Deliberând asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., aceasta urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) C. pen. şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligă inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 (şaizeci) de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, acesta nu poate presta această muncă.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Călăraşi.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2022 din data de 08.04.2022 emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciului Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.
La trimiterea în judecată a inculpatului, prin actul de sesizare a instanţei au fost reţinute următoarele aspecte:
La data de 30.03.2022, inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi, a promis şi ulterior a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei mun. Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie favorabilă clienţilor săi, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi
Mijloace de probă administrate au constat în: înscrisuri, declaraţia martorului - denunţător, înregistrări audio realizate de către denunţător cu mijloace tehnice proprii, planşă fotografică, mijloace materiale de probă, declaraţia inculpatului.
Prin Ordonanţa nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 30.03.2022, făptuitorul A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi a promis şi ulterior a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei municipiul Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie favorabilă clientului său, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Prin Ordonanţa nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 30.03.2022, a promis şi ulterior a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei municipiului Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie favorabilă clientului său, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Prin Ordonanţa nr. 52/P/2022 din data de 30.03.2022 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii arătate mai sus.
Astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar, inculpatul a fost informat cu privire la faptele reţinute în sarcina sa şi încadrarea juridică a acestora. De asemenea, inculpatul a fost informat cu privire la calităţile sale procesuale şi la drepturile şi obligaţiile care decurgeau din acestea.
La data de 04.04.2022, la cererea avocatului său ales, inculpatului i-a fost comunicată o copie a dosarului de urmărire penală
Prin Ordonanţa nr. 52/P/2022 din data de 01.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 2.000 RON, dată de inculpatul A. denunţătorului B..
Prin încheierea din data de 22.06.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.
La primul termen, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul a învederat instanţei că recunoaşte învinuirile care i se aduc, solicitând judecarea conform dispoziţiilor art. 375 - 377 C. proc. pen., cerere ce a fost încuviinţată de instanţa de judecată
Curtea de Apel Bucureşti, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, a constatat următoarele:
La data de 30.03.2022, martorul denunţător B., agent şef de poliţie în cadrul Poliţiei municipiul Călăraşi - Biroul de Investigaţii Criminale a sesizat organele de urmărire penală cu privire la împrejurarea că fusese abordat de către inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi, care i-a promis o sumă, la acel moment, nespecificată de bani în schimbul efectuării unor acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv de a asigura o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura preventivă a controlului judiciar, faţă de un client de-al său, acuzat de săvârşirea unei infracţiuni de şantaj, într-un dosar în care urmărirea penală era efectuată de el.
Astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, în evidenţele acestei unităţi de parchet este înregistrat Dosarul nr. x/2022, în care, printre alţii, erau cercetaţi C. şi D., care la data de 29.03.2022, aveau în această cauză calitatea de suspecţi, fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiuni de şantaj şi respectiv complicitate la şantaj.
Avocatul ales al suspecţilor era inculpatul A., care depusese la dosar împuternicirile avocaţiale seria x nr. x/29.03.2022 şi y/29.03.2022.
Conform declaraţiilor denunţătorului care se coroborează cu aspectele care rezultă din planşa fotografică întocmită, în condiţiile în care cei doi suspecţi fuseseră reţinuţi din data de 29.03.2022, în dimineaţa zilei de 30.03.2022, a fost contactat de inculpat, prin intermediul aplicaţiei whatsapp, care i-a solicitat o întrevedere.
Denunţătorul l-a convocat pe inculpat la sediul Poliţiei municipiul Călăraşi, unde acesta l-a întrebat ce avea să se întâmple cu cei doi clienţi ai săi. De asemenea, inculpatul i-a sugerat denunţătorului că măsura preventivă potrivită ar fi fost controlul judiciar, astfel încât, "să fie toată lumea mulţumită" şi i-a transmis că dacă era totul ok, îl aştepta la cabinetul său în după-amiaza aceleiaşi zile, spunându-i:
"am ceva pentru mata".
Martorul nu a dat inculpatului niciun răspuns concret cu privire la propunere şi a evitat să mai continue discuţia, iar după ce s-a despărţit de acesta şi-a anunţat despre discuţie superiorii ierarhici precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Conform declaraţiilor martorului, inculpatul l-a apelat de mai multe ori prin aplicaţia whatsapp însă nu a răspuns, iar atunci când l-a sunat înapoi, inculpatul a solicitat o nouă întrevedere cu el. Martorul l-a chemat din nou la sediul Poliţiei municipiul Călăraşi, unde inculpatul a ajuns în jurul orei 11:10.
Aici, inculpatul i-a cerut martorului ca celor doi clienţi ai săi, C. şi D., să le fie aplicată măsura preventivă a controlului judiciar astfel încât aceştia să fie liberi şi să poată pleca acasă.
În continuare, cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a spus martorului că dacă totul era în regulă, îl aştepta în intervalul orar 16:30 - 19:00 la cabinetul său de avocatură, pentru ca "toată lumea să fie mulţumită", de unde acesta a dedus că îi promitea anumite foloase în legătura cu neluarea măsurilor legale impuse de situaţia de fapt din dosarul penal pe care îl instrumenta, faţă de cei doi clienţi ai săi.
