că a muncit foarte mult, timp de 7-10 ani, pentru înfiinţarea unităţii sindicale şi recuperarea patrimoniului, observând că imobilele din patrimoniu aveau o valoare sub cuantumul creanţei urmărite, şi, în ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică încheiat cu partea civilă B., inculpata a solicitat executarea onorariul fix, fără să se obţină recuperarea vreunei sume de bani din patrimoniul vreunuia dintre debitori .

În ceea ce priveşte prescripţia generală a răspunderii penale, Curtea a constatat că termenul de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care curge de la data de 8.06.2016, când ambele infracţiuni s-au consumat, şi nu epuizat, după cum a susţinut procurorul, prin folosirea înscrisurilor falsificate, la executorul judecătoresc, a fost întrerupt la data de 21.03.2018, prin emiterea de către procuror a ordonanţei de schimbare a încadrării juridice, în Dosarul de urmărire penală nr. 135/P/2017, care constituie ultimul act procedural anterior Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.04.2018, prin care a fost declarată neconstituţională sintagma "oricărui act de procedură în cauză", de la art. 155 alin. (1) C. pen.

Astfel, deşi nu i-a fost comunicat inculpatei, actul procedural penal emis de procuror îşi păstrează valabilitatea şi produce efecte din punctul de vedere al prescripţiei răspunderii penale, întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţia României, deciziile de neconstituţionalitate produc efecte doar pentru viitor, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă că nu retroactivează. A arătat că efectul doar pentru viitor al deciziilor de neconstituţionalitate constituie o garanţie pentru asigurarea şi păstrarea stabilităţii raporturilor juridice, iar, în acest caz, s-ar putea invoca împrejurarea că raporturile juridice nu au fost tranşate în mod definitiv, atâta timp cât procesul penal se află în curs de desfăşurare. Însă, legiuitorul a înţeles să reglementeze la art. 4 din C. pen., cu titlu de excepţie de la neretroactivitate, doar instituţia dezincriminării, care îşi produce efectele inclusiv în faza de executare, când raporturile juridice au fost deja stabilite cu autoritate de lucru judecat.

În plus, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu sunt de natură pur materială, de sine-stătătoare, ci fac trimitere şi se completează cu normele procedural penale în vigoare la data emiterii actului procedural, care nu pot retroactiva.

Instanţa de fond a mai arătat că, inculpata nu poate susţine că nu cunoştea despre desfăşurarea unei proceduri penale, în urma confirmării soluţiei de redeschidere a urmăririi penale, dispusă prin Ordonanţa din data de 3.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 10.07.2017 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, din Dosarul nr. x/2017, depusă la filele x, volumul VIII, dosar de urmărire penală.

Având în vedere aceste raţiuni juridice, Curtea a apreciat că, potrivit art. 155 alin. (2) C. pen., noul termen de prescripţie generală de 5 ani, la care se adaugă perioada de 60 zile, când cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat de drept, potrivit art. 43 alin. (8) raportat la art. 43 alin. (1) din Decretul nr. 195/16.03.2020 al preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, şi art. 64 alin. (13) raportat la art. 64 alin. (1) din Decretul nr. 240/14.04.2020 al preşedintelui României, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14.04.2020, începe să curgă de la data de 21.03.2018, urmând să se împlinească pe data de 21.05.2023.

Cu privire la alegerea şi individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a arătat că va avea în vedere limitele speciale cuprinse între 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii, precum şi criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., şi anume gradul ridicat de pericol social al faptelor penale, prin împrejurările şi modalitatea de comitere, mai precis a completat, ulterior semnării de către părţile civile, contractele de asistenţă juridică cu sume extrem de mari, în special onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, folosindu-le după decesul, din data de 25.02.2016, a cosemnatarului S. şi după ce partea civilă B. nu a mai fost de acord s-o asiste juridic în continuare, în acţiunea sa în revendicare, persoana inculpatei, în vârstă de 30 de ani la data primei fapte penale, având în vedere şi profesia de avocat, care este incompatibilă cu orice activitate infracţională, este căsătorită, nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală constant nesinceră.

Ţinând seama de toate aceste elemente de natură reală şi personală, în special dorinţa de a se îmbogăţi în această modalitate, în fraudarea grosieră a părţilor civile, în special a patrimoniului unei entităţi sindicale, considerând că a prestat o muncă pentru care nu a fost plătită şi pe care a exagerat-o, Curtea a apreciat că se justifică aplicarea pedepselor închisorii constând în limita maximă specială de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată împotriva părţii civile Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), şi în apropierea mediei limitelor speciale, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată împotriva părţii civile B..

Apreciind că inculpata, prin activitatea sa infracţională, nu mai este demnă să exercite profesia de avocat, Curtea a făcut aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, pe lângă dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interdicţiei exerciţiului dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., pe durata maximă de 5 ani.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate şi precizate de către părţile civile Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) şi B., Curtea le-a respins ca fiind inadmisibile, întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de pericol, şi nu de rezultat.

Împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 14 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în termen legal, a formulat apel, inculpata A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei soluţiei de condamnare, solicitând, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achitarea sa pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar, a solicitat a se constata intervenită prescripţia răspunderii penale în legătură cu ambele infracţiuni, solicitare în raport de care urmează a se dispune încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Cu privire la primul motiv de apel, apărătorul ales al inculpatei a solicitat a se avea în vedere valoarea probatoriilor administrate, în mod nemijlocit, în faţa instanţei de fond, declaraţiile inculpatei şi a martorilor audiaţi în cauză.

În acest context, a susţinut că din analiza coroborată a depoziţiilor date de martori se desprinde concluzia lipsei totale de temeinicie a acuzaţiilor penale aduse inculpatei în legătură cu încheierea celor două contracte de asistenţă juridică.

În primul rând, este fără dubiu faptul că aceste contracte, clauzele lor, obligaţiile părţilor şi onorariile au fost analizate cu clienţii şi asumate de către aceştia, indiferent de aprecierea organului de urmărire penală, în sensul că onorariul de succes trebuie să reflecte un efort profesional întins pe o perioadă foarte lungă de timp sau cuantificabil în raport de criterii care nu se regăsesc în legea de organizare a profesiei de avocat sau în practica judiciară.

Astfel, cu privire la falsificarea contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009 încheiat între inculpată şi numitul S. s-a reţinut în rechizitoriu că documentul ar fi fost falsificat, prin adăugarea, fără ştirea clientului, a unei clauze privind un onorariul de succes în sumă de 50 milioane euro, care ar fi urmat să fie achitat pe măsura recuperării patrimoniului.

Referitor la modul de încheiere a acestui contract, la intenţia părţilor şi la motivul pentru care s-a ajuns la punerea sa în executare silită, se poate constata, din examinarea declaraţiilor date pe parcursul judecăţii, că s-au exprimat două puncte de vedere complet diferite de către martorii audiaţi, acestea ţinând în mod vădit de interesul procesual al persoanelor audiate.

În primul rând, a arătat că susţinerile inculpatei prezentate cu ocazia audierii sale de către instanţa de fond au fost confirmate de martora G., care a fost de faţă la aceste discuţii şi inclusiv la momentul semnării contractului, precizând că, potrivit practicii avocaţiale, exemplarul original, care în perioada respectivă se prezenta sub forma unui formular de culoare roz, a fost predat clienţilor, iar copia a rămas la cotorul caietului de contracte de asistenţă juridică, fiind predată organelor de urmărire penală care nu au constatat niciun fel de alterări, suprascrieri sau adăugiri în conţinutul contractului.

De asemenea, a precizat că au fost efectuate verificări din care a rezultat că acest contract se înscrie în ordinea cronologică firească a contractelor încheiate de inculpată şi a fost trecut în registrul de evidenţă al contractelor de asistenţă juridică.

Semnarea contractului de asistenţă juridică a fost considerată, potrivit declaraţiilor tuturor martorilor audiaţi, drept o mare realizare, martora G. spunând în declaraţia sa că ar fi trebuit să procure un seif special în care să fie păstrat un contract atât de valoros, iar martora J., consilier juridic al UGSR, a afirmat că domnii S. şi BB. erau mulţumiţi de suma mică cerută de avocat în referire la faptul că nu intenţionau să achite vreodată onorariul de succes, fiind convinşi că inculpata se va mulţumi cu suma de 500 RON primită ca onorariu.

