Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 2962, reclamanta SC M. SA București a solicitat în contradictoriu cu A.D.S., anularea protocoalelor cu nr. 10794 din 20 februarie 2002, nr. 45432 din 20 mai 2003, nr. 44602 din 20 mai și nr. 44606 din 20 mai 2003, a actelor subsecvente, precum și constatarea dreptului de posesie, folosință și administrare asupra terenurilor ce i-au fost concesionate în baza contractului de concesiune nr. 27 din 6 decembrie 2000, pe care au investiții proprietate personală.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă, că li s-a concesionat terenuri din raza localității Mangalia, în baza contractului de concesiune nr. 27 din 6 decembrie 2002 și că pârâta, prin protocoalele emise, a predat nelegal aceste terenuri, Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor fizice.
S-a mai susținut că le-a fost încălcat dreptul de folosință asupra acestor terenuri, rezultat din contractul de concesiune, precum și dreptul de proprietate asupra investițiilor efectuate pe aceste terenuri.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1440, pronunțată la 25 septembrie 2003, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia, județul Constanța.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea, astfel cum a fost formulată, nu se încadrează pe nici unul din capetele de cerere, în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât actele a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative de natură a produce consecințe administrative.
De asemenea, s-a reținut că actele sunt contestate în condițiile art. 60 din Legea nr. 18/1991 și art. 7 alin. (8) din Legea nr. 268/1991, la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul respectiv, la instanța de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC M. SA, susținând că instanța a declinat în mod eronat competența și că nu a avut în vedere părțile, obiectul și natura cauzei.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând dosarul, urmează să constate că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Rezultă că, așa cum a reținut și instanța de fond, actele atacate nu sunt de natură administrativă, ele fiind cenzurabile de instanța de drept comun, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 7 alin. (8) din Legea nr. 268/1991, astfel că recursul de față urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M. SA București împotriva sentinței civile nr. 1440 din 25 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.