Denunţătorul a înregistrat cu mijloace tehnice proprii (telefonul mobil) discuţia avută cu inculpatul, iar din discuţia purtată de cei doi rezultă aşadar că încă de la acest moment inculpatul i-a solicitat denunţătorului să procedeze în aşa fel încât faţă de clienţii săi să fie luată cel mult măsura controlului judiciar. De asemenea, din discuţie rezultă atât interesul personal al inculpatului pentru punerea în libertate a clienţilor săi ("Control judiciar! Să fie afară! (...) Să fie afară! Nu contează! Ce dracu? Şi lu’ fata aia şi lu’ (...) Hai, bre, că am şi eu promisiune de la ăştia, deci, să mor eu, îmi dă ca lumea"), interesul clienţilor în mituirea organelor de cercetare penală ("Că ăştia disperă şi ei ca să dea ceva") dar şi solicitarea inculpatului pentru întrevederea ulterioară cu denunţătorul, la biroul său, în cursul aceleiaşi zile, după terminarea programului de lucru ("la părculeţul de copii mici. Părculeţul ăla de copii mici, chiar pe strada x, lângă Direcţia agricolă (...) În spatele părculeţului se vede neinteligibil până la 4 jumătate - 5 eu sunt acolo neinteligibil")
După ce inculpatul a părăsit zona, martorul a mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, unde a consemnat un denunţ cu privire la cele petrecute, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.
După aproximativ o oră, în prezenţa ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Constanţa, martorul l-a apelat telefonic pe inculpat, cei doi stabilind să se întâlnească în cel mai scurt timp la cabinetul său de avocat, locaţia fiind aleasă de către inculpat.
După ce martorul a parcat, acesta a mers la cabinetul acestuia, aflat în spatele parcului BIG din municipiului Călăraşi, unde inculpatul îl aştepta în dreptul uşii de acces în bloc şi l-a invitat înăuntru.
După ce martorul a intrat în biroul inculpatului care i-a spus că avea nişte bani şi a scos din buzunarul dreapta faţă al pantalonilor o pungă neagră mică din care a scos mai multe bancnote având cupiura de 100 RON fiecare.
Martorul i-a răspuns că inculpatul îi "băga la puşcărie pe amândoi", în sensul că interlocutorul său comitea o infracţiune, iar el a spus în spirit de glumă atunci nu "îi mai dă", ţinând în mod expres să îl avertizeze ca "nu cumva să facă ceva, să-i anunţe p-ăştia", referindu-se probabil la organele judiciare abilitate.
Apoi inculpatul l-a întrebat pe denunţător dacă totul era în regulă şi rămăsese stabilit că se va aplica măsura controlului judiciar pentru clienţii săi, acesta din urmă confirmând.
Inculpatul a numărat în faţa denunţătorului o parte din banii scoşi din pungă şi i-a pus pe birou, afirmând că erau 1.500 RON. Pentru a vedea cât de departe este dispus să meargă A., denunţătorul l-a întrebat dacă aceasta era suma corectă pentru un control judiciar, iar inculpatul a mai numărat tot din banii scoşi din pungă încă o sumă de bani, tot de cupiură de 100 RON, pe care i-a pus peste cei iniţial oferiţi, spunându-i atunci "uite bre, 2.000 de RON".
Martorul a ridicat de pe birou suma de bani oferită de inculpat şi a părăsit cabinetul său de avocatură al acestuia, iar în timp ce se deplasa către autoturismul de serviciu parcat în apropiere, martorul a văzut că inculpatul a ieşit din scara blocului unde avea cabinetul şi imediat a fost oprit şi legitimat de patru persoane, intrând înapoi în scara blocului.
Imediat după prinderea în flagrant a inculpatului, martorul denunţător a predat ofiţerilor de poliţie din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Constanţa suma de 2.000 RON primită de la inculpat.
Martorul denunţător a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală fotografii - captură ale ecranului propriului telefon mobil din care rezultă schimbul de apeluri avut la data de 30.03.2022 cu inculpatul.