Deşi este evident că relatarea martorului BB. privitoare la faptul că nu ar fi fost prezent la negocierea şi încheierea contractului este nesinceră, fiind lipsit de sens ca discuţiile cu clienţii să se poarte la un anumit moment, iar contractul să fie încheiat după numai câteva zile, deşi onorariul fusese achitat, s-a reţinut din declaraţia martorului M. că acesta a văzut originalul contractului de asistenţă juridică, iar documentul conţinea într-adevăr clauza privind onorariul de succes în sumă de 50 mii euro.

S-a reţinut de asemenea, din această declaraţie, că între cei doi domni, respectiv S. şi M., s-au purtat discuţii referitoare la modalitatea în care ar fi urmat să fie plătit onorariul de succes, martorul declarând, în acord cu depoziţia martorei J., că domnul S. "l-a liniştit" spunându-i că oricum nu are de gând să plătească respectivul onorariu de succes.

Despre faptul că acest contract a existat în forma în care s-a găsit copia documentului în carnetul de contracte al inculpatei, s-a reţinut tot din depoziţia martorului M. care a arătat că a păstrat contractul asupra sa timp de mai mulţi ani, respectiv până în anul 2013 când, contractul ar fi fost luat din nou de domnul S..

Totodată, martorul M. a declarat că a făcut mai multe fotocopii ale acestui document pe care le-a certificat cu originalul tocmai pentru că văzuse acest original şi îl deţinuse timp de peste 4 ani.

În legătură cu existenţa originalului şi clauza de succes în sumă de 50 mii euro a relatat şi martora J., care a declarat că a discutat cu cei doi domni, respectiv S. şi M., imediat după încheierea contractului, aceştia fiind satisfăcuţi de condiţiile contractuale pentru acelaşi motiv, şi anume că nu intenţionau să plătească onorariul de succes.

Ca atare, apărarea a susţinut că nu există niciun dubiu că acest contract a fost deţinut, în original, simultan sau pe rând de către numiţii S. şi M., iar despre existenţa şi conţinutul său aveau cunoştinţă toate persoanele care desfăşurau activitate în cadrul UGSR.

Referitor la demersurile făcute de inculpată, toţi martorii audiaţi au fost de acord că aceasta a reuşit înregistrarea ca persoană juridică a UGSR, având ca preşedinte, pe domnul S., iar preşedinte executiv, pe domnul M.. Tot ca urmare a eforturilor făcute de inculpata A. a fost posibilă recuperarea unei clădiri extrem de valoroase, amplasată pe bd. x, deci într-o poziţie centrală, clădire care a fost închiriată aproape imediat, la început cu suma de 7000 euro, ulterior cuantumul chiriei crescând până la 22.000 euro, cât obţine în prezent UGSR.

Diferenţele de atitudine ale martorilor referitor la existenţa clauzei în cuantum de 50 mii euro sunt evidente, constatându-se "o grupare de martori" alcătuită din domnii E., N. şi L. (acesta din urmă fiind fostul şofer al lui S. şi actual consilier al lui E.) care au dat declaraţii identice, susţinând că nu au avut cunoştinţă de contract şi nu au văzut niciodată exemplarul original, că în reprezentarea lor clauza privind onorariul de succes în suma de 50 mii euro a fost adăugată de inculpată fără ştirea clienţilor, că aceasta nu deţine copia contractului şi, în final, că domnul S. nu era capabil să accepte încheierea unui astfel de contract extrem de prejudiciabil pentru organizaţia sindicală. Aceeaşi 3 martori au susţinut că, deşi colaborase iniţial foarte bine cu domnul S., după anul 2014, când a intervenit ruptura dintre acesta şi domnul M., inculpata a rămas alături de acesta din urmă şi a încercat prin recurgerea la procedura de executare silită să devalizeze patrimoniul UGSR.

Conivenţa dintre aceşti martori este vădită, la fel ca şi nesinceritatea lor, în condiţiile în care martorul E. o cunoştea foarte bine pe inculpată, întrucât figura printre membrii fondatori ai UGSR şi având cunoştinţă despre faptul că se întreprind demersuri pentru recuperarea patrimoniului sindical.

Analiza coroborată a probatoriilor administrate dovedeşte faptul că presupusa infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată atribuită inculpatei în legătură cu încheierea şi clauzele contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009 nu există, copia conformă cu originalul (conformare cu originalul fiind efectuată de martorul M.) pe care organele de urmărire penală au avut-o la dispoziţie fiind identică cu documentul găsit în carnetul de contracte de asistenţă juridică al inculpatei.

Deopotrivă, apărarea a susţinut că nu există niciun element din care să rezulte concluzia că inculpata A. ar mai fi intrat vreun moment în posesia exemplarului original al contractului, după ce acesta a fost semnat şi înmânat clientului, pentru a-l putea suprapune peste copia din carnetul său, şi în această modalitate să adauge clauza onorariului de succes de la punctul 5.

Cu privire la momentul ales de inculpată pentru a pune în executare acest contract şi la faptul că a înţeles să se raporteze la întreaga sumă şi nu procentual la valoarea imobilelor recuperate, apărarea a precizat că nu constituie în sine o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ci este o expresie a nemulţumirii inculpatei care s-a simţit umilită de clienţi şi de felul în care a fost tratată munca ei după un efort profesional care a durat aproximativ 7 ani.

Aşadar, ambele contracte de asistenţă juridică, apreciate drept false, au fost puse în executare în aceeaşi zi, posibil într-un context subiectiv de iritare, inculpata ajungând la concluzia că este dispreţuită şi se urmăreşte exploatarea ei profesională, prin manifestarea unei vădite lipse de recunoştinţă din partea clienţilor.

Nu în ultimul rând, a solicitat să se constate că proba tehnică efectuată în cauză, cu privire la acest contract de asistenţă juridică, nu identifică diferenţe de presiune a scrisului, aşa încât din această perspectivă să existe vreun minim indiciu că falsificarea prin suprapunere s-ar fi produs, aşa cum este reţinută de judecătorul fondului.

În plus, în ceea ce priveşte constituirea de parte civilă, a solicitat să se reţină că nu există prejudiciu, în cadrul executării silite civile, nerecuperându-se nicio sumă de bani, practic prejudiciul fiind inexistent.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., apărarea a solicitat să se dispună achitarea inculpatei în legătură cu această primă acuzaţie de fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmând a se constata că fapta nu există.

În continuare, în sarcina inculpatei s-a reţinut o a doua infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în înscrierea unor menţiuni necunoscute de client şi neasumate de acesta pe contractul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009 încheiat cu partea civilă B..

În concret, potrivit rechizitoriului, contractul ar fi fost semnat în alb de către client, care ar fi lăsat la sediul cabinetului de avocatură exemplarul original, deşi recunoaşte că acesta i-a fost înmânat de către avocat, iar ulterior, fără ştiinţa lui, inculpata ar fi completat la rubrica onorariu suma de 100.000 euro plătibilă în rate într-un interval de 6 ani, respectiv până la data de 21.07.2015, adăugând, totodată, la pct. 5 din formularul de contract o clauză de care, de asemenea, partea civilă B. nu ar fi avut cunoştinţă şi care prevedea plata unui onorariu de succes de 100.000 euro.

În legătură cu modul de încheiere a contractului, astfel cum a detaliat la capitolul referitor la analiza mijloacelor de probă, apărarea inculpatei a declarat că a fost negociat şi încheiat la sediul cabinetului, în prezenţa colegelor sale, numitele F. şi G., că la momentul încheierii contractului clientul a declarat că nu are nicio sumă de bani asupra sa, dar a promis că, în momentul în care va intra în posesia spaţiului şi va reuşi fie să-l vândă, fie să-l închirieze, va achita suma de 100.000 euro cu titlu de onorariu fix şi o sumă identică drept onorariu de succes.

În aceste condiţii, inculpata şi colegele sale au fost de acord să eşaloneze plata onorariului pe un interval lung de timp, respectiv pe o durată de 6 ani, cu atât mai mult cu cât se prefigura un litigiu de durată, dosarul aflându-se în faza de judecată a fondului, iar partea civilă B. avea deja un alt avocat de a cărui prestaţie profesională era nemulţumit.

Inculpata a negat categoric faptul că ar fi remis contractul necompletat clientului, arătând dimpotrivă că rubricile au fost scrise de către sora ei, martora F., fapt pe care aceasta l-a recunoscut, contractul fiind doar semnat şi ştampilat de ea.

