Ședințe de judecată: Iunie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 36/RC/2023

Decizia nr. 36/RC

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16 din data de 18 februarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târnăveni, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Totodată, în temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen., care începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

De asemenea, în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În plus, în temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatului şi obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Târnăveni sau Primăriei Mica, jud. Mureş pe o perioadă de 90 de zile.

Totodată, a dispus că un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune Mureş, iar în temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de probaţiune Mureş.

În temeiul art. 96 alin. (1), (2) şi 4 din C. pen., i-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere, sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care se aplică pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

De asemenea, a dispus că o copie a prezentei hotărâri se va comunica IPJ Mureş - Serviciul rutier după rămânerea definitivă, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În plus, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 RON este corespunzătoare fazei de urmărire penală.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 367/A din 9 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 18 februarie 2022 pronunţată de Judecătoria Târnăveni în dosarul penal nr. x/2021 şi în consecinţă:

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen., s-a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (1), (4) şi 10 din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu art. 85 alin. (2) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-au menţinut dispoziţiile din hotărârea atacată referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel în cuantum de 100 RON rămân în sarcina statului.

În esenţă, s-a reţinut că, la data de 26.12.2020, în jurul orei 22:55, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumul public din comuna Mica, sat Deaj, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,36 g‰ prima probă, respectiv 1,25 g‰ cea de a doua).

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea hotărârii şi, în rejudecare, reducerea perioadei în care inculpatul A. are obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, de la 90 de zile până la o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile.

În motivarea recursului în casaţie, Ministerul Public a susţinut că, decizia pronunţată în apel este nelegală, iar nelegalitatea decurge din încălcarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu prilejul impunerii obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Astfel, a susţinut că instanţa de apel i-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere aferent amânării aplicării pedepsei de un an închisoare, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile. Însă, conform art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., instanţa îi poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile. Din această dispoziţie legală rezultă că perioada de timp maximă pe care se poate impune obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe durata termenului de supraveghere aferent amânării aplicării pedepsei, este de 60 de zile.

Aşa fiind, în mod nelegal, curtea de apel i-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, iar stabilirea greşită a perioadei de muncă neremunerată în folosul comunităţii nu este o eroare materială, îndreptabilă în procedura specifică, ci o eroare de judecată, remediabilă pe calea recursului în casaţie. Or, s-a arătat că erorile materiale sunt erori de nume, date sau altele asemenea, ce reies cu puterea evidenţei din consultarea actelor dosarului.

Deopotrivă, parchetul a apreciat că este vorba despre o eroare de judecată, întrucât, atunci când instanţa de apel a motivat (succint) necesitatea impunerii obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, a avut în vedere tot o perioadă de 90 de zile.

În fine, a mai susţinut că erorile materiale nu produc consecinţe asupra persoanei acuzate, însă, în speţă, perioada greşită de muncă neremunerată în folosul comunităţii se răsfrânge într-o manieră negativă asupra situaţiei juridice a inculpatului.

În continuare, făcând o scurtă prezentare teoretică a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Ministerul Public a precizat că, acest motiv de casare este menit să protejeze legalitatea întregului regim juridic al individualizării aplicării şi executării pedepsei (G.Theodoru, I.-P. Chiş, Tratat de drept procesual penal, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2020, p. 953-954). Din această statuare se deduc două consecinţe, prima consecinţă este că, în opinia acuzării (contrar unei opinii doctrinare [A. Crişu, Drept procesual penal, Ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2020, p. 349]), art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este aplicabil nu doar în cazul soluţiei de condamnare (cu executare efectivă sau cu suspendarea sub supraveghere a executării), ci şi în cazul soluţiei de amânare a aplicării pedepsei. Amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a executării pedepsei (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, Vol II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 45). Dacă motivul de casare este aplicabil în raport cu întregul regim juridic al individualizării pedepsei - atât sub aspectul aplicării, cât şi sub aspectul executării ei - şi dacă amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a executării, atunci motivul de casare este aplicabil şi în cazul soluţiei de amânare a aplicării pedepsei.

Cea de-a doua consecinţă este că art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este aplicabil nu doar în cazul unor nelegalităţi situate la nivelul duratei sau cuantumului pedepsei, ci şi în cazul unor nelegalităţi situate la nivelul termenului de supraveghere. Aşa de exemplu, motivul de casare este aplicabil în cazul stabilirii greşite fie a duratei termenului de supraveghere (ÎCCJ S. pen. dec. nr. 20/2020, în P. Ciobanu, C. proc. pen. adnotat, Ed. Rosetti International, Bucureştii, 2022, p. 1201-1202), fie a unei obligaţii impuse pe durata termenului de supraveghere (ÎCCJ, S. pen. dec. nr. 522/2016, în I. Neagu, M. Damaschin, A. V. Jugan. C. proc. pen. adnotat. Bucureşti. 2018. p. 741).

Pentru aceste considerente, Ministerul Public a apreciat că, pentru identitate de raţiune, motivul de casare invocat este aplicabil şi în cazul stabilirii greşite a perioadei de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2022, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 09 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021 şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată.

La termenul fixat în cauză, 17 ianuarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - 444 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.

Aşadar, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci şi regimul sancţionator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016).

Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate de Ministerul Public, Înalta Curte constată că, inculpatul A. a fost condamnat, în apel, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, curtea de apel, în aplicarea dispoziţiilor 85 alin. (1) din C. pen. a stabilit în sarcina condamnatului măsurile de supraveghere şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de supraveghere, şi, în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu art. 85 alin. (2) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

Stabilind durata obligaţiei instituită în sarcina condamnatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe parcursul termenului de supraveghere, peste limita maximă prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a stabilirii de către instanţa de apel a duratei obligaţiei instituită în sarcina condamnatului, peste limita maximă prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., astfel că va dispune înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul că va reduce de la 90 de zile, la 60 de zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte durata obligaţiei stabilită în sarcina inculpatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe parcursul termenului de supraveghere şi, în rejudecare:

Va reducere de la 90 de zile, la 60 zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată numai în ceea ce priveşte durata obligaţiei stabilită în sarcina inculpatului A. constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe parcursul termenului de supraveghere şi, în rejudecare:

Reducere de la 90 de zile, la 60 zile perioada în care condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Târnăveni sau în cadrul Primăriei com. Mica.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.