Cu ocazia audierii sale, acesta din urmă a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că la data de, 29.03.2022, a fost angajat să asigure asistenţă juridică unui bărbat, numit C., acuzat de şantaj, într-un dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, urmărirea penală fiind efectuată de către denunţător, împreună cu un alt ofiţer, ambii din cadrul Poliţiei municipiul Călăraşi. La aceeaşi dată, clientul inculpatului a fost reţinut de organele de poliţie, fără a i se comunica dacă urma să fie prezentat parchetului cu propunere de arestare. Inculpatul a adăugat că în dimineaţa zilei de 30.03.2022, l-a sunat pe denunţător şi l-a rugat să coboare pentru a discuta cu el în faţa sediului poliţiei. Cu ocazia respectivă, inculpatul l-a întrebat pe denunţător dacă ştia ce se va întâmpla în dosar şi l-a anunţat că era posibil ca şi apărarea să aducă doi martori şi că urma să îl mai contacteze. Atunci, denunţătorul i-ar fi spus inculpatului că la acel moment nu avea nicio informaţie despre soarta dosarului şi a clienţilor săi şi că rămâne de văzut în legătură cu martorii. Ulterior, la o oră pe care nu a fost în măsură să o indice, inculpatul l-a contactat din nou pe denunţător şi a discutat cu acesta într-o încăpere din sediul poliţiei. În cadrul acestei discuţii, inculpatul i-a spus ceva de genul "poţi să treci pe la mine pe la birou diseară, vreau să te cinstesc sau să îţi dau ceva". Conform declaraţiilor inculpatului, la acel moment este posibil ca acesta să fi spus ceva de genul "să fie bine pentru toată lumea", în ideea că dacă acuzaţii din dosarul respectiv ar fi fost puşi în libertate, urma să îl "cinstească". În jurul orei 13:30 - 14:00, inculpatul a fost contactat de către denunţător care l-a întrebat dacă putea să vină la el la birou. Inculpatul a confirmat şi a îndrumat denunţătorul către cabinetul său, unde, în interior, i-a dat suma de 1.500 RON. Inculpatul a arătat că denunţătorul a afirmat că suma era prea mică, iar el a adăugat încă 500 RON (aspecte care se coroborează cu declaraţiile martorului) şi l-a întrebat dacă se va lua măsura controlului judiciar faţă de acuzaţii din cauza respectivă. Potrivit susţinerilor inculpatului, denunţătorul a conformat spunând ceva de genul că va merge la parchet cu propunerea de luare a măsurii controlului judiciar. De asemenea, inculpatul a adăugat că este posibil ca poliţistul să îi fi spus primul că se va lua măsura controlului judiciar şi că intenţia sa a fost de "a-l premia" pe lucrătorul de poliţie, fiind conştient că la acel moment el nu mai putea influenţa măsura preventivă care putea fi luată faţă de clientul meu. Totodată, inculpatul a admis că era real că la data de 30.03.2022 l-a apelat pe agentul de poliţie înainte de ora 8:00, iar la a doua discuţie cu el, purtată înaintea prânzului, i-a spus să vină la mine la birou să îl cinstească.
Faţă de cele expuse anterior, Curtea a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin raportare şi la dispoziţiile art. 15 din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., că fapta reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpatului există, este prevăzută de legea penală, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi care, la data de 30.03.2022, a promis şi a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei municipiul Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale, suma de 2.000 RON, pentru acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie juridică favorabilă clienţilor săi, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în Dosarul nr. x/2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen.
Elementul material al laturii obiective a constat în promisiunea şi darea, de către inculpat a sumei de 2.000 RON, care nu se cuvenea lucrătorului de poliţie care instrumenta dosarul în care fuseseră reţinuţi clienţii săi, în legătură cu efectuarea unor acte contrare atribuţiilor de serviciu ale acestuia, respectiv pentru ca denunţătorul să obţină o situaţie juridică favorabilă suspecţilor, constând în luarea unei măsuri preventive mai blânde, respectiv controlul judiciar.
Contrar susţinerilor inculpatului, la momentul comiterii faptei, denunţătorul putea proceda într-o asemenea manieră încât clienţii săi să beneficieze de o măsură preventivă mai blândă, prin formularea de propuneri în acest sens către parchet ori prin conducerea anchetei într-o modalitate din care să rezulte o periculozitate mai redusă a suspecţilor, de natură să justifice o măsură preventivă mai blândă ori chiar incidenţa unuia din cazurile de la art. 16 din C. proc. pen.
Precizarea este importantă doar în sensul sublinierii netemeiniciei apărării inculpatului, din moment ce în reglementarea C. pen. din 2014, infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită şi ulterior îndeplinirii de către funcţionar a actului dorit de mituitor (licit sau ilicit), singura condiţie fiind ca fapta să fie comisă doar în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
În continuare, suma de 2.000 RON era necuvenită agentului de poliţie, fiind îndeplinită şi această condiţie esenţială pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu a autorităţii din care făcea parte funcţionarul mituit, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a urmărit producerea acestuia
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a considerat că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma angajamentelor asumate de România, a aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi. De asemenea, Curtea a apreciat că în cazul unor astfel de infracţiuni anumite criterii, care de regulă sunt general acceptate ca şi factori importanţi în procesul de individualizare a unor pedepse, cu precădere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputaţie, are un grad de instruire sau pregătire profesională peste medie etc, au o pondere mult mai redusă în determinarea pedepsei ce trebuie aplicată tocmai pe considerentul că în cazul unor astfel de infracţiuni infractorul profită de aceste realităţi pentru a-şi disimula comportamentul infracţional sau a-şi asigura realizarea scopului ilicit propus.
Pentru individualizarea pedepselor în acest caz, prima instanţă a luat în calcul gradul de pericol social pe care îl prezintă cazul concret şi persoana infractorului, astfel încât să se asigure scopul ei şi să se realizeze finalitatea răspunderii penale. Curtea a avut în vedere că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în măsura în care aceasta corespunde gravităţii infracţiunii, pericolului social concret al acesteia, situaţiei personale a infractorului, periculozităţii lui etc. Ca atare, au fost avute în vedere dispoziţiile legale referitoare la limitele prevăzute de lege pentru pedepsele aplicabile în raport de infracţiunile comise, gradul de pericol social al faptei şi al autorului ei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul A. este cetăţean român, în vârstă de 48 de ani, necăsătorit (divorţat), studii superioare, de profesie avocat, a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina .
Astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului, acesta este la primul conflict cu legea penală
Curtea a constatat că inculpatul a fost judecat pentru comiterea unei infracţiuni de corupţie, care prin natura şi gravitatea ei, relevă un grad de pericol concret ridicat. Acest gen de infracţiuni aduc atingere unor importante valori proteguite de legea penală, respectiv prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, precum şi corectitudinea, cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate. S-a apreciat că aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim este mai mult decât justificată în cazul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie.
De asemenea, Curtea a considerat că modul în care sunt sancţionaţi acest gen de inculpaţi trebuie să reprezinte o ripostă fermă şi dură a societăţii faţă de fenomenul corupţiei precum şi un puternic semnal de alarma în primul rând către orice persoană, şi mai ales cei ce fac parte din sistemul judiciar, cu mesajul că, indiferent de oricare dintre aceşti factori, săvârşirea unei infracţiuni nu trebuie să fie ignorată şi nu va rămâne nepedepsită.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că executarea acestei pedepse în regim privativ de libertate nu este necesară, având în vedere aspectele menţionate anterior, singura modalitate de reeducare a inculpatului şi o modalitate adecvată în care societatea poate avea o reacţie adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracţionale de acest gen fiind aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere. De asemenea, chiar dacă nu este necesară privarea de libertate a inculpatului nu este necesară, Curtea a considerat că este obligatorie fixarea în sarcina acestuia a unor obligaţii ce vor permite un control al comportamentului viitor al inculpatului.
Având în vedere natura că norma de incriminare impune aplicarea pedepsei complementare, raportat şi la conduita inculpatului faţă de modul de înfăptuire al actului de justiţie, astfel cum aceasta rezultă din interceptările aflate la dosar, s-a apreciat că este necesară şi oportună interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat, funcţie de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
Având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului, precum şi dispoziţiile art. 290 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2000 de RON şi menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 2.000 RON, măsură dispusă prin Ordonanţa nr. 52/P/2022 din data de 01.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 13 decembrie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 31 ianuarie 2023.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2023, faţă de împrejurarea că motivele de apel formulate de inculpatul A. au fost depuse în dimineaţă şedinţei de judecată, având în vedere cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, pentru a oferi posibilitatea de a le studia, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 14 martie 2023.
La termenul de judecată din 14 martie 2023, având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul ales al apelantului-intimat inculpat A., avocat E., pentru imposibilitate de prezentare la termenul de judecată, a apreciat-o întemeiată în raport cu înscrisurile ataşate în susţinere, fiind încuviinţată şi s-a dispus amânarea judecării cauzei la termenul de judecată din 25 aprilie 2023.
A. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului A., pedeapsă care nu reflectă gravitatea infracţiunii comise, periculozitatea activităţii infracţionale şi consecinţele faptei, pedeapsa nefiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, de exemplaritate, precum şi nelegalitatea hotărârii prin încălcarea dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, când instanţa dispune condamnarea se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
În motivarea apelului, referitor la netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului A., s-a susţinut că nu reflectă gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea activităţii infracţionale şi consecinţele faptei, pedeapsa nefiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, de exemplaritate.
Instanţa a hotărât să aplice o pedeapsă mică inculpatului, dând efect dispoziţiilor prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi ajungând astfel la o pedeapsă orientată spre minim, respectiv 2 ani închisoare pentru care a dispus şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 91 alin. (1) C. pen.
În opinia parchetului, legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi al persoanei inculpatului. S-a reţinut ca inculpatul, în calitate de avocat în cadrul Baroului Călăraşi, la data de 30.03.2022 a promis şi ulterior a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei municipiului Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale suma de 2000 RON, pentru ca acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie favorabilă clienţilor săi, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Astfel, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, natura şi gravitatea acesteia, profesia inculpatului, denotă un grad de pericol sporit, atât al faptei comise cât şi al persoanei inculpatului. Gradul de pericol social al infracţiunii este dat în primul rând de calitatea persoanei, respectiv avocat, care ar fi trebuit să-şi desfăşoare activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor, în spiritul respectării legilor, a normelor de morală şi conduită în societate. Or, inculpatul a abuzat de încrederea inerentă profesiei deţinute. Faptele de încălcare a legii afectează direct, prin percepţia creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional, producând o rezonanţă socială negativă.
În consecinţă, semnalul transmis de justiţie către societate nu trebuie să fie unul de clemenţă şi blândeţe judiciară reflectată într-un cuantum redus al pedepsei aplicate. Pentru descurajarea acestui tip de comportament infracţional, pedeapsa trebuie să aibă scop punitiv şi de exemplaritate, să răspundă aşteptărilor societăţii româneşti, să determine schimbarea mentalităţii şi deprinderilor ca accesul la resurse publice sau ocuparea de funcţii determină zelul inculpaţilor numai pentru a-şi atinge scopurile lor ilicite şi nu pentru interesul public pe care au obligaţia să-1 ocrotească.
Circumstanţele personale, pretins favorabile ale inculpatului, vârsta şi lipsa antecedentelor penale, nu pot contrabalansa în mod semnificativ pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, având în vedere natura, împrejurările comiterii infracţiunii, consecinţele şi ecoul social al acesteia.