Cu privire la relaţiile anterioare pe care le-a avut cu partea civilă, inculpata a declarat, fapt recunoscut şi de martori, că partea civilă B. a fost prezentat în calitate de client al cabinetului de către G., acesta fiind prieten cu soţul martorei, ambii cetăţeni turci.

De asemenea, a rezultat din declaraţiile concordante ale tuturor persoanelor audiate, inclusiv al părţii civile B., care mai avusese un dosar civil având ca obiect pretenţii la care beneficiase de asistenţă juridică din partea aceluiaşi cabinet de avocatură, că în respectivul contract era prevăzut onorariul fix şi un onorariu de succes în sumă de câte 4000 euro, procesul fiind câştigat ca urmare a efortului făcut de inculpată şi colegelor sale, fără însă ca numitul B. să plătească aceste sume.

Referitor la circumstanţele în care a fost negociat şi întocmit contractul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, martora F. a precizat că discuţiile legate de obiectul contractului, de activităţile profesionale ce urmau a fi efectuate şi de onorariu, au fost purtate în sediul cabinetului de avocatură unde martora îşi desfăşura activitatea alături de inculpată şi de martora G..

Deşi instanţa de fond a apreciat depoziţia acestei martore ca fiind nesinceră, subiectivă şi dată cu scopul exclusiv de a o proteja pe inculpată, din raportul de expertiză criminalistică grafică întocmit a rezultat fără dubiu că scrisul de la rubricile formularului tipizat al contractului de asistenţă juridică "au fost completate cu scris olograf de către martora F.".

Prin urmare, declaraţia acestei martore reprezintă adevărul, neexistând în practica activităţii profesionale de avocat situaţii în care clienţilor să li se ceară, iar aceştia să accepte semnarea unor contracte de asistenţă juridică "în alb", fără stipularea activităţilor ce urmează a fi prestate de avocat, a onorariului şi termenelor de plată, astfel că susţinerile părţii civile B., în sensul în care semna contracte de asistenţă juridică necompletate exclusiv în baza relaţiilor de prietenie şi încredere pe care le avea cu martora G., sunt total neverosimile.

Referitor la cel de-al doilea contract, partea civilă nu a fost în măsură să precizeze dacă s-a discutat de vreun onorariu, care ar fi fost cuantumul acestuia, în ce modalitate şi în ce termen ar fi urmat să-l achite, limitându-se la afirmaţia că a acceptat să semneze un contract necompletat pe care doar l-a semnat în dreptul rubricii "client", iar ulterior a lăsat contractul semnat în alb pe biroul martorei G..

Martora F., într-o declaraţie amplă dată în faţa instanţei de fond, a confirmat relaţia foarte apropiată pe care partea civilă o avea cu martora G., oferind chiar detalii legate de faptul că aceştia petreceau mult timp împreună, luând masa de prânz aproape zilnic, iar partea civilă B. era un obişnuit al biroului unde venea fără nicio legătură cu dosarele civile în care avea interes.

Aceeaşi martoră a susţinut că nu a primit nicio sumă de bani de la partea civilă, nici pentru primul dosar şi nici pentru cel de-al doilea, partea civilă B. invocând permanent faptul că are dificultăţi financiare, dar are perspectiva obţinerii unor sume mari de bani din valorificarea spaţiului comercial de pe bd. x pe care urmărea fie să îl vândă pentru suma de cel puţin de 3.000.000 euro, fie să amenajeze el însuşi un magazin de antichităţi în care să vândă piese de patrimoniu, ceea ce ar fi reprezentat o sursă importantă de câştig.

În legătură cu condiţiile de negociere şi încheiere a contractului de asistenţă juridică ce formează obiectul prezentului dosar, martora G. a declarat că a fost prezentă la discuţii, că partea civila nu a achitat nicio sumă de bani invocând aceleaşi probleme financiare, şi întrucât obiectul litigiului era extrem de valoros, toate cele trei avocate au fost de acord să desfăşoare activitate profesională în perspectiva obţinerii onorariului după ce partea civilă B. ar fi fost în măsură să le achite onorariul.

Martora a negat categoric faptul că partea civilă B. ar fi lăsat pe biroul său originalul contractului de asistenţă juridică sau că acest document ar fi fost necompletat, precizând că partea civilă este o persoană extrem de vigilentă în urmărirea intereselor sale, s-a prezentat la majoritatea termenelor de judecată şi urmărea cu mare atenţie prestaţiile profesionale ale avocaţilor, dovadă fiind faptul că în dosarul având ca obiect revendicarea spaţiului din bd. x, angajase iniţial un alt avocat de a cărui prestaţie se declarase nemulţumit, şi după aproximativ 2 ani de la demararea procedurilor judiciare, s-a adresat cabinetului coordonat de inculpata A..

În legătură cu modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale inculpata, partea civilă B. a recunoscut că aceasta era prezentă la toate termenele de judecată fiind frecvent însoţită de celelalte două colaboratoare, respectiv martorele F. şi G., iar cererile şi concluziile erau formulate exclusiv de inculpată, avocata G. fiind, în opinia părţii civile, o persoană mai timidă.

Toate aceste împrejurări fac verosimilă apărarea inculpatei A., în sensul că a avut deplină încredere că partea civilă B. va plăti la un moment dat onorariul, precum şi clauza din contract privind eşalonarea achitării acestuia într-o perioadă de 6 ani.

În legătură cu momentul în care relaţia profesională s-a deteriorat, partea civilă B. a susţinut că în reprezentarea sa litigiul a durat excesiv de mult, punând aceasta pe seama dezinteresului ce a survenit la un moment dat din partea inculpatei şi a colegelor sale, cărora le-a reproşat întârzierea pronunţării unei hotărâri definitive în cauză.

Cu toate acestea, partea civilă B. nu a fost în măsură să relateze cu precizie ce sume de bani a plătit în schimbul prestaţiei profesionale de care a beneficiat, fiind practic neverosimil ca un client să nu cunoască nici măcar cu aproximaţie ce sumă de bani a plătit avocatului şi fără să poată afirma că ar fi primit un document care să ateste plata respectivei sume, sub forma unei chitanţe sau facturi fiscale.

Deteriorarea relaţiilor dintre avocaţi şi client s-a produs în momentul în care partea civilă B. le-a reproşat inculpatei şi colegelor sale întârzierea soluţionării cauzei, afirmând că din vina acestora nu poate intra în posesia imobilului şi nu-l poate valorifica.

Aşadar, examinând coroborat declaraţiile date de partea civilă şi martori s-a constatat că poziţia părţii civile este vădit nesinceră fiind total neverosimil ca un client să încheie totuşi contracte de asistenţă juridică cu un avocat, pe care să le semneze în alb, iar ulterior să le lase spre păstrare aceluiaşi avocat, asumându-şi riscul implicit ca aceste contracte să conţină ulterior clauze pe care nu le cunoaşte dar pe care să şi le asume prin semnătură.

Din atitudinea subiectivă a părţii civile rezultă că într-adevăr acesta a avut o relaţie apropiată cu martora G., relaţie care s-a deteriorat pe fondul discuţiilor legate de dosar, dovadă fiind faptul că acesta plasează întreaga responsabilitate asupra martorei, deşi nu contestă faptul că discuţiile legate de asistenţa juridică au fost purtate cu inculpata, că aceasta a fost prezentă la toate termenele de judecată, a formulat concluzii şi i-a susţinut cauza.

Referitor la acuzaţia concretă adusă inculpatei în sensul că ar fi antedatat contractul de asistenţă juridică încheiat cu partea civilă B., apărarea a apreciat că este nefondată în raport de faptul că aceasta a prezentat carnetul de contracte numerotat de Baroul Bucureşti, de unde a rezultat că datele calendaristice se succed în mod firesc şi prin urmare nu există niciun temei al susţinerii din rechizitoriu cum că inculpata A. ar fi încheiat contractul mult mai târziu, stabilind un termen de scadenţă pentru plata onorariului, de 6 ani. Scadenţa a fost stabilită într-adevăr la un termen îndepărtat, deoarece se prefigura o procedură judiciară îndepărtată şi exercitarea căilor de atac, în plus faţă de aceasta, partea civilă B. era un client vechi al inculpatei, iar înţelegerea părţilor a fost ca avocatul să dea un răgaz clientului ca, în situaţia în care se va obţine retrocedarea spaţiului comercial, acesta să aibă timpul necesar să-l închirieze, iar din veniturile astfel obţinute să poată achita onorariul, ceea ce este de asemenea uzual în cadrul unei relaţii de încredere dintre avocat şi client.

