Şedinţa publică din data de 15 martie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., formulată de contestatorul A..
Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 din data de 20 ianuarie 2023, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., apreciind că interpretarea jurisprudenţială a art. 426 lit. b) C. proc. pen., conform căreia nu este posibilă analizarea cauzei de încetare a procesului penal decât în limitele legii penale stabilite de instanţa de fond în aplicarea art. 5 din C. pen., încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie, art. 16 din Constituţia României, republicată, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 23 alin. (12) din Constituţia României, referitor la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
A susţinut că situaţia persoanei care a fost condamnată în temeiul Noului C. pen., nu este diferită de situaţia persoanei pentru care instanţa a aplicat dispoziţiile vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă. Aplicarea legii penale mai favorabile presupune tocmai o sancţiune penală mai uşoară. Diferenţa dintre aceste situaţii nu este justificată obiectiv, necesar şi rezonabil pentru a refuza celei din urmă situaţii analizarea, în cadrul căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare, a cauzei de încetare a procesului penal din perspectiva succesiunii de legi intrate în vigoare pe parcursul procesului penal (cauza pendinte), până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În aceste condiţii, a apreciat că art. 426 lit. b) C. proc. pen. este constituţional dacă permite analizarea cauzei de încetare a procesului penal - intervenirea prescripţiei - în contextul Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018, chiar dacă instanţa de fond sau de apel a stabilit ca lege penală mai favorabilă dispoziţiile vechiul C. pen.
Înalta Curte a arătat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, Înalta Curte a constatat că primele trei condiţii sunt îndeplinite, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost invocată de contestator, într-o cauză având ca obiect contestaţie în anulare, fără ca textul legal să fi fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii.
Referitor însă la ultima condiţie enumerată, Înalta Curte a constatat că excepţia neconstituţionalităţii art. 426 lit. b) din C. proc. pen. nu are niciun efect asupra soluţionării contestaţiei în anulare în care a fost invocată.
Astfel, în cauză, prin decizia penală nr. 67/A din data de 14 februarie 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din data de 12 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., pentru că anterior a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat contestaţia în anulare întemeiată pe acelaşi temei legal şi pe aceleaşi motive.
Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că în cauză contestatorul a înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. într-o cale de atac extraordinară, inadmisibilă ab initio, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate nedeterminând ele însele inadmisibilitatea căii de atac.
Împotriva încheierii din 14 februarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs contestatorul A. apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi, are în vedere neconstituţionalitatea art. 426 lit. b) C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Înalta Curte constată că recurentul a formulat contestaţie în anulare invocând existenţa cazului prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv a cauzei de încetare a procesului penal, constând în incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale.
Prin decizia penală nr. 67/A din data de 14 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din data de 12 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., pentru că anterior a fost soluţionată, cu autoritate de lucru judecat, o altă contestaţie în anulare întemeiată pe acelaşi temei legal şi pe aceleaşi motive.
Autoritatea de lucru judecat a contestaţiei în anulare anterioare, formulate de aceeaşi parte pentru acelaşi temei, exclude, în noul dosar, analiza condiţiilor de admisibilitate enumerate în art. 431 din C. proc. pen.. Existenţa soluţiei anterioare este motivul inadmisibilităţii căii de atac reiterate, astfel că textul evocat în cererea de sesizare, ce constituie cazul de contestaţie în anulare, 426 lit. b), este inaplicabil în cauză.
Ca urmare, inadmsibilitatea căii de atac formulate de recurentul A. conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, sesizarea instanţei de contencios constituţional neputând avea un efect real asupra soluţiei din prezenta cauză.
Sub acest aspect, se aminteşte că, în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, în mod constant, s-a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie (a inadmisibilităţii).
Sesizarea instanţei de contencios constituţional este inadmisibilă atunci când, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate, decizia nu poate produce niciun efect cu privire la cauza pendinte în care a fost invocată. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 08 decembrie 2022).
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 februarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 februarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2023.