Poziţia procesuală a inculpatului poate fi un element favorabil, dar nu într-o manieră determinantă asupra cuantumului pedepsei aplicate, neputând surclasa natura infracţiunii, impactul acesteia şi calitatea inculpatului.
Or, starea de fapt descrisă în rechizitoriu, recunoscută şi necontestată de inculpat (de altfel, infracţiunea a fost flagrantă) denotă un grad de pericol social crescut atât al faptei comise, cât şi al inculpatului, pericol social care, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, la modalitatea de executare, converg către necesitatea majorării pedepsei aplicate pentru ca scopul acesteia, preventiv-educativ să fie atins. În cauză nu s-a realizat o reală corelare între gravitatea faptei, percepţia negativă a inculpatului faţă de valorile încălcate şi cuantumul pedepsei aplicate.
În consecinţă, faţă de toate cele învederate mai sus, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată, reindividualizarea corespunzătoare a acesteia reprezentând singura modalitate care poate asigura îndeplinirea funcţiei pedepsei de reeducare pe de o parte, şi în care societatea poate avea o reacţie adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracţionale de acest gen, pe de altă parte.
Pentru aceste motive, s-a solicitat să se efectueze o nouă evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei şi să aplice inculpatului A. o pedeapsă care să corespundă faptei concrete săvârşite precum şi urmării acesteia.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile prev. de art. 404 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când instanţa dispune condamnarea se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Instanţa a dispus suspendarea pedepsei de 3 ani sub supraveghere, iar în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului obligaţia de a presta o munca neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi, pe o perioadă de 60 (şaizeci) de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 (inculpatul, cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti exprimându-şi acordul în acest sens).
Potrivit dispoziţiilor art. 404 C. proc. pen., când instanţa dispune condamnarea, în dispozitiv se menţionează pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menţionează şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile, prevăzute la art. 93 alin. (1)-(3) din C. pen., pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută la art. 93 alin. (3) din C. pen., după consultarea listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele doua instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate.
Totodată, dispoziţiile art. 57 raportate la art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instituie în sarcina consilierului de probaţiune atribuţiile privind supravegherea executării de către persoana condamnată a obligaţiei prevăzute la art. 93 alin. (3) C. pen., în sensul că, primind copia hotărârii judecătoreşti, consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
În consecinţă, conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pronunţând condamnarea, este obligatoriu ca în hotărârea judecătorească să fie trecute două entităţi pentru desfăşurarea muncii în folosul comunităţii, urmând ca în faza de executare a hotărârii judecătoreşti, consilierul de probaţiune să decidă în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. Or, instanţa a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul unei singure entităţi, respectiv Primăria Călăraşi, pe o perioadă de 60 de zile şi nu a indicat două entităţi, încălcând astfel dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul celor arătate mai sus.
B. Inculpatul A. a solicitat în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, a solicitat desfiinţarea doar în parte a sentinţei apelate, respectiv în ceea ce priveşte dispoziţia de interzicere a dreptului de a exercita profesia de avocat pe durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, solicitând înlăturarea acestei pedepse complementare, iar cu privire la durata de 3 ani a termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei, a solicitat reducerea acestuia la minimul prevăzut de lege de 2 ani.
În condiţiile în care a urmat procedura recunoaşterii învinuirii, acesta nu a contestat nici existenţa faptei, nici nu a negat că ar fi acţionat cu vinovăţie, singura critică pe care a adus-o a fost aceea că, în opinia apărării, fapta nu este prevăzută de legea penală, motivat de faptul că nu este întrunită condiţia ataşată elementului material ca actul sa facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, să fie de competenţa acestuia.
A apreciat că se impune achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât martorul denunţător din prezenta cauza, respectiv numitul B., în calitate de agent şef de poliţie, nu avea atribuţii de serviciu prin care să asigure luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de clienţii inculpatului, clienţi care erau cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
În al doilea rând, doctrina şi jurisprudenţa au stabilit unanim că actul în legătură eu care se oferă/se primeşte mită trebuie să aparţină competenţei funcţionarului, să intre în atribuţiile funcţiei sale. În faţa instanţei de fond, apărarea a apreciat că pentru a verifica întrunirea acestei condiţii ataşate elementului material a infracţiunii este necesar, în primul rând, să se stabilească limitele competenţei funcţionarului conform dispoziţiilor cuprinse în actele normative ce o reglementează, iar în al doilea rând, dacă în limitele astfel stabilite, fapta concretă comisă de funcţionar ţinea sau nu de atribuţiile sale de serviciu.
Din această perspectivă, odată stabilit, conform menţiunii exprese din actul de sesizare mai sus indicate, coroborate cu procesul-verbal de redare a înregistrării ambientale a discuţiei dintre inculpat şi martorul denunţător, actul în legătură cu care s-a dat suma de 2.000 RON, consta în luarea măsurii controlului judiciar faţă de clienţii inculpatului. Potrivit consideraţiilor teoretice anterior expuse trebuie analizate în concret normele procesual penale care reglementează luarea acestei măsuri preventive şi identificate organele judiciare cărora legea le oferă competenţe/atribuţii în acest sens.
