Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2 iunie 2004, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2340, reclamanta SC L.R. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Controlului Fiscal, anularea pct. 2 și 3 din decizia nr. 136 din 18 mai 2004, emisă de prima pârâtă și anularea pct. 9 lit. a), b) și c) din procesul-verbal de control încheiat la 4 martie 2004, de către Direcția Controlului Fiscal.
În subsidiar, s-a solicitat și anularea pct. 2 și 3 din decizie și retrimiterea cauzei la Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru a se pronunța pe acestea.
În motivarea acțiunii s-a precizat că organul de control a făcut o verificare la solicitarea Inspectoratului de Poliție a județului Bihor, încheind procesul-verbal prin care s-a reținut că suma totală datorată la bugetul statului este de 5.146.260.668 lei, reprezentând T.V.A., taxă vamală, diferența de accize în vamă, dobânzi și penalități aferente.
Formulând contestație, organul de control jurisdicțional a pronunțat decizia nr. 136 din 18 aprilie 2004, prin care a dispus suspendarea cauzei cu privire la pct. 2, cu referire la pct. 9 lit. a), b) și c), până la soluționarea definitivă a laturii penale, trimițând dosarul la organul de control, iar cu privire la pct. 3, a dispus respingerea cererii privind suspendarea procesului-verbal, până la soluționarea contestației.
Reclamanta a considerat că decizia este nelegală, întrucât nu au existat indiciile unei infracțiuni și nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, iar referitor la pct. 3 din decizie, prin care s-a respins cererea de executare a procesului-verbal, s-a susținut că organul de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal Bihor nu era abilitat să efectueze controlul privind modul de determinare la taxele vamale, a T.V.A. și accizelor în vamă, acestea fiind de competența D.R.V. Bihor.
Pe fondul constatărilor, s-a susținut de către reclamantă, că organele Ministerului de Interne nu au competența de a stabili legalitatea contractelor de leasing.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 448, pronunțată la 20 septembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat pct. 3 din decizia nr. 136 din 18 mai 2004 și a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 4 martie 2004, încheiat de Direcția Controlului Fiscal Bihor, pentru suma de 5.146.260.668 lei, până la soluționarea contestației.
A respins acțiunea pentru anularea pct. 2 din decizie, anularea în parte a procesului-verbal de control și suspendarea executării deciziei, până la soluționarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu referire la pct. 2 din decizia nr. 136/2004, că în cauză deja existau cercetări penale, începând urmărirea penală împotriva administratorului societății și că paralel, organul fiscal a încheiat un act de inspecție fiscală, pentru care în mod corect s-a dispus suspendarea soluționării contestației, pe aspectul fiscal, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
În ce privește pct. 3 din decizia atacată, instanța a dispus anularea, în sensul suspendării executării actului de control, pentru suma contestată, până la soluționarea contestației pe cale administrativ-jurisdicțională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, cât și reclamanta SC L.R. SRL Oradea, invocând nelegalitatea sentinței.
În motivarea primului recurs s-a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în sensul că dezbaterea procesului nu a avut loc în contradictoriu și cu Direcția Controlului Fiscal Bihor, care are calitate procesuală pasivă.
În ce privește anularea pct. 3 din decizia nr. 136/2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală București, recurenta a susținut că în conformitate cu art. 184 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ”, astfel că și sub acest aspect se impune admiterea recursului.
Prin cel de-al doilea recurs, s-a susținut că la data efectuării controlului nu era pornită urmărirea penală, astfel că dispoziția instanței, de menținere a soluției de suspendare dată de organul jurisdicțional, este nelegală, instanța putând să analizeze și să cenzureze și procesul-verbal de control.
Tot legat de acest aspect s-a reiterat ca și critică, apărarea formulată în acțiunea referitoare la depășirea de către organul de control, a competențelor, atribuții pentru stabilirea T.V.A. și accize în vamă, având doar Direcția Regională Vamală.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul, urmează să constate că, deși în acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Controlului Fiscal, aceasta nu a fost citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, nesocotindu-se, astfel, dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și egalitatea părților, împrejurare ce atrage casarea cauzei, cu trimitere spre rejudecare.
În vederea realizării unei judecăți unitare, instanța de fond urmează să răspundă și criticilor formulate prin cel de-al doilea recurs, apreciat ca fiind întemeiat, critici ce au constituit apărări de fond și pe care instanța nu le-a analizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de SC L.R. SRL Oradea și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, împotriva sentinței civile nr. 448/CA - PI din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.