Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023
după deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă la 27 iunie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 389 din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 750 din 9 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665 şi art. 666 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4136 din 28 iunie 2023, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, reţinând incidenţa dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportându-se la sediul debitorilor C. şi D., instanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este competentă să judece cererea de încuviinţate a executării silite.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 8206 din 27 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în dosarul execuţional nr. x/2023, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor C. şi D., în favoarea Judecătoriei Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi în raport cu calitatea de judecător a creditorului B. în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei revine unei instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Obiectul cauzei îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 389 din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 750 din 9 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. la cererea creditorului B..
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin raportare la regula stipulată de art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului – în speţă fiind doi debitori, C. şi D., ambii cu sediul în Bucureşti.
Se constată însă că încuviinţarea executării silite s-a solicitat la cererea creditorului B., care este judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, instanţă superioară în grad, căreia îi este arondată Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de această împrejurare, principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. încă din această fază.
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. stipulează următoarele:
,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
Se observă că sfera de aplicare a textului include şi ipoteza în care judecătorul (sau, după caz, celelalte persoane la care se referă alin. (3) îşi desfăşoară activitatea la o instanţă superioară celei competente să judece în primă instanţă, şi aceasta fără să conteze dacă respectiva instanţă superioară ar fi sau nu competentă funcţional să soluţioneze eventuale căi de atac de reformare declarate în cauză, întrucât textul nu distinge.
Înalta Curte reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care au scopul de a asigura imparţialitatea instanţei. Raportat la circumstanţele cauzei, această normă instituie o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul la cererea căruia se solicită încuviinţarea executării silite.
În conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi ale art. 116 C. proc. civ., se constată că Judecătoria Piteşti a fost sesizată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, care este învecinată Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.