Raportat la această împrejurare, a solicitat să se aibă în vedere faptul că atât dispoziţiile art. 203 alin. (2) din C. proc. pen., cât şi art. 211 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc că, dintre organele de urmărire penală, doar procurorul poate dispune luarea măsurii preventive faţă de inculpat în faza de urmărire penală. De altfel, în actualul C. proc. pen. nu a fost reglementat în materia măsurilor preventive un corespondent al art. 156 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, care stabilea că în cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În al treilea rând, chiar şi în ipoteza absurdă în care ar face o verificare a celor reţinute de către instanţa de fond, prin preluarea integrală şi fără rezerve din rechizitoriu, drept acţiuni care s-ar circumscrie totuşi sferei atribuţiilor organelor de cercetare penală, faţă de argumentele mai sus expuse a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de dare de mită, întrucât nu este îndeplinită condiţia ataşată elementului material ca actul în legătură cu care se oferă mită să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului (luarea măsurii controlului judiciar nu intră în atribuţiile organului de cercetare penală).
Pe cale de consecinţă, unica soluţie, în opinia sa, este achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.
În ceea ce priveşte teza subsidiară, a solicitat înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi reducerea duratei termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei la 2 ani.
Cu titlu general pentru ambele critici aduse sentinţei apelate, a solicitat să se aibă în vedere următoarele elemente ce nu au fost valorificate decât parţial de instanţa de fond cu prilejul individualizării pedepsei:
Referitor la caracterizarea faptei, a menţionat că se poate constata că aceasta nu a presupus o activitate infracţională elaborată, premeditată, ci a fost rezultatul unei rezoluţii infracţionale de moment, apărută probabil dintr-o dorinţă exagerată de a atinge rezultatul dorit pentru clienţii săi, decizie pe care, în prezent, o regretă enorm. A făcut referire la lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi chiar conduita sa în cursul procesului penal. Acesta a recunoscut în integralitate faptele reţinute în sarcina sa de la primul contact cu organele de urmărire penală, reţinându-se şi în actul de sesizare atitudinea sinceră a acestuia.
De asemenea, este o persoană matură în vârstă de 48 de ani cu un nivel de educaţie sporit (studii superioare) care conştientizează pe deplin consecinţele: faptelor sale şi este în măsură să îşi corecteze propria conduită, astfel încât să nu mai repete greşeala făcută. Are o stare de sănătate precară, suferind de o boală cronică autoimună, care îi afectează în mod semnificativ calitatea vieţii şi îi îngreunează activităţile curente, sens în care trebuie avut în vedere că profesia liberală îi oferă posibilitatea alegerii unor momente de repaus pe timpul fiecărei zile, în funcţie de nevoile corpului. De asemenea, are o situaţie familială foarte bună, fiind tatăl a două fete dintr-o primă căsătorie (una dintre fete fiind chiar studenta la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti), respectiv mai are în întreţinere şi a treia fetiţă din relaţia cu actuala parteneră de viaţă. Este o persoană cu o conduită profesională fără cusur până la momentul săvârşirii faptei ce constituie obiectul judecaţii în prezentă cauză, conform adeverinţei emise de Baroul Călăraşi inculpatul nu este cunoscut în toată activitatea sa cu vreo abatere disciplinară.
Cu privire la pedeapsa complementară de interzicere a dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, o primă observaţie a constat în greşita aplicare a acestei pedepse complementare, respectiv faptul că în mod neîntemeiat instanţa de fond a considerat că norma de incriminare impune aplicarea acesteia. Or, potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită în cazul infracţiunii de dare de milă, reţinută în sarcina inculpatului A., legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea aplicării unei asemenea pedepse complementare pentru această infracţiune, aşa cum a făcut-o în cazul infracţiunii de luare de mită. De altfel, această modalitate de reglementare îşi găseşte raţiunea în aceea că, dintre cele două infracţiuni corelative, doar infracţiunea de luare de mită are un subiect activ calificat, astfel că, în cazul acesteia, se justifică impunerea obligaţiei de aplicare a pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi.
O a doua observaţie a constat în aceea că, pentru a pronunţa sentinţa apelată, instanţa de fond a ignorat aproape în totalitate probele în circumstanţiere ce au fost administrate în cauză. Sub aspectul interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, s-a apreciat că este important a fi avute în vedere caracterizările depuse la dosarul cauzei, precum şi circumstanţele personale invocate anterior. În ceea ce priveşte reducerea până la minimul prevăzut de lege de 2 ani a duratei termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei, a solicitat să se constate că această solicitare se întemeiază pe acele considerente mai sus prezentate, referitor la care a afirmat ca nu au fost valorificate decât parţial de instanţa de fond cu prilejul individualizării pedepsei.
