Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată:
Prin Sentinţa nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, la data de 14.05.2015, pe rolul instanţei s-a înregistrat sub nr. x/2015, Sesizarea nr. x/2015 din 12.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a numitului A., condamnat la pedeapsa închisorii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tâlhărie, prev. de art. 575, art. 573, nr. (1) şi art. 628 alin. (1) şi (3) C. pen. italian prin Sentinţa penală nr. 20 din 07.03.2012, pronunţată în Dosarul nr. x al Curţii de Apel cu Juraţi din Napoli - Italia, definitivă la aceeaşi dată.
În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a arătat că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni sau pentru alte infracţiuni decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea 302/2004.
Cererea de transfer a cetăţeanului român A. a fost însoţită de documentele necesare transferării persoanelor condamnate, respectiv adresa autorităţilor centrale a statului de condamnare (Republica Italia), documente privind stadiul executării pedepsei, hotărârile de condamnare, dispoziţiile legale aplicabile, traducerile acestora în limba română şi cazierul judiciar al persoanei condamnate.
La solicitarea instanţei, autorităţile judiciare din Italia au trimis la dosar date suplimentare cu privire la situaţia juridică a condamnatului A..
Prin Sentinţa penală nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, ca urmare a respingerii apelului declarat de către prezentul contestator, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetăţeanului român A. condamnat de către autorităţile judiciare din Italia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aflat în executarea acestei pedepse, în penitenciarul din Cuneo.
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată şi completată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare parţială a Sentinţei nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor, prev. de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, ce are ca şi corespondent infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român şi tâlhărie, prev. de art. 628 alin. (1) şi (3) din C. pen. italian, ce are ca şi corespondent infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. român.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aplicată persoanei transferabile A., perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 18.05.2021 la Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare privind Sentinţa penală nr. 55, pronunţată la data de 17.08.2015 de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 05.07.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.
În susţinerea contestaţiei la executare, contestatorul A. a arătat că în cauză se impune deducerea unei perioade de 675 zile, ca urmare a executării pedepsei închisorii timp de 15 semestre, în perioada 16.04.2009 - 18.08.2016 pe teritoriul statului italian. A mai arătat că această perioadă trebuia dedusă din oficiu ca urmare a acordării beneficiului de liberare anticipată de către autorităţile judiciare italiene.
Contestatorul a solicitat suplimentar, prin memoriile depuse la dosarul cauzei, contopirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicate în Italia, precum şi deducerea în baza recursului compensatoriu a zilelor acordate în baza Legii nr. 169/2017, cerere la care ulterior a renunţat până la închiderea dezbaterilor cauzei.
Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava şi a dosarelor anexe şi a solicitat relaţii cu privire la perioadele acordate cu titlul de liberare anticipată şi a actelor judiciare emise în acest scop de la autorităţile judiciare italiene.
Ca urmare a solicitării instanţei, la dosarul cauzei au fost ataşate atât în limba italiană, cât şi în traducere, adresele emise la data de 21.09.2021, 03.01.2022 şi 25.02.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de Apel Napoli - Oficiul Afaceri Internaţionale, certificatul nr. x/2010 privind stadiul de executare a pedepsei şi Certificatul nr. x/2010 emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Napoli - Oficiul Executări penale, situaţia juridică a deţinutului emisă de Serviciul Informatic al Penitenciarelor, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012, Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014.
Prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare parţială a Sentinţei nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.
Au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:
1. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011;
2. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012;
3. Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A., recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin prezenta sentinţă.
A fost anulat Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 67/2015 din 06.07.2016, emis de către Curtea de Apel Suceava şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza sentinţei, la data rămânerii definitive a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv conţinutul relaţiilor transmise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare emise prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă condamnatului A. ca urmare a executării pe teritoriul statului italian a pedepsei închisorii începând cu data de 16.04.2009, astfel cum s-a dedus cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi până la transferarea acestuia în România, fapt realizat la data de 18.08.2016, Curtea de Apel Suceava a constatat că pentru această perioadă de referinţă condamnatul a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.04.2009 la 16.10.2011, prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2011 - 16.04.2012 şi prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2012 -16.04.2013.
S-a reţinut că din înscrisurile transmise de către autorităţile judiciare italiene rezultă că pe teritoriul Italiei contestatorul A. s-a aflat în executarea a două pedepse pronunţate pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente, astfel cum rezultă din cronologia prezentată referitoare la data săvârşirii infracţiunilor şi a datelor de pronunţare a hotărârilor de condamnare, pedeapsa de 8 ani închisoare şi amendă de 1.400 euro şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă, însă Curtea a avut în vedere perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, astfel cum s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, respectiv de la 16.04.2009.
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/20014, republicată "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."