Dovada că înţelegerea părţilor a fost în acest sens este că nici suma iniţială de 100.000 euro reprezentând onorariul profesional nu a fost achitată, practic partea civilă B. beneficiind de asistenţă juridică timp de mai mulţi ani în mod gratuit din partea inculpatei A., în calitate de avocat.

Deopotrivă, apărarea a arătat că, în cadrul expertizei grafice efectuată în cauză, s-a stabilit că nu există diferenţe de presiune a scrisului, nici la rubrica dată, la celelalte clauze şi nici la semnătura clientului, chiar dacă concluzia a fost în sensul în care nu se poate stabili dacă menţiunile din contract au fost sau nu adăugate ulterior semnării.

Deşi apărarea a solicitat instanţei de fond efectuarea unei expertize grafice având drept obiectiv identificarea scrisului de pe contractul de asistenţă juridică raportat la împrejurarea că martora F. a afirmat în mod constant că ea este persoana care a completat documentul, iar inculpata l-a primit spre semnare şi l-a ştampilat, s-a respins solicitarea, apreciind că este lipsită de relevanţă raportat la acuzaţiile concrete aduse inculpatei.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză a relevat faptul că procurorul de caz a procedat la o selecţie a probelor, reţinându-le ca utile cauzei doar pe acelea care serveau acuzaţiei penale formulate şi încercând să diminueze valoarea probatorie a depoziţiilor date atât de inculpată cât şi de martorii care îi confirmă apărările, chiar şi a unor înscrisuri care atestă activitatea profesională efectivă pe care inculpata A. a prestat-o în favoarea celor doi clienţi.

Drept urmare, apărarea inculpatei a solicitat să se constate că şi cea de-a două infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina sa nu există, motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune să se dispună achitarea acesteia.

În mod fundamental greşit, instanţa de fond deşi nu a reţinut un prejudiciu şi a respins cererile de constituire de parte civilă, totuşi a pronunţat o soluţie de condamnare sancţionând o dorinţă grosieră de îmbogăţire a inculpatei, ştergând activitatea de apărare desfăşurată de un avocat, pe parcursul a 7 ani, cu rezultate în soluţii, nu şi în câştigurile inculpatei, de vreme ce prejudiciul nu există.

Sub aspectul infracţiunii care face obiectul cercetării, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, nu prezintă relevanţă penală executantul scrisului, cine scrie, câtă vreme titularul cererii de punere în executare silită, în speţă cabinetul de avocatură şi-a însuşit scrisul sub aspectul identităţii sale. De aceea, şi concluzia raportului de expertiză realizat în dosar, în cursul urmăririi penale, sub aspectul identităţii de persoană de la care emana scrisul pe ambele contracte examinate nu prezintă relevanţă penală.

Însă, împotriva dispoziţiilor legale şi a evidenţei, instanţa de fond a dat relevanţă penală unui aspect nepenal şi a refuzat să verifice acest aspect pe calea unei probe tehnice solicitate de apărătorul inculpatei. Refuzul de a cerceta un aspect incidental judecăţii, dar esenţial în circumstanţierea reală şi personală a inculpatei echivalează cu denegarea de dreptate.

Ar putea prezenta relevanţă în circumstanţierea personală a inculpatei cererea formulată prin apărător în faţa instanţei de fond, dar respinsă, prin care s-a indicat teza probatorie a dovedirii sincerităţii aspectului cercetat, chiar dacă acesta nu prezintă relevanţă penală şi deci nici consecinţă juridică.

Cum instanţa de fond a respins această solicitare, s-a realizat de către apărare un raport extrajudiciar, întocmit de expertul criminalist autorizat CC. la data de 21.10.2021 şi care confirmă că, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009 a fost completat de martora F., aşa cum aceasta din urma a declarat, aspecte confirmate atât prin declaraţia inculpatei, cât şi a martorei G..

Pe cale de consecinţă, înlăturarea acestor probe care profită inculpatei este criticabilă, întrucât nu ilustrează o judecată imparţială, ci dimpotrivă, fiind totalmente nelegală.

De remarcat şi faptul că inculpata a formulat la datele de 17.04.2019 şi 18.04.2019, anterior dobândirii calităţii de inculpată, cereri la INEC (în conţinut ataşat la DUP) în vederea realizării expertizei grafice privind stabilirea concomitentei semnăturilor cu rubricile contractelor în cercetare.

Aşadar, în opinia apărării, hotărârea instanţei de fond nu reflectă o activitate de judecată realizată cu respectarea garanţiilor procesuale şi a principiilor care guvernează procesul penal, nefiind pronunţată în baza unei activităţi de cercetare care să contrabalanseze într-o dinamică echidistantă argumentele acuzării cu argumentele apărării.

Or, hotărârea atacată este expresia unui raţionament deductiv, instanţa de fond înlăturând, fără motivare, depoziţii de martori direcţi, reţinând, în susţinerea soluţiei de condamnare doar martori indirecţi.

Deşi s-a invocat că există probe clare de vinovăţie, instanţa de fond nu a indicat care sunt acele probe şi din ce anume rezulta cu claritate săvârşirea falsului. În schimb, a amalgamat contextele în mod intenţionat pentru a sublinia o rea-credinţă a inculpatei absolut inexistentă.

De asemenea, apărarea a susţinut că testarea poligraf parcursă de partea civilă B. nu prezintă relevanţă sub aspectul falsului, întrucât testul poligraf nu este probă în procesul penal pentru simplul motiv că nu măsoară gradul de sinceritate al persoanei testate, ci doar reacţiile fiziologice la anumiţi stimuli.

De precizat că, contractul de asistenţă juridică a fost încheiat anterior momentului la care se realizează expertizele evaluatorii în cauza civilă, astfel încât referinţa instanţei de fond este una cel puţin incorectă. Momentul tentativelor de tranzacţie la valori superioare celor stabilite prin expertiză sunt de asemenea anterioare momentului la care se fac expertizele în dosarul de revendicare.

În final, a precizat că judecătorul fondului nu a realizat un examen al tezei dezvoltate de apărare şi s-a poziţionat, în mod imparţial, de partea acuzării, fără să motiveze de ce apărarea inculpatei în argumentele avansate nu susţin soluţia achitării. Preocupat să se erijeze în rolul unui inchizitor fără argument juridic, judecătorul fondului a pronunţat o soluţie excesivă fără ca nicio probă din dosar să conducă la o asemenea soluţie.

Refuzul de a primi şi chiar de a ordona probe în circumstanţierea personală a inculpatei, în condiţiile în care intenţiona să se pronunţe o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, aflată la primul contact cu legea penală, a confirmat faptul că judecătorul fondului a părăsit imparţialitatea şi a urmărit milimetric distrugerea unui om.

Faţă de aceste considerente, apărarea a solicitat înlăturarea şi a dispoziţiilor referitoare la desfiinţarea, în întregime, a contractului de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009 încheiat cu partea civilă B. şi desfiinţarea parţială a contractului de asistenţă juridică nr. x/5.01.2009 încheiat cu UGSR în privinţa clauzei referitoare la onorariul de succes.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei din care reiese că inculpata este cunoscută în mediul social şi profesional din care face parte drept o persoană onestă, responsabilă, serioasă, având în vedere preocupările sale profesionale şi de ordin personal, fiind o persoană evlavioasă şi generoasă cu semenii săi.

În acest sens, a susţinut că este complet neverosimil a se admite că un avocat, care într-o activitate profesională consistentă a derulat raporturi oneste cu un număr mare de clienţi, a răspuns cu promptitudine, seriozitate şi profesionalism problemelor judiciare ale acestora, este capabil să comită acte de natura celor ce îi sunt imputate, respectiv să falsifice contracte de asistenţă juridică şi să-şi execute silit clienţii pretinzând sume de bani ce nu i se cuvin.

Este real că în cuprinsul sentinţei, judecătorul fondului a încercat să motiveze pedeapsa extrem de aspră aplicată inculpatei, precum şi pedepsele complementare prin care i-a fost interzis dreptul de a exercita profesia de avocat, prin faptul că aceasta a pretins sume de bani mai mari decât ar fi fost justificat prin efortul profesional depus, identificând metode ilicite de îmbogăţire pe seama unor clienţi naivi şi creduli.

Or, este cunoscut faptul că activitatea intelectuală este de regulă nenormată, iar efortul individual pentru studiu, conceperea unor apărări eficiente, documentarea dosarelor şi pregătirea unei apărări eficiente necesită timp şi consum intelectual, prin urmare este foarte greu de cuantificat cât valorează aceste demersuri pe care avocatul le face în interesul clienţilor săi.

