Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
I Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 01 februarie 2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somaţiei din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, executării silite înseşi.
Prin aceeaşi cerere a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea/îndreptarea somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civită, cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ.
De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din Codul de procedură civită.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 720 alin. (1), art. 719, art. 670 din Codul de procedură civită.
În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 877 din 15 martie 2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu de instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. astfel cum au fost interpretate prin Deciziile RIL pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, apreciind că instanţa de executare este instanţa care a încuviinţat executarea silită.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., instanţa a reţinut că acest aspect trebuia analizat la momentul încuviinţării executării silite, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 2965 din 03 iulie 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că, deşi la data introducerii cererii de executare silită, 19 decembrie 2022, era aplicabil textul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., la momentul formulării contestaţiei la executare au devenit incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială de ordine publică.
Totodată, a apreciat că fiind un caz de necompetenţă teritorială absolută ce a intervenit doar la data formulării contestaţiei la executare, aplicarea regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată. Prin urmare, dată fiind calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Sibiu, instanţa a apreciat că nu poate soluţiona contestaţia la executare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Astfel, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut că în cauza de faţă se aplică principiul unicităţii instanţei de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sibiu a apreciat că regula instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată de cazul de necompetenţă absolută prevăzut de art. 127 C. proc. civ. având în vedere calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară.
Înalta Curte constată că prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 14 decembrie 2022 sub nr. x la Biroul Executorului Judecătoresc C., formându-se dosarul execuţional nr. x/2022, creditoarele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 188/2000, art. 664 corob. cu art. 665 C. proc. civ., încuviinţarea începerii executării silite, prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanţelor decurgând din titlurile executorii reprezentate de sentinţele civile nr. 354/26.02.2016, nr. 174/01.02.2016, nr. 843/08.06.2015 şi nr. 636/14.05.2015, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, precum şi pentru recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită.
Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022.
La termenul de judecată din data de 29 decembrie 2022, Judecătoria Sibiu, prin încheierea nr. 7237, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C. şi în consecinţă: a încuviinţat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în dosarul execuţional nr. x/2022, având ca obiect cererea formulată de creditoarele A., şi B., împotriva debitorilor Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia; a autorizat creditoarele să treacă la executarea silită a obligaţiei, cuprinse în titlurile executorii: 1. sentinţa civilă nr. 354/26.02.2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curţii de Apel Piteşti; 2. sentinţa civilă nr. 174/01.02.2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curţii de Apel Piteşti; 3. sentinţa civilă nr. 843/08.06.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 315/16.02.2016 a Curţii de Apel Piteşti; 4. sentinţa civilă nr. 636/14.05.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea in dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 2034/03.12.2015 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 31 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Sibiu a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somaţiei din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, precum şi împotriva executării silite înseşi.
Prin aceeaşi cerere a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea/îndreptarea somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civită, cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ.
De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din Codul de procedură civită.
La termenul de judecată din data 15 martie 2023, în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu, apreciind că această instanţă este competentă având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare şi faptul că această din urmă instanţă este cea care a încuviinţat executarea silită.
Faţă de situaţia de fapt expusă şi având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obţine anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar şi anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Norma care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind aşadar, de natură să transforme norma de competenţă teritorială exclusivă într-o normă de competenţă teritorială alternativă, la alegerea părţilor.
Cererea de suspendare a executării silite poate fi formulată o dată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată, ea având caracter incidental faţă de contestaţia la executare, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ. şi se înregistrează în acelaşi dosar cu contestaţia la executare.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare a executării silite este instanţa care are aptitudinea de soluţionare a contestaţiei la executare în sensul dat de art. 651 alin. (3) cu referire la art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
În cazul de faţă, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentinţele civile nr. 354/26.02.2016 (dosar nr. x/2014), nr. 174/01.02.2016 (dosar nr. x/2014), nr. 843/08.06.2015 (dosar nr. x/2014) şi nr. 636/14.05.2015 (dosar nr. x/2014), pronunţate de Tribunalul Vâlcea.
Astfel, o dată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea nr. 7237 din 29 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022).
Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.
Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Deşi executarea silită începe o dată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării.
Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.
Or, aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, o dată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a statuat prin decizia anterior amintită că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."
Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare (paragraful 68).
Ca atare, deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei Judecătoriei Sibiu referitoare la incidenţa competenţei prevăzute de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în considerarea caracterului facultativ al competenţei prevăzute de aceste dispoziţii legale, aceasta putea fi aleasă cu ocazia stabilirii instanţei de executare. Or, de vreme ce creditoarele nu au uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sibiu, se înţelege că au ales să aibă încredere şi să accepte o prezumată imparţialitate obiectivă a acelei instanţe, renunţând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad dintr-o curte de apel învecinată.
Prin urmare, aşa cum s-a arătat şi mai sus, din moment ce a fost stabilită instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sibiu, aceasta este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.
În aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 719 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 al BEJ C. este Judecătoria Sibiu, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.