Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.07.2023 de către autorităţile judiciare din Suedia - Procuratura Suediei în Dosar nr. x pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Suedia.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Suedia şi că nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii, conform dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să fie făcut sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data de 10.08.2023 până la data de 08.09.2023 inclusiv, în vederea predării către statul solicitant.
A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin încheierea penală nr. 58/01.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/2023, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea predării nr. 20/01.08.2023.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu data de 31.07.2023 până la data de 01.08.2023 şi apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu data de 01.08.2023 până la 15.08.2023 inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 2196 RON, a rămas în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin sesizarea formulată la data de 01 august 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de cel mult 15 zile faţă de persoana solicitată A. în vederea prezentării mandatului european de arestare emis la data de 26.07.2023 de către autorităţile judiciare din Suedia pe numele acesteia. În motivarea sesizării s-a arătat că prin SIRENE Suedia s-a transmis o semnalare cu privire la darea în urmărire internaţională în vederea arestării şi predării către Suedia a cetăţeanului român A.. Din cuprinsul semnalării a rezultat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 26.07.2023 de către autorităţile judiciare din Suedia - mandatul european de arestare cu referinţa nr. x, ce are la bază mandatul naţional de arestare din 26.07.2023 emis Procuratura Suediei, acesta fiind cercetat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de capitolul 8, secţiunea 5,6 C. pen. suedez, pentru care legea prevede maxim 10 ani închisoare.
S-a arătat că, în C. pen. român, fapta constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., ce este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit semnalării, persoanei solicitate i se impută faptul că, la data de 18.06.2023, împreună cu o altă persoană l-au urmărit pe numitul B. de la C. de pe Sveavagen, până la Kammakargatan în Stockholm Suedia şi i-au aplicat mai multe lovituri la nivelul corpului şi al capului, l-au aruncat la pământ şi l-au lovit cu piciorul inclusiv în timp ce era întins la pământ. Cu această ocazie persoana solicitată şi cealaltă persoană au sustras ceasul persoanei vătămate (reclamantului) în valoare de aproximativ 290000 SEK, smulgându-l de pe mâna acesteia. Urmare loviturilor primite, persoana vătămată a suferit o hemoragie cerebrală şi a avut două coaste rupte.
Curtea a mai reţinut că, prin încheierea penală nr. 58/01.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/2023, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 01.08.2023 şi până la data de 15.08.2023, inclusiv, acordându-se termen la 10 august 2023 pentru ca reprezentantul Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, precum şi traducerea acestuia în limba română.
La dispunerea măsurii, Curtea a avut în vedere gravitatea acuzaţiilor, modalitatea concretă în care persoana solicitată a acţionat şi consecinţele produse (victima suferind o hemoragie cerebrală şi având două coaste rupte), context în care a apreciat că măsura arestării provizorii este necesară şi oportună în vederea derulării optime a procedurilor până la momentul depunerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a mandatului european de arestare. În vederea punerii în executare a dispoziţiilor încheierii în cauză a fost emis mandatul de arestare provizorie în vederea predării nr. x/01.08.2023.
Totodată, s-a arătat că, la data de 10.08.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus în copie şi tradus în limba română - mandatul european de arestare emis la data de 26.07.2023 de către Procuratura Suediei, cu referinţa nr. x, pe numele persoanei solicitate A., precum şi că aceasta a declarat că nu este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, poziţie menţionată în procesul-verbal depus la dosar x/2023
Analizând sesizarea cu care a fost învestită, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că pe numele cetăţeanului român A. a fost emis la data de 26.07.2023 de către Procuratura Suediei, mandatul european de arestare cu referinţa nr. x; acesta fiind cercetat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de capitolul 8, secţiunea 5,6 C. pen. suedez, faptă care se circumscrie, potrivit menţiunilor înscrise în mandatul european de arestare, delictului de tâlhărie sancţionat cu pedeapsă privativă de libertate de maxim 10 ani închisoare.
Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, persoanei solicitate i se impută faptul că la data de 18.06.2023, împreună cu o altă persoană l-au urmărit pe numitul B. de la C. de pe Sveavagen, până la Kammakargatan în Stockholm Suedia şi i-au aplicat mai multe lovituri la nivelul corpului şi al capului, l-au aruncat la pământ şi l-au lovit cu piciorul inclusiv în timp ce era întins la pământ. Cu această ocazie persoana solicitată şi cealaltă persoană au sustras ceasul persoanei vătămate (reclamantului) în valoare de aproximativ 290000 SEK, smulgându-l de pe mâna acesteia. Urmare loviturilor primite, persoana vătămată a suferit o hemoragie cerebrală şi a avut două coaste rupte.
Raportându-se la dispoziţiile art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că, în cauză, mandatul european de arestare emis în baza mandatului naţional de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004. Totodată, a reţinut că persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la aceasta, şi i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
S-a luat act de împrejurarea că, audiată în faţa instanţei, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Suedia şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Instanţa a apreciat că simpla nerecunoaştere a faptei de către persoana solicitată nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului, în condiţiile în care solicitarea autorităţilor străine a fost formulată tocmai pentru ca aceasta să participe la desfăşurarea urmăririi penale.
Curtea a constatat că sunt satisfăcute cerinţele textului de lege prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004; infracţiunea de tâlhărie menţionată în secţiunea dedicată încadrării juridice din cuprinsul mandatului european au corespondent în C. pen. român în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Totodată, a reţinut că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004. Ca urmare, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de cetăţeanul român A.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., învederând că este de acord să fie predată autorităţilor emitente ale mandatului european de arestare, dar că solicită înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, pentru a fi alături de familia sa.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului român A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare suedeze, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza conţinutului mandatului european de arestare cu referinţa nr. x emis la data de 26 iulie 2023 de către autorităţile judiciare din Suedia, în baza mandatului naţional de arestare din 26 iulie 2023 întocmit de Procuratura Suediei, rezultă că cetăţeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracţiunii prevăzute de capitolul 8, secţiunea 5,6 C. pen. suedez, pentru care legea prevede maxim 10 ani închisoare, constând în aceea că, la data de 18.06.2023, împreună cu o altă persoană l-au urmărit pe numitul B. de la C. de pe Sveavagen, până la Kammakargatan în Stockholm Suedia şi i-au aplicat mai multe lovituri la nivelul corpului şi al capului, l-au aruncat la pământ şi l-au lovit cu piciorul inclusiv în timp ce era întins la pământ. Cu această ocazie persoana solicitată şi cealaltă persoană au sustras ceasul persoanei vătămate (reclamantului) în valoare de aproximativ 290000 SEK, smulgându-l de pe mâna acesteia. Urmare loviturilor primite, persoana vătămată a suferit o hemoragie cerebrală şi a avut două coaste rupte.
Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Mai mult, în cauză este îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că fapta reţinută de autoritatea judiciară emitentă se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, fapta imputată este incriminată şi de legea penală română în art. 233 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani.
În acelaşi timp, se are în vedere şi împrejurarea că, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei penale atacate, la termenul din 10 august 2023, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialităţii şi nu şi-a contestat identitatea.
Deopotrivă, se constată că, în speţă, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat şi întruneşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracţiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripţia ori amnistia potrivit legii române.
Faţă de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 26 iulie 2023 de către autorităţile judiciare suedeze în dosarul cu numărul de referinţă x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură preventivă, precum arestul la domiciliu, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, stabilit conform dispoziţiilor art. 8 lit. b) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 10 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 august 2023.
GGC - ED