Ulterior, inculpatul a depus motive de apel suplimentare şi a solicitat admiterea apelului formulat şi în teza subsidiară în care nu se va desfiinţa integral hotărârea şi nu se va pronunţa o soluţie de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a solicitat să desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate şi, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul de a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., constând în existenţa unor împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului; aplicarea unei pedepse orientată la minimul prevăzut de lege rezultat în urma reducerilor cu o treime a limitelor de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte prima solicitare din prezentele motive de apel suplimentare, respectiv aceea de a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., constând în existenta unor împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, a solicitat să se aibă în vedere doctrina de specialitate, precum şi faptul că împrejurările legate de faptă, respectiv inexistenţa unor atribuţii de serviciu concrete şi efective ale ofiţerului de poliţie judiciară pentru a putea asigura în mod direct luarea măsurii controlului judiciar faţă de clienţii săi, faptul că denunţătorul nu avea un drept de dispoziţie asupra unei asemenea măsuri preventive, iar la momentul discuţiilor purtate între denunţător şi inculpat, primul nu mai avea nicio posibilitate de a interveni în procesul decizional pentru atingerea scopului urmărit (dosarul de urmărire penală fiind deja înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi pentru ca procurorul să decidă asupra eventualelor măsuri preventive), faptul că inculpatul nu a premeditat activitatea infracţională şi a acţionat în mod uşuratic, fără a-şi disimula comportamentul infracţional (s-a expus purtând discuţii în sediului Poliţiei Călăraşi şi, tot fără a-şi lua măsuri de siguranţă, l-a chemat pe denunţător la biroul său) ceea ce a facilitat obţinerea probelor în cauză, pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, întrucât acestea conferă faptei un grad de pericol social diminuat şi demonstrează periculozitatea redusă a inculpatului.
Pe cale de consecinţă, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi în procesul de reindividualizare a pedepsei aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen.
Referitor la cea de-a doua solicitare din prezentele motive de apel suplimentare, a solicitat desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate şi în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate (suplimentar fată de solicitările din primele motive de apel depuse), astfel încât, în procesul de reindividualizare a pedepsei să se facă aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen. şi să se dea eficienţă cauzei de reducere a pedepsei reglementată de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar valorificând circumstanţele personale (probate prin actele depuse la dosar în fata instanţei de fond şi analizate detaliat prin motivele de apel iniţiale) aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată la minimul special prevăzut de lege astfel cum rezultă (după cele două reduceri succesive cu câte o treime rezultând un minim de 10 luni şi 20 zile închisoare) dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 2 ani.
III. Examinând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din data de 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022(1011/2022), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
A. Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de procuror în cursul urmăririi penale, fiind astfel pe deplin aplicabile dispoziţiile procedurale referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 375 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen. - ce au fost reţinute de prima instanţă la soluţionarea prezentului conflict de drept penal.
B. În ceea ce priveşte criticile aduse de inculpatul A. prin care acesta a solicitat achitarea întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate, după cum se dezvolta în continuare.
Prealabil, instanţa de apel reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) din C. proc. pen., "După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului", iar prin dispoziţiile art. 286 alin. (4) din C. proc. pen., "Organele de cercetare penală dispun, prin ordonanţă, asupra actelor şi măsurilor procesuale şi formulează propuneri prin referat". De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 56 alin. (3) din C. proc. pen., reţinem că infracţiunea de şantaj pentru care era cercetat numitul C. în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, urmărirea penală nu era obligatoriu a fi efectuată de către procuror.
Prin motivele de apel, apelantul-inculpat a susţinut că martorul denunţător din prezenta cauza, respectiv numitul B., în calitate de agent şef de poliţie, nu avea atribuţii de serviciu prin care să asigure luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de clientul inculpatului, client care era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cauza acuzaţiei, procurorul a menţionat expres că activitatea circumscrisă ilicitului penal imputată inculpatului A. a constat în aceea că, "[...] la data de 30.03.2022, a promis şi ulterior a dat agentului şef de poliţie B. din cadrul Poliţiei mun. Călăraşi - Biroul Investigaţii Criminale, suma de 2.000 RON, pentru ca acesta să efectueze acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv să asigure o situaţie favorabilă clientului său cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj [...]".
În aceste condiţii, reţinem că sunt nefondate criticile aduse de apărarea inculpatului A., câtă vreme cauza acuzaţiei nu s-a raportat la atribuţii de serviciu care ar fi vizat luarea, de către denunţător, a măsurii preventive a controlului judiciar - această măsura preventivă intrând, într-adevăr, în atribuţiile magistratului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi care supraveghea urmărirea penală efectuată de către organele de cercetare penală -, ci la asigurarea de către agentul şef de poliţie B. a unei situaţii favorabile numitului C., clientul inculpatului.
Or, după cum s-a menţionat supra, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului [art. 306 alin. (3) din C. proc. pen..], fiind evident că asigurarea unei situaţii favorabile numitului C. viza efectuarea de către agentul de poliţie B. a unor acte contrare atribuţiilor sale de serviciu circumscrise textului de lege precitat. Aşadar, demersul infracţional urmărit de către inculpatul A. a fost acela ca martorul-denunţător, în referatul pe care l-ar fi întocmit şi înaintat procurorului care supraveghea urmărirea penală, să nu propună luarea măsurii arestării preventive, ci a măsurii preventive a controlului judiciar.
Edificatoare în acest sens sunt elementele de fapt ce se desprind
- atât din cuprinsul declaraţiei date în calitate de suspect de către A., acesta din urmă menţionând că, după ce "clientul meu a fost reţinut de poliţie", "nu mi s-a spus dacă urmează să fie prezentat parchetului cu propunere de arestare preventivă"
- cât şi cele din procesul-verbal de redare a conţinutului discuţiilor înregistrate în mediul ambiental de către martorul-denunţător, discuţii în care inculpatul i-a adus la cunoştinţă agentului de poliţie că doreşte pentru clientul său "control judiciar", "să fie afară!" .
În aceste condiţii sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de dare de mită, câtă vreme denunţătorul ar fi putut conduce ancheta penală într-o asemenea manieră încât clientul inculpatului să fi beneficiat de o măsură preventivă mai blândă, prin formularea de propuneri în acest sens către Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi.
C. În ceea ce priveşte criticile aduse atât de procuror, cât şi de către inculpat relativ la individualizarea pedepselor.
Referitor la aceste critici, sub aspecte de netemeinicie, Înalta Curte reţine că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a susţinut că pedeapsa aplicată nu reflectă gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea activităţii infracţionale şi consecinţele faptei, aceasta nefiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, de exemplaritate al pedepsei.
Inculpatul A. a criticat sentinţa apelată, solicitând,
- în primul rând, în ceea ce priveşte pedeapsa principală, aplicarea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., constând în existenţa unor împrejurări legate de fapta comisă care, în opinia acestuia, ar diminua gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului,
- în al doilea rând, în ceea ce priveşte pedeapsa complementară, pe de o parte, sub aspect de nelegalitate, greşita aplicare a acestei pedepse în temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., infracţiunea de dare de mită neimpunând, în mod obligatoriu, aplicarea ei, astfel că nu puteau fi reţinute dispoziţiile alin. (2) ale art. 67 din C. pen., iar pe de altă parte, înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
- în al treilea rând, reducerea duratei termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei la 2 ani.
Înalta Curte reaminteşte că tratamentul sancţionator urmăreşte constrângerea şi reeducarea celui care a comis fapte ce se circumscriu ilicitului penal, scopul fiind prevenirea comiterii unor noi infracţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Infracţiunea comisă de inculpat este una de corupţie având ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu, iar un criteriu deosebit de important în prezenta cauză îl constituie calitatea sa de avocat şi faptul că, prin activitatea desfăşurată de acesta, este îndeplinit un serviciu de interes public, ceea ce nu poate conduce la reţinerea circumstanţei atenuante invocate prin motivele de apel.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. De asemenea, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., instanţa de apel reţine circumstanţele personale ale inculpatului care este o persoană cu vârstă medie, fără antecedente penale, cu studii juridice, având doi copii în întreţinere şi suferind de o boală autoimună.
În raport de aspectele menţionate în alineatul precedent, luând în considerare şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. (1) din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, nu este obligatorie aplicarea pedepsei complementare, Înalta Curte reţine că
- aplicarea pedepsei principale de 1 an şi 4 luni - minimul prevăzut de lege ca urmare a parcurgerii procedurii simplificate - este în măsură să asigure o sancţionare eficientă a inculpatului A., nefiind necesară o orientare a pedepsei spre mediul cuantumului prevăzut de lege, după cum s-a solicitat de procuror,
- în ceea ce priveşte pedeapsa complementară, aceasta va fi aplicată doar în temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din C. pen., prin înlăturarea alin. (2) al aceluiaşi articol, urmând a fi redusă de la 3 ani la 1 an,
- iar durata termenului de supraveghere stabilit pentru suspendarea executării pedepsei va fi redus de la 3 ani la 2 ani, acest din urmă termen fiind apreciat de instanţa de apel ca fiind unul apt să contribuie la reeducarea inculpatului în a respecta valorilor sociale ocrotite de lege, constituind un avertisment pentru aceasta că nu va mai săvârşi infracţiuni.
D. În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate aduse de parchet referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., "[...] Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate […]".
Prin sentinţa apelată, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 (şaizeci) de zile, doar în cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi, astfel că apelul declarat de procuror este fondat, urmând a fi desemnată şi o a doua instituţie din comunitate unde acesta urmează a executa obligaţiile şi tipul de activitate stabilite prin hotărârea apelată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a, urmând ca sentinţa penală să fie desfiinţată în limitele de mai sus.
În cadrul rejudecării,
1. va fi redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare;
2. vor fi reţinute dispoziţiile art. 67 alin. (1) din C. pen. ca temei de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen.
3. va fi redusă durata pedepsei complementare de la 3 ani la 1 an;
4. va fi redusă durata termenului de supraveghere de la 3 ani la 2 ani;
5. în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 (şaizeci) de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi sau în cadrul Primăriei Comunei Modelu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, acesta nu poate presta această muncă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 188/F din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a, pe care o desfiinţează în parte.
Rejudecând,
1. Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare.
2. Reţine dispoziţiile art. 67 alin. (1) din C. pen. ca temei de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen.
3. Reduce durata pedepsei complementare de la 3 ani la 1 an.
4. Reduce durata termenului de supraveghere de la 3 ani la 2 ani.
5. Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 (şaizeci) de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi sau în cadrul Primăriei Comunei Modelu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, acesta nu poate presta această muncă.
Menţine celelalte dispoziţii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 iulie 2023.
GGC - NN