Asupra recursului, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Recursul
Împotriva deciziei menţionate anterior, recurentul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ‒ Completul de 5 judecători, sub nr. de înregistrare x/2023.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a arătat că nu este de acord cu soluţia pronunţată în cauză şi a prezentat istoricul cauzei. A ataşat cererii de recurs înscrisurile din dosarul de pensie.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii şi 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
În speţă, prin decizia civilă nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituţional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", şi, corelativ, a principiului legalităţii căii de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2023.