De asemenea, onorariul avocaţial, astfel cum este negociat între avocat şi client, nu poate fi analizat cu obiectivitate de către un terţ, cu atât mai mult cu cât există cauze care se prelungesc în timp pe parcursul mai multor ani, al căror parcurs este uneori imprevizibil şi reclamă activităţi pe care părţile le pot doar intui în momentul discutării onorariului. Oferta pentru onorariul de succes reprezintă la rândul său o recunoaştere din partea clientului a eforturilor pe care avocatul le depune pentru un rezultat cât mai bun în cauza în care este reprezentat, un semn de apreciere şi recunoştinţă pentru munca prestată şi rezultatul obţinut.

Referitor la solicitarea de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, apărarea inculpatei a precizat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum rezultă din reglementarea art. 322 din C. pen. are două componente, respectiv falsificarea unui înscris în una din modalităţile reglementate la art. 320 sau 321 din C. pen., iar a doua componentă o constituie folosirea înscrisului falsificat sau încredinţarea documentului spre folosire unei alte persoane în scopul producerii de consecinţe juridice.

Aşadar, rezultă că infracţiunea se consumă la data la care înscrisul falsificat este folosit, în cazul de faţă, la data de 08.06.2016, dată la care inculpata s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc cu cele două contracte de asistenţă juridică, solicitând declanşarea procedurilor pentru executarea silită a clienţilor săi.

Termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., astfel cum în mod corect a stabilit judecătorul fondului, şi s-a împlinit la data de 08.06.2021.

Având în vedere instituirea stării de urgenţă atestată prin Decretul nr. 195/16.03.2020 al Preşedintelui României şi existenţa unui interval de două luni, în perioada 16.03.2020 - 15.05.2020, în care procedurile judiciare au fost suspendate, termenul de prescripţie se va considera împlinit la data de 08.08.2021.

În acest sens, apărarea a arătat că în acelaşi sens este şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 67/25.10.2022, în care s-a stabilit că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen. cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prev. de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen."

Contrar raţionamentului judecătorului fondului care a calificat dispoziţiile privitoare la prescripţie ca fiind norme cu caracter mixt, respectiv de drept penal substanţial şi drept procesual penal, conform interpretării dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, norma legală are caracter exclusiv de drept penal substanţial şi se aplică în acord cu dispoziţiile art. 5 din C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, orice altă interpretare fiind exclusă.

Aşadar, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul infracţiunii continuate, în cazul de faţă fiind data de 08.06.2016.

Drept urmare, apărarea inculpatei a arătat că este lipsită total de relevanţă în această analiză data la care procurorul a întocmit ordonanţa de schimbare a încadrării juridice, respectiv data de 21.03.2018, context în raport de care calculul efectuat anterior privind împlinirea termenului de prescripţie este cel corect, motiv pentru care a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 octombrie 2022, fiind fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2022.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuate în apel, la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2022, inculpata A., prin intermediul apărătorului ales, a solicitat administrarea probei testimoniale constând în reaudierea martorilor G., M. şi J., precum şi proba cu înscrisuri constând în depunerea unui raport de expertiză extrajudiciară criminalistică grafică, cererea fiind respinsă potrivit art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) din C. proc. pen.

Instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, inculpata A. a fost audiată, potrivit art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., declaraţia fiind ataşată la dosar.

De asemenea, inculpata A. a solicitat continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovăţiei, în acord cu dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen., dacă în cauză ar fi incidentă instituţia prescripţiei răspunderii penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În prealabil, Înalta Curte notează că, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., exercitarea acţiunii penale este împiedicată de intervenirea prescripţiei răspunderii penale, iar, în acest caz, în faza de judecată, numai inculpatul poate solicita continuarea procesului penal, astfel cum prevede art. 18 din acelaşi cod, în lipsa unei astfel de cereri din partea sa acţiunea penală stingându-se, conform art. 17 alin. (2) rap. la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., prin pronunţarea unei hotărâri de încetare a procesului penal.

De asemenea, potrivit art. 396 alin. (7) din C. proc. pen., numai în caz de continuare a procesului penal, la cererea inculpatului, se poate pronunţa o soluţie de achitare a acestuia, dacă se constată, ca urmare a continuării procesului, incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din acelaşi cod.

În speţă, prin prisma dispoziţiilor legale anterior citate, Înalta Curte constată că inculpata A., fiind asistată de apărător ales, a solicitat continuarea procesului penal, sens în care instanţa de apel urmează a analiza, prioritar, temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatei.

Înalta Curte reţine că, potrivit actului de sesizare, 1. Avocatul A. a falsificat, prin atestarea unor fapte nereale după momentul semnării de către client a actului ce nu era completat la rubrica onorariul de succes, contractul de asistenţă juridică nr. x din 05.01.2009, în care a scris olograf că a fost angajată de U.G.S.R. - Bucureşti, menţionând sediul ca fiind în Bucureşti, şi în Bucureşti, Intrarea Ing. Anghel Saligny, nr. 8, pentru reprezentare, asistare, semnare acte cu conţinut juridic, efectuarea oricărei activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru onorariul de 500 RON şi onorariul de succes de 50.000.000 (cincizeci milioane) euro.

Cu privire la denumirea UGSR, procurorul a arătat că sunt minim două entităţi juridice care susţin că sunt continuatoare a organizaţiei sindicale naţionale din perioada comunismului, ce avea în proprietate şi administrare mai multe clădiri şi alte imobile. Una s-a înregistrat cu sediul în Bucureşti, aceasta fiind persoana vătămată care în prezent are denumirea Confederaţia Generală a Muncii, ce a sesizat infracţiuni urmare executării silite începute, în anul 2016, împotriva sa pentru achitarea a 50.000.000 (cincizeci milioane) euro către A., iar alta cu sediul în Bucureşti.

A. a asistat, în speţe civile distincte, UGSR-ul ce are sediul în Bucureşti, Intrarea Ing. Anghel Saligny, nr. 8, cunoscând situaţia litigioasă cu celălalt UGSR şi distincţia de patrimonii, în sensul că doar una este recunoscută ca fiind continuatoarea fostului UGSR din perioada comunismului (în sentinţa civilă nr. 1450/25.05.2016, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, definitivă la 14.06.2016 prin renunţare la apel, a admis cererea formulată de Confederaţia Generală a Muncii cu sediul în Bucureşti, - persoana vătămată din prezentul dosar penal. Instanţa civilă a luat act şi a încuviinţat modificările aduse persoanei juridice, schimbarea succesivă a denumirilor din UGSR, în baza unui protocol al DD. din 25.04.1966, în Confederaţia Generală a Muncii, potrivit hotărârii Congresului UGSR din 27.02.2016).

Prin decizia irevocabilă nr. 474/12.04.2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă, în alt proces civil, a admis cererea formulată de A. în numele UGSR România cu sediul în Bucureşti, şi s-a acordat personalitate juridică ca fiind UGSR România - organizaţie de tip confederal.

Din hotărârile judecătoreşti menţionate a reieşit că fostul UGSR din perioada comunismului are în prezent denumirea de Confederaţia Generală a Muncii, cu sediul în Bucureşti, iar în 2010 s-a autorizat înfiinţarea unui nou UGSR, cu denumirea UGSR România - organizaţie de tip confederal, cu sediul în Bucureşti.

Conţinutul sentinţei civile nr. 29/29.06.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, a relevat că A. a reprezentant în procesul civil persoana juridică cu sediul în Bucureşti, fiind respinsă cererea de recunoaştere ca fiind continuatoarea fostului UGSR din perioada comunistă. Prin participarea ca avocat al părţii din acest dosar civil, aceasta a cunoscut că altă entitate juridică este titulară a patrimoniului fostului UGSR din perioada comunismului, dată fiind soluţia clară din dispozitiv.

Fiind avocat ales în procesul civil în care s-a autorizat înfiinţarea UGSR-ului cu sediul în Bucureşti, şi în cel în care s-a respins cererea acestei persoanei juridice de recunoaştere ca fiind continuatoare a celei din perioada comunismului, A. a avut reprezentarea distincţiei faţă de cea cu sediul în Bucureşti, Bd. x.

