Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 133 din 21 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 310/2004, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență, următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 1292/2001 din 4 septembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Ministerului Justiției și obligarea acestuia să-i acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 214/1999, precum și plata unor daune morale de 100.000 dolari SUA.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a desfășurat activități anticomuniste și că începând cu 8 noiembrie 1980, a fost supus urmăririi informative din partea organelor de securitate, care au luat măsuri împotriva sa.
Comisia pârâtă a apreciat că activitatea reclamantului și măsurile luate împotriva sa de către fostele organe ale securității, nu îndeplinesc cerințele art. 1 - 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
În considerentele soluției de respingere, ca nefondată, a acțiunii, instanța de fond a motