Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021 în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acestuia către organele judiciare din Germania.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06.03.2023, până la data de 04.04.2023, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 2.196 RON din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. şi arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile, fiind îndeplinite condiţiile legale. În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi nu au fost identificate motive de refuz ale executării mandatului european de arestare.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că, potrivit mandatului european de arestare, persoana urmărită internaţional este solicitată de autorităţile judiciare din Germania, pentru cercetări privind comiterea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, în timp ce se afla în localitatea Aachen, Germania, a primit beneficii pentru asigurarea traiului zilnic, conform Codului Social. În această privinţă el a declarat în cererile sale, pe care le depunea pentru aprobare, că nu deţine un venit şi că, pentru fiica sa nu se plăteşte alocaţie din casieria fondurilor pentru susţinerea familiei. În realitate, persoana urmărită era, cel puţin din august 2015, proprietarul unui magazin în România. De asemenea, cel puţin din august 2018, persoana urmărită locuieşte împreună cu soţia şi fiica sa în România, care frecventează şcoala în România. Totuşi, persoana urmărită a rămas în continuare înregistrat la adresa sa din Aachen, B. şi a primit în continuare beneficii conform Codului Social, deşi era conştient de faptul că acestea nu îi reveneau lui. În total s-a ajuns la plata excedentară de 142.684 euro, fapte fiind prevăzute de paragraful 263 alin. (1), alin. (2), propoziţia 2, numărul 1 şi 2 C. pen. german.
În şedinţa publică din data de 06.03.2023, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei s-a reţinut că aceasta nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Instanţa, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există nici un motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită fiind pedepsite şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, în legislaţia penală română infracţiunile descrise în mandatul european de arestare fiind reglementat de art. 244 C. pen., iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit.
Ca urmare, constatând că nu există nici un impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Aachen, la data de 31.03.2021 în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acestuia către organele judiciare din Germania, constatând, totodată, că acesta nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
Deopotrivă, a apreciat întemeiată propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, considerând că este necesară în vederea predării persoanei solicitate, având în vedere că se va dispune executarea mandatului european de arestare.
Cu privire la solicitarea persoanei urmărite de a nu se dispune măsura arestării provizorii, ci să se ia măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanţa a observat că, în cazul în care prin sentinţă se admite propunerea privind executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate, este obligatorie şi arestarea acesteia în vederea predării către autoritatea judiciară solicitantă, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 103 alin. (11) ultima teză din Legea nr. 302/2004, neexistând posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, în vederea predării persoanei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând respingerea cererii de punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autorităţile judiciare din Germania, sens în care a arătat că este cetăţean român, cu domiciliul în România şi refuză să fie predat autorităţilor din Germania întrucât nu are antecedente penale şi se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Totodată, a învederat că familia sa se află în România, iar soţia, dar şi el, au grave probleme de sănătate. Ca urmare, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi punerea, de îndată, în libertate, considerând că, întrucât are un domiciliu stabil şi cunoscut, procedura de citare poate fi realizată în bune condiţii, cu atât mai mult cu cât nu urmăreşte să se sustragă, să îngreuneze cercetarea efectuată în cauză, să influenţeze alţi participanţi la procesul penal şi nici să săvârşească alte infracţiuni. A susţinut, totodată, că nu a comis nicio infracţiune pe teritoriul României, iar potrivit legislaţiei, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală pentru fapta reţinută în sarcină.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru a putea fi alături de familie, apreciind că privarea de libertate nu este necesară pentru buna desfăşurare a procedurii în cauză.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 31.03.2021 de către autorităţile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), că aceeaşi judecătorie a emis faţă de cetăţeanul român A., în Dosarul nr. x Gs 461/21, la 19.03.2021, un mandat naţional de arestare în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, în timp ce se afla în localitatea Aachen, Germania, a primit beneficii pentru asigurarea traiului zilnic, conform Codului Social. În această privinţă el a declarat în cererile sale, pe care le depunea pentru aprobare, că nu deţine un venit şi că, pentru fiica sa nu se plăteşte alocaţie din casieria fondurilor pentru susţinerea familiei. În realitate, persoana urmărită era, cel puţin din august 2015, proprietarul unui magazin în România. De asemenea, cel puţin din august 2018, persoana urmărită locuieşte împreună cu soţia şi fiica sa în România, care frecventează şcoala în România. Totuşi, persoana urmărită a rămas în continuare înregistrat la adresa sa din Aachen, B. şi a primit în continuare beneficii conform Codului Social, deşi era conştient de faptul că acestea nu îi reveneau lui. În total s-a ajuns la plata excedentară de 142.684 euro, fapte fiind prevăzute de paragraful 263 alin. (1), alin. (2), propoziţia 2, numărul 1 şi 2 C. pen. german.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, se observă că fapta reţinută de autoritatea judiciară emitentă se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, fapta imputată este incriminată şi de legea penală română în art. 244 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii.
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 06 martie 2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, precizând că soţia sa este grav bolnavă şi are nevoie de ajutorul său, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .
De altfel, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.
În plus, se subliniază că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumţia de nevinovăţie nu este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumţie nu este afectată.
Deopotrivă, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 31.03.2021 de către autorităţile judiciare din Germania, Judecătoria Aachen, în Dosarul nr. x AR 16/21 (903 AR 42/21 Procuratura Aachen), cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 58/PI din 06 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2023.
GGC - NN