Prin falsificarea contractului de asistenţă juridică şi folosirea acestuia la 08.06.2016, A. a avut ca scop obţinerea în mod nejustificat a 50.000.000 (cincizeci milioane) euro şi a intenţionat să profite de dubiile cu privire la UGSR-urile din prezent ce se pretind a fi continuatoare a celui din perioada comunismului, cunoscând că în sentinţa civilă nr. 1450/25.05.2016, Tribunalul Ilfov, secţia civilă s-a recunoscut faptul că cel cu sediul în Bucureşti, Bd. x, sector a fost recunoscut ca fiind continuator al celui de dinainte de anul 1989.

A. a obţinut, în demersurile de recunoaştere oficială a UGSR-ului cu sediul în Bucureşti, semnătura lui S., ce a decedat la 25.02.2016, şi ştampila acestei noi entităţi juridice, pentru contractul de asistenţă juridică nr. x în care, de comun acord, s-a trecut doar onorariul de 500 RON pentru asistarea/reprezentare. Acest din urmă contract are aplicată ştampilă a UGSR cu sediul în Bucureşti, înfiinţată prin decizia irevocabilă nr. 474/12.04.2010, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă în cauza civilă în care A. a reprezentat persoana juridică. Este neverosimilă acceptarea de către S. a unui onorariu de succes de cincizeci milioane euro la 05.01.2009 şi înfiinţarea clientului UGSR cu sediul în Bucureşti, la 12.04.2010.

Reiese falsificarea contractului de asistenţă juridică nr. x şi din situaţia că, în contractul de asistenţă juridică nr. x din 12.08.2014 semnat de ea şi S., a trecut acelaşi obiect, însă un onorariu veridic de 1.000 RON/lună, fără scrierea unui onorariu de succes. Mai rezultă falsificarea înscrisului în cuprinsul căruia a scris onorariul de succes de 50.000.000 (cincizeci milioane) euro şi din situaţia că persoana vătămată a primit exemplarul nr. 1 doar al celui din 12.08.2014, în care s-a scris onorariul de 1.000 RON/lună, însă nu a primit exemplarul nr. 1 pentru cel cu privire la care aceeaşi persoană vătămată susţine că a fost falsificat. În situaţia în care la 05.01.2009 s-ar fi încheiat contract de asistenţă juridică cu onorariul de succes de cincizeci milioane euro stabiliţi ca obligaţie a clientului, nu s-ar fi justificat încheierea celui din 12.08.2014, pentru 1000 RON/lună, întrucât au acelaşi obiect şi părţi, exceptând onorariile şi datele de identificare ale contractelor (serie, număr, dată).

Contractul de asistenţă juridică pe care l-a falsificat are aplicată ştampila entităţii juridice înregistrate cu sediul în Bucureşti, însă, în raport de recunoaşterea prin hotărâri judecătoreşti civile a situaţiei că cea cu sediul Bucureşti, este continuatoare a UGSR-ului din perioada comunismului, A. a folosit înscrisul sub semnătură privată falsificat, împotriva acestei din urmă persoane juridice, la solicitarea executării silite prin precizările făcute de ea în scris în dosarul de executare.

Contractul menţionat a fost falsificat, prin atestarea unor fapte nereale scrise la art. 5 din contract de către A., în Bucureşti, în perioada 05.01.2009, ce este data contractului - 08.06.2016, când a solicitat executarea silită la BEJ D. din jud. Giurgiu. În 08.06.2016 s-a comis şi uzul de fals, constând în acţiunea de folosire ce constituie element constitutiv al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, în Bolintin Vale, jud. Giurgiu, ce se absoarbe în falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Consumarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a avut loc în Bolintin Vale, jud. Giurgiu în aceeaşi zi de 08.06.2016.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată a fost comis de A. în vederea producerii de consecinţe juridice, constând în obţinerea din patrimoniul deţinut de Confederaţia Generală a Muncii (fost UGSR din perioada comunismului), cu sediul în Bucureşti, a sumei de 50.000.000 (cincizeci milioane) euro. Au fost produse efecte juridice urmare infracţiunii menţionate, constând în formarea dosarului de executare silită nr. x/2016 la BEJ D., jud. Giurgiu. Subsecvent folosirii de către A. a contractului de asistenţă juridică pe care l-a falsificat, executorul judecătoresc a derulat activităţi de executare silită, urmare încheierii de încuviinţare a executării silite emise de instanţa de judecată.

2. Avocatul A. a falsificat, prin atestarea unor fapte nereale după momentul semnării de către client a actului ce nu era completat, contractul de asistenţă juridică nr. x pe care l-a antedatat 21.07.2009, în care a scris olograf că a fost angajată de B. pentru asistare, reprezentare, redactare acte cu conţinut juridic, exercitarea oricăror activităţi prevăzute de Legea nr. 51/1995, în dosarul civil nr. x/2006, pentru onorariul de 100.000 euro, cu termen scadent la 21.07.2015, şi onorariul de succes de 100.000 euro, despre care se arată că ar fi scadent la data pronunţării instanţei de apel în dosarul civil nr. x/2006

Contractul a fost falsificat de A., în Bucureşti, în perioada 23.02.2015 - (când a fost cert că B., în dosarul civil nr. x/2006 soluţionat în fond de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, avea un alt avocat ales cu care s-a prezentat în faţa instanţei de apel, rezultând renunţarea la serviciile ei avocaţiale) - 08.06.2016, când a solicitat executarea silită la BEJ D. din jud. Giurgiu. La data de 08.06.2016 s-a comis şi uzul de fals ce se absoarbe în falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat în Bolintin Vale, jud. Giurgiu în ziua de 08.06.2016.

Contractul falsificat prin adăugarea unor menţiuni neconforme adevărului a fost semnat în alb, la rubrica client de către B., în perioada 2008-2009, în contextul în care era reprezentant de avocaţii A. şi G., în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Obţinerea semnăturii clientului s-a realizat de A., profitând de discuţiile purtate cu B. şi încrederea acestuia în avocat, în perioada 2008-2009.

A. a falsificat, prin atestarea unor fapte nereale după momentul semnării de către client, constând în scrierea olografă a datelor referitoare la ziua întocmirii, obiectul contractului de asistenţă juridică, onorariu de 100.000 euro, posibilitatea de achitare a acestuia în rate până la 21.07.2015 şi onorariu de succes de 100.000 euro, după ce B. a renunţat la serviciile ei şi a angajat alt avocat cu care s-a prezentat în faţa instanţei civile de apel, la 23.02.2015, în contextul în care, la judecata apelului în 2015, se prefigura obţinerea imobilului revendicat de fostul ei client în dosarul civil nr. x/2006

La momentul pretinsei încheieri a contractului de asistenţă juridică nr. x, ca fiind 21.07.2009, dosarul civil indicat în contract nu se soluţiona definitiv cu apel conform vechiul C. proc. civ., ci cu recurs, întrucât noul C. proc. civ. a intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Din menţiunea relativă la scadenţa pentru plata onorariului de succes ca fiind la soluţionarea apelului în dosarul nr. x/2006 rezultă că, la falsificarea contractului de asistenţă juridică nr. x, A. nu a ţinut cont de succesiunea legii procesual civile, iar falsul efectiv a fost materializat după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., adică după 15 februarie 2013.

Antedatarea contractului de asistenţă juridică, ca fiind din 21.07.2009, reiese şi din stabilirea datei scadente pentru plata onorariului, la 21.07.2015, adică după 6 ani faţă de aparenta zi a completării contractului, în condiţiile în care în 2009, după 3 ani de la înregistrarea dosarului civil nr. x/2006 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nu se putea prognoza ca dosarul să fie soluţionat definitiv în anul 2015.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată a fost comis de A. în vederea producerii de consecinţe juridice, constând în obţinerea sumei de 100.000 euro din patrimoniul deţinut de B., mai precis chiar din executarea silită asupra imobilului obţinut de acesta în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A. a folosit contractul de asistenţă juridică, ce l-a falsificat, prin depunerea la BEJ D. jud. Giurgiu, solicitând plata onorariului de 100.000 euro, fără să ceară şi onorariul de succes de 100.000 euro.

Au fost produse efecte juridice urmare infracţiunii menţionate, constând în formarea dosarului de executare silită nr. x/2016 la BEJ D., jud. Giurgiu. Executorul judecătoresc, subsecvent folosirii de către A. a contractului de asistenţă, a derulat activităţi de executare silită în baza încheierii de încuviinţare a executării silite emise de instanţa de judecată.

În privinţa elementelor factuale ale cauzei, Înalta Curte subliniază că, la nivel de principiu, legiuitorul statuează că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, prin art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., fiind consacrat astfel principiul liberei aprecieri a probelor.

Per a contrario, valoarea concretă a fiecărei probe rezultă a posteriori, după examinarea şi aprecierea acesteia, în măsura în care reflectă realitatea obiectivă.

În continuare, textul art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. mai prevede în teza a doua că aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, iar art. 103 alin. (2) teza I din C. pen. prevede că în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

Inculpata A. a criticat hotărârea instanţei de fond, apreciind că instanţa de fond a realizat o greşită interpretare a probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti efectuate în cauză, fără a ţine cont de declaraţiile martorilor F., G. şi I., pe care le-a înlăturat fără a motiva.

În mod contrar, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a conferit în mod corect semnificaţia ansamblului probator, subliniind că datele care rezultă din cuprinsul declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză pot primi eficienţă doar în contextul în care acestea susţin datele obiective care rezultă din conţinutul actelor juridice încheiate şi realizate în cauză, a căror veridicitate şi fiabilitate nu poate fi pusă la îndoială, şi care ajută în mod evident la stabilirea adevărului.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine justeţea argumentelor primei instanţe sub aspectul factual analizat, argumente pe care şi le însuşeşte, fără a aprecia necesară reiterarea lor.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de critică expuse în apel, constată, la rândul său, că tezele apărării privind negocierea, încheierea şi semnarea contractelor de asistenţă juridică nr. x/05.01.2009, la sediul cabinetului de avocatură, în prezenţa numiţilor S. şi M., respectiv nr. x/21.07.2009, în prezenţa părţii civile B. nu sunt susţinute probator.

Similar instanţei de fond, remarcă, mai întâi, inadvertenţele dintre declaraţiile succesive ale martorilor G. şi M. sub aspectul că pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu entitatea sindicală a fost trecută, încă de la momentul încheierii şi semnării, clauza privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro.

Astfel, martora G., avocat şi prieten al inculpatei A., a susţinut, iniţial, că a fost prezentă la semnarea contractului de asistenţă juridică din anul 2009, ocazie cu care a văzut că au fost completate toate clauzele, inclusiv cu privire la onorariul de succes, stabilit în raport cu inventarul patrimoniului de recuperat, şi că defunctul S. a plătit onorariul fix, în sumă de 500 RON, apoi părţile au mai încheiat un contract de asistenţă juridică, în baza căruia inculpata primea suma de 1.000 RON lunar, în numerar .

Ulterior, a arătat că defunctul S. a propus onorariul de succes, în sumă de 50.000.000 euro, pentru care i-a prezentat inculpatei o serie de documente privind patrimoniul de recuperat, însemnând un procent de 10% din acesta, şi a plătit suma de 500 RON, onorariul fix, pentru că, pe atunci, nu deţineau fonduri, primind exemplarul roz al contractului de asistenţă juridică, aşa cum se proceda la vremea respectivă, adăugând că este posibil să mai fi fost prezent doar martorul I., plătit de inculpată, pe urmă, după plecarea acestora, a văzut contractul de asistenţă juridică, pe care erau trecute ambele onorarii, şi i-a spus acesteia că le trebuie un seif în care să-l depună şi să-l păstreze, şi a mai arătat că inculpata a făcut demersuri pentru redobândirea, pe cale nelitigioasă, a imobilelor din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi din municipiul Bucureşti, care aducea venituri consistente, dar, cu toate acestea, onorariul de succes nu a fost plătit niciodată, nici măcar în parte .

În faţa instanţei de fond, martorul M. şi-a menţinut cele declarate în cursul urmăririi penale şi a precizat, în opoziţie cu susţinerile martorei G., că înscrisul nu a fost semnat la momentul întocmirii şi nu a făcut referire la discuţii privind onorariul de succes, care nu se justifica, în condiţiile în care entitatea sindicală nici nu fusese înfiinţată, pentru a se pune problema recuperării fostului patrimoniu, la care, ulterior, inculpata nu a avut un merit deosebit, întrucât cele două imobile au fost recuperate pe cale nelitigioasă. De asemenea, acesta a declarat că înscrisul a fost întocmit ulterior, după discuţiile de la cabinetul de avocatură şi plata sumei de 500 RON, onorariul fix, fiindu-i înfăţişat chiar de către defunctul S., care i-a spus că, oricum, nu au bani să plătească un asemenea onorariu de succes, şi că a păstrat, în seiful din biroul său, înscrisul respectiv, până în anul 2013, când i l-a înapoiat preşedintelui S., la solicitarea acestuia, precizând că acest înscris a constituit un act iresponsabil comis de defunct .

La rândul său, martorul I., avocat, a susţinut că nu a fost de faţă la încheierea contractului de asistenţă juridică respectiv, dar cunoştea de la inculpată că urmează să desfăşoare o acţiune de recuperare a fostului patrimoniu sindical, presupunând că exista un contract de asistenţă juridică pentru această activitate, că nu a văzut niciodată, la cabinetul de avocatură, contractul de asistenţă juridică încheiat cu entitatea sindicală, ci, prin anul 2017, i l-a arătat un coleg, pe site-ul unei publicaţii electronice, moment în care a văzut trecut un onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind surprins .

Deopotrivă, martora F., sora inculpatei, a declarat în faţa instanţei de fond că nu a fost prezentă la încheierea contractului, dar l-a văzut în momentul în care a vrut să completeze un alt formular, având completate ambele onorarii şi ştia că onorariul de succes constituia procentul de 10% din patrimoniul de recuperat, în valoare totală de 500.000.000 euro, din care sora sa a recuperat, pe cale nelitigioasă, două imobile .

La rândul său, martorul E. şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, analizată în mod judicios de către instanţa de fond, care a precizat că l-a cunoscut pe defunctul S. prin anul 2010 sau 2011, cu privire la care a afirmat că era onest, ţinea la averea sindicatului şi nu ar fi semnat niciodată un asemenea contract de asistenţă juridică, despre care defunctul nu i-a vorbit niciodată şi de care a aflat abia când a început procedura de executare silită, în anul 2016, l-a căutat în arhiva entităţii sindicale şi nu l-a găsit, stabilind, în prezenţa unui avocat, o întâlnire cu martorul M., care susţinuse că deţine originalul, dar care le-a spus că nu-l găseşte, astfel că a realizat înţelegerea inculpatei cu martorul M. .

Atât martorul L., cât şi martorul N. au confirmat că defunctul S. le-a spus despre contractul de asistenţă juridică din anul 2009 că a fost încheiat, în mod exclusiv, pentru înfiinţarea entităţii sindicale, că onorariul a fost în sumă de 500 RON, fiind imposibil să accepte un asemenea onorariu de succes, în cuantum de 50.000.000 euro, adăugând că defunctul avea încredere în inculpata A. şi o naivitate juridică, pentru că nu-şi putea imagina că un avocat va completa, ulterior, convenţia încheiată, iar martorul M. este viclean şi umblă cu tot felul de tertipuri, pentru a obţine foloase necuvenite, şi a profitat de bunul-simţ şi de buna-credinţă ale defunctului S..

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că declaraţiile celor doi martori direcţi G. şi M. nu sunt apte să facă dovada certă că pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu entitatea sindicală a fost trecută, încă de la momentul încheierii şi semnării, clauza privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind contradictorii, având în vedere, că prin raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31. VII.2019, întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că inculpata A. a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ existent la dosar, iar defunctul S. a executat semnătura, de la rubrica reprezentant.

În fine, apărările apelantei inculpate, expuse în motivele scrise de apel, sunt neîntemeiate, instanţa de fond motivând eficienţa probatorie dată declaraţiilor care au stat la baza soluţiei de condamnare a inculpatei, precum şi motivele pentru care le-a înlăturat pe celelalte.

Astfel, inculpata cunoştea, prin prisma calităţii sale de avocat, miza procesului prin raportare la obiectul cauzei, astfel că a completat contractul de asistenţă juridică nr. x/5. I.2009, încheiat cu partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), prin adăugarea menţiunii onorariului de succes, în sumă de 50.000.000 euro, ulterior semnării de către părţile convenţiei şi l-a depus, în vederea executării silite după o perioadă de aproximativ 3 luni şi o săptămână de la decesul reprezentantului legal al părţii semnatare.

În mod asemănător, contrar susţinerilor inculpatei, Înalta Curte constată inadvertenţe între declaraţiile martorelor G. şi F. cu privire la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă B..