Art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. stipulează că: contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Faţă de relaţiile trimise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa detenţiunii pe viaţă prin Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă la data de 5.07.2016, dispoziţie intrată în puterea lucrului judecat, precum şi prevederile legale anterior enunţate, Curtea de Apel Suceava a dispus, conform celor menţionate mai sus, prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2021.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava şi înregistrată sub nr. x/2023 din data de 07.03.2023, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 10 din C. proc. pen., art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi art. 24 din Constituţia României.
Prezent în faţa instanţei, la termenul de judecată din 24 aprilie 2023, contestatorul a arătat că s-a aflat în stare de detenţie, în Italia, în perioada 2009 - 2016, iar beneficiul liberării anticipate pe care îl solicită i-a fost acordat doar pentru perioada de până în 16.04.2013. De asemenea, contestatorul A. a precizat că, ulterior datei de 16.04.2013 şi până în data de 16.04.2016, nu i s-a mai acordat beneficiul liberării condiţionate şi consideră că ar fi trebuit să beneficieze de încă 45 de zile pentru fiecare dintre cele nouă semestre, pentru perioada în care s-a aflat în detenţie în Italia. Întrucât de la beneficiul invocat sunt exceptaţi doar deţinuţii cărora li s-au întocmit rapoarte disciplinare, iar lui nu i s-a întocmit niciun raport disciplinar în perioada la care a făcut referire, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare.
Învestită cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare, Curtea a constatat că, deşi formulată contestaţia la executare împotriva Sentinţei penale nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, petentul invocă aceleaşi motive de reducere a pedepsei ce a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, ca cele invocate în contestaţia la executare finalizată cu sentinţa penală împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de contestaţie la executare.
Astfel, în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava au fost analizate toate cauzele de reduceri de pedeapsă acordate condamnatului A. ca urmare a executării pe teritoriul statului italian a pedepsei închisorii începând cu 16.04.2009 şi până la transferarea acestuia în România ce s-a realizat la 18.08.2016.
Analizând conţinutul relaţiilor transmise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare emise prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă în perioada de referinţă, Curtea de Apel Suceava a constatat că pentru această perioadă condamnatul a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.04.2009 la 16.10.2011, prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2011 - 16.04.2012 şi prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2012 - 16.04.2013.
Or, prin prezenta cerere, petentul cere a fi analizată aceeaşi perioadă de referinţă, invocând aceleaşi cauze de reducere a pedepsei, aspect ce a fost deja analizat prin contestaţia la executare anterior expusă. Modalitatea de soluţionare a acesteia putea fi criticată de către contestator prin formularea căii de atac a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, şi astfel nemulţumirile sale ar fi fost analizate de către instanţa superioară, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Or, în condiţiile în care în prezenta cerere se invocă aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept ca cele analizate chiar în dosarul având ca obiect contestaţie la executare, dosar în care s-a pronunţat sentinţa ce se contestă în prezenta cauză, Curtea a apreciat cererea inadmisibilă, conform art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., urmând a fi respinsă pe acest motiv.
Împotriva Sentinţei nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie, aceasta fiind susţinută de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Deşi legea penală ori procesual penală nu oferă o definiţie noţiunii autorităţii de lucru judecat, nu îi identifică natura şi nici regimul juridic, aşa cum o face legea civilă, principiul funcţionează deplin şi în dreptul procesual penal.
Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluţionează un raport de drept substanţial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident şi în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluţionează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.
În speţă, contestatorul condamnat A. execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015).
Din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, persoanei transferabile A. i s-a dedus perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.
Prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015.
Au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:
1. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011;
2. Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012;
3. Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A., recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin prezenta sentinţă.
Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii în prezenta cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat invocă existenţa unei perioade de deducere a pedepsei detenţiunii pe viaţă (aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013), cu titlu de zile de liberare anticipată, aferente perioadei 16.04.2013 - 16.04.2016, ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul statului italian şi până la transferul său în România, susţinând că nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.
Examinând actele cauzei, Înalta Curte constată că temeiul legal şi motivele prezentei cereri, vizând existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei aplicată contestatorului condamnat A. printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în Italia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, au mai fost invocate de condamnat, acestea făcând obiectul analizei în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, soluţionat prin Sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022.
Astfel, Înalta Curte constată că, deşi din considerentele Sentinţei nr. 41 din 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, reies cu claritate motivele pentru care i s-a admis contestaţia la executare împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 şi i s-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, o perioadă de 315 zile, contestatorul condamnat A. a formulat o altă contestaţie la executare, împotriva sentinţei prin care i s-a admis contestaţia la executare, reiterând aceleaşi motive invocate prin cererea soluţionată anterior.
Prin urmare, în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancţiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii.
Aceasta, întrucât contestatorul condamnat, printr-o astfel de cerere, încearcă exercitarea unui drept epuizat, prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite şi valorificate.
În aceste condiţii, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări", Înalta Curte reţine că hotărârea contestată este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2023.
GGC - NN