Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/05.02.2018, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva deciziei CNCI nr. 3283/24.02.2015.
Prin sentinţa civilă nr. 811/13 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a respectivei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După declinare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, la data de 29 iunie 2018, sub nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 2110/19.10.2018, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins ca nefondată cererea de repunere în termen, a admis excepţia tardivităţii, a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 3283/24.02.2015, în contradictoriu cu pârâţii CNCI şi Primarul Oraşului Târgu Neamţ, a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul oraşului Târgu Neamţ la a trimite actele lipsă către pârâta CNCI, a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat şi a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul Oraşului Târgu Neamţ la plata de despăgubiri ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 909 A din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 2110/19.10.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul Oraşului Târgu-Neamţ.
Împotriva deciziei civile nr. 909A din 06 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a formulat recurs A..
Prin decizia civilă nr. 1938 din 07 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 909A din 06 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu în ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta A. cu privire la soluţia de respingere a apelului.
Împotriva deciziei civile nr. 1938 din 07 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a declarat recurs A..
Prin decizia civilă nr. 107 din 13 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..
Prin decizia civilă nr. 76 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 909A din 06 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 909A din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, A. a formulat contestaţie în anulare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin decizia civilă nr. 1967A din 09 decembrie 2019.
Împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 19 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă a formulat cerere de revizuire A..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 7.10.2019, sub nr. x/2019, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2110/19.10.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că a descoperit înscrisuri doveditoare noi, care au fost depuse în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin încheierea din 29 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă a dispus înaintarea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. completului învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 din cadrul secţiei a III-a civile a Tribunalului Bucureşti.
I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 17 februarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca fiind tardiv formulată cererea de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri, revizuenta A. a formulat apel.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinţei civile nr. 231 din 17 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019.
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1627 din data de 07 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, apelanta-revizuentă A. a declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 martie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.
Fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-revizuentă a susţinut prin cererea de recurs, că instanţa de apel în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 513 C. proc. civ. pentru a-i înlătura susţinerile, respectiv că nu i-a fost comunicată de către instanţa Tribunalului Bucureşti întâmpinarea formulată de pârâtă, precum şi că nu i s-a solicitat să formuleze concluzii cu privire la excepţia tardivităţii invocate de partea adversă prin întâmpinare.
De asemenea, a susţinut că instanţa de apel eronat a reţinut dispoziţiile art. 478 C. proc. civ. (limitele efectului devolutiv al apelului) pentru a reţine inadmisibilitatea formulării în apel a cererii de repunere în termenul legal al revizuirii.
Având în vedere că a fost împiedicată să formuleze concluzii cu privire la excepţia tardivităţii şi cerere de repunere în termen în faţa instanţei de revizuire, recurenta-revizuentă apreciază că acestea trebuiau admise în apel.
A mai susţinut recurenta-revizuentă că instanţa de apel i-a înlăturat argumentele esenţiale aduse în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii.
Totodată, a arătat că instanţa de apel a invocat în mod eronat dispoziţiile art. 174 şi ale art. 179 C. proc. civ. cu privire la tardivitatea formulării celei de-a doua cereri de revizuire, ignorând faptul că prima cerere de revizuire a fost anulată ca netimbrată, întrucât nu a avut resurse financiare pentru a achita taxa de timbru, pensia sa fiind una modestă.
Recurenta-revizuentă a mai învederat că instanţa de apel i-a înlăturat, fără a motiva, şi argumentele aduse în combaterea tardivităţii, precum şi argumentul adus în susţinerea cererii de repunere în termen, respectiv acela că dreptul la proprietate este garantat şi imprescriptibil.
De asemenea, a susţinut că este un simplu cetăţean, fără pregătire juridică, cu o pensie la limita decenţei, care s-a împrumutat pentru a achita taxa de timbru pentru cea de-a doua cerere de revizuire, are cheltuieli medicale foarte mari şi apreciază că nu este echitabil să cheltuiască sume considerabile pentru a angaja un avocat în vederea obţinerii de despăgubiri pentru nedreptatea ce i s-a făcut cu prilejul naţionalizării ce a avut loc în anul 1955.
Prin urmare este evident că nu a putut respecta termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi de C. proc. civ., nefiind ajutată de primar şi CNCI.
Totodată, a susţinut că argumentele sale nu au fost înlăturate punctual de către instanţa de apel, ci toate deodată.
În cadrul cererii de recurs, recurenta-revizuentă a formulat şi cerere de repunere în teremnul de declarare a recursului, susţinând că a fost împiedicată din motive medicale să formuleze cererea în termen legal.
Totodată, a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceste dispoziţii prevăzând termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire socotit din ziua descoperirii înscrisurilor noi.
Recurenta-revizuentă a apreciat că acest termen de o lună este neconstituţional, întrucât încalcă şi este în contradicţie cu Legea nr. 10/2001, art. I din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 44 din Constituţie şi art. 563 alin. (2) C. civ.
Recurenta-revizuentă solicită completarea art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel: "5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; În cazul motivului revizuirii pentru acte noi în procesele cu obiect Legea 10/2001 termenul de formularea revizuirii este nelimitat".
I.5. Apărările formulate în cauză
La data de 10 aprilie 2023, intimatul Primarul Oraşului Târgu-Neamţ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut că hotărârea atacată este una definitivă, astfel că nu este supusă nici apelului şi nici recursului Prin urmare, recurenta nu poate formula recurs împotriva acestei decizii.
Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare.
Întâmpinarea formulată de intimatul Primarul Oraşului Târgu-Neamţ a fost comunicată recurentei-revizuente la data de 20 aprilie 2023, însă aceasta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
I.6. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, precum şi faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, acesta fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.
Recurenta-revizuentă A. a depus la dosar, la data de 10 iulie 2023, o cerere prin care a arătat că este de acord cu faptul că recursul este inadmisibil, precum şi că renunţă la recurs.
Intimaţii nu au depus punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 17 iulie 2023 a fost stabilit termen de judecată la data de 26 septembrie 2023, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
La termenul menţionat, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţate cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 din C. proc. civ., "(l) Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului (...) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (...)."
Art. 457 din C. proc. civ. stipulează că: "(l) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei (...)."
Dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
În speţă, decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în soluţionarea apelului formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinţei civile nr. 231/17.02.2022 pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 76/16.01.2020 a instanţei supreme ilustrând de asemenea, prin considerentele şi dispozitivul său, acest caracter definitiv în materie.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, în accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Faţă de cele ce preced, decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului. Prin urmare, recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei decizii.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) rap. la 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul, instanţa supremă mai reţinând totodată, că întrucât calea de atac prezentă este inadmisibilă, toate aspectele formulate în cadrul ei (cererea de repunere în termen cu privire la revizuire, tardivitatea revizuirii, contestarea art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privitor la termenul de formulare a unei cereri de revizuire) nu pot fi soluţionate, neexistând o sesizare legală a prezentei instanţe de judecată (recursul fiind inadmisibil), ele nepunând în discuţie finele de inadmisibilitate a recursului reţinut, ci fiind afectate fondului raportului juridic de revizuire.
În fine, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată că nu poate lua act de renunţarea la recurs învederată prin nota trimisă prin e-mail la data de 07.07.2023 de către recurentă, întrucât această notă nu poartă nici un fel de semnătură (olografă, olografă scanată sau electronică).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A., cu domiciliul procesual ales în Bacău, str. x, jud. Bacău, împotriva deciziei nr. 1627 din 7 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, şi Primarul Oraşului Târgu-Neamţ, cu sediul în jud. Neamţ, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.