Astfel, partea civilă B. a declarat la urmărire penală, că s-a înţeles cu martora G. asupra procentului de 10% din suma pe care ar fi primit-o pentru spaţiul comercial respectiv şi că a semnat în alb contractul de asistenţă juridică, martora spunându-i că vor completa suma ulterior, însă nu ar fi fost de acord, în nici un caz, cu suma de 100.000 euro, precizând că nu a primit un exemplar, aşa cum s-a întâmplat în cazul primului contract de asistenţă juridică, nr. x/3. VII.2008 .

În cursul cercetării judecătoreşti, acesta a arătat că nu a semnat niciodată vreun contract de asistenţă juridică cu inculpata A., ci doar cu martora G., în care avea deplină încredere, pentru că-i era prieten, astfel că a semnat în alb contactul de asistenţă juridică nr. x/21. VII.2009, lăsându-l pe biroul acestuia, şi a mai adăugat că i-a plătit martorei diferite sume de bani, cu titlu de onorariu, fără să primească chitanţă, considerând că martora G., şi nu inculpata, este vinovat .

În schimb, martora G. a susţinut, iniţial, că atât contractul de asistenţă juridică nr. x/3. VII.2008, cât şi contactul de asistenţă juridică nr. x/21. VII.2009, ambele încheiate cu partea civilă B., au fost completate şi semnate în prezenţa sa, a inculpatei şi a martorilor F. şi I., cu toţii avocaţi, iar partea civilă a fost de acord cu onorariile fix şi de succes, însemnând un procent de 10% din valoarea de 3.000.000 euro solicitată de partea civilă pentru spaţiul comercial în litigiu, care a fost evaluat, prin rapoartele de expertiză efectuate la fond, la suma de 200.000-300.000 euro, şi a mai arătat că a încercat, prin martora H., verişoara sa, avocat stagiar şi împuternicit al Cabinetului de Avocatură "U." al pârâtului, să încheie o tranzacţie, pentru suma de 1.000.000 euro, pe care partea civilă, în calitate de reclamant în dosarul civil, nu a acceptat-o .

Cu ocazia audierii sale de către instanţa de fond, martora a arătat că ambele contracte de asistenţă juridică, din anul 2008 şi din anul 2009, au fost încheiate cu inculpata A., pentru a evita presiunile pe care partea civilă le putea exercita asupra sa şi asupra soţului său, şi, că, în prezenţa sa, a inculpatei şi a părţii civile, martora F. a completat formularul contractului de asistenţă juridică, menţionând ambele onorarii, cu precizarea că partea civilă, care-şi evaluase imobilul la valoarea cuprinsă între 1.000.000 euro şi 5.000.000 euro, a oferit mai mult, chiar jumătate din valoarea imobilului revendicat, apoi partea civilă a semnat, înmânându-i-se exemplarul roz, pe urmă, după primul sau al doilea termen de judecată în apel, relaţia contractuală a luat sfârşit, fără să fi reziliat contractul de asistenţă juridică, întrucât şi-a pierdut cumpătul .

La rândul său, martora F., sora inculpatei, a susţinut iniţial, că după ce s-a discutat şi partea civilă B. a fost de acord cu onorariul în sumă de 100.000 euro, a scris, personal, contractul de asistenţă juridică, semnat de partea civilă, pentru ca ulterior, în faţa instanţei de fond, să declare că partea civilă a venit la cabinetul de avocatură, unde se mai aflau, cu certitudine, inculpata şi martora G., a completat formularul contractului de asistenţă juridică, în care a trecut ambele onorarii, aşa cum se discutase anterior, semnat de partea civilă, căreia i-a fost înmânat exemplarul roz, precizând că, deşi la momentul respectiv partea civilă avea probleme financiare, le-a spus că, după ce va recupera spaţiul comercial, va deschide o galerie cu obiecte de artă, din care se câştigă bine, şi a mai arătat că, după ce au fost înlocuiţi, nu au reziliat contractul de asistenţă juridică, prin întocmirea unui proces-verbal, cum se procedează, precizând că, în situaţia rezilierii, contractul de asistenţă juridică nu mai poate constitui titlu executoriu .

De asemenea, martorul I., avocat, a declarat, în faţa instanţei de fond, că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că nu a fost prezent la întocmirea şi semnarea contractului de asistenţă juridică cu partea civilă B. şi că a auzit când inculpata A. şi martora G. o sfătuiau pe partea civilă să accepte suma de 1.000.000 euro pentru spaţiul în litigiu, propusă de pârâtul S.C. "V." S.R.L., pe urmă colegele sale i-au spus că partea civilă nu le-a plătit nici o sumă de bani cu titlu de onorariu.

În condiţiile în care, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31. VII.2019, întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit, printre altele, că inculpata A. a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ al contractului de asistenţă juridică nr. x/21. VII.2009, încheiat cu partea civilă B., Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată caracterul contradictoriu şi părtinitor al declaraţiilor martorelor G. şi F., iar, în absenţa altor mijloace de probă care să le coroboreze, exigenţele art. 103 alin. (2) din C. proc. pen. se opun unei valorificări a acestora la soluţionarea cauzei.

Prin urmare, toate susţinerile apelantei inculpate A. nu sunt pertinente sub aspectul obiectiv al acuzaţiilor, de vreme ce s-a stabilit că partea civilă B. a semnat, în alb, contractul de asistenţă juridică nr. x/21. VII.2009, în faţa martorei G., iar inculpata l-a completat la un moment dat.

În raport de situaţia de fapt prezentată şi în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele inculpatei A. constând în aceea că:

- a falsificat contractul de asistenţă juridică nr. x/5. I.2009, după ce a fost semnat de partea civilă Confederaţia Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), prin completarea, la art. 5, privind "alte clauze", cu menţiunea "Onorariul de succes este în cuantum de 50.000.000 euro. Se achită pe parcursul recuperării patrimoniului", pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătoreşti "D.", din oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- a falsificat contactul de asistenţă juridică nr. x, prin antedatare 21. VII.2009 şi prin scriere olografă a obiectului, onorariului în sumă de 100.000 euro, cu posibilitatea plăţii în rate până la data de 21. VII.2015, şi onorariului de succes în cuantum de 100.000 euro, încheiat cu partea civilă B., pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătoreşti "D.", din oraşul Bolintin-Vale, judeţul Giurgiu, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Chestiunile referitoare la împrejurarea că, deşi s-a reţinut inexistenţa prejudiciului şi s-a respins cererea de constituire de parte civilă, totuşi s-a dispus condamnarea inculpatei, nu au nicio relevanţă sub aspectul infracţiunii deduse judecăţii. Pentru existenţa falsului incriminat de art. 322 din C. pen. este irelevant dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, fiind suficient ca prin săvârşirea faptei să se fi urmărit producerea acestei consecinţe juridice. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat odată cu începerea executării silite, iar pentru existenţa infracţiunii este suficient să se constate lipsa de corespondent în realitate a menţiunilor privind onorarului de succes prevăzut în cele două contracte de asistenţă juridică.

În concluzie, solicitarea inculpatei de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. nu este fondată.

Deşi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., aflate în concurs real conform art. 38 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", cu motivarea că aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Astfel, s-a reţinut: "conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar şi uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

30. Prin raportare la jurisprudenţa mai sus analizată, Curtea constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

31. Pentru aceste motive, Curtea reţine că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a reţinut că, de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74), ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. având următorul conţinut: "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea" (Decizia nr. 358/2022, paragraful 76): "În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale."

De asemenea, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75).

Ulterior, prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Totodată, prin decizia nr. 67/25.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au decis următoarele:

"1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.."

Raportând aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare ulterior deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În concret, în cauza de faţă, infracţiunea prev. de art. 323 din C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Ca atare, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale este de 5 ani şi curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul infracţiunii continuate, respectiv data de 08.06.2016, astfel că acest termen s-a împlinit la data de 08.06.2021.

Pe de altă parte, cursul prescripţiei a fost suspendat în speţă pe o perioadă de 60 de zile, ca efect al adoptării reglementărilor specifice instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României, rezultă că termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în cauză, la data de 08.08.2021.

Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j), iar conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică.

În concluzie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 14 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Având în vedere solicitarea inculpatei de continuarea procesului penal, precum şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., va obliga inculpata la plata sumei de 4.000 RON (cheltuieli judiciare vizând faza de urmărire penală şi judecata în fond).

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 14 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., încetează procesul penal privind pe inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., obligă inculpata la plata sumei de 4.000 RON (cheltuieli judiciare vizând faza de urmărire penală şi judecata în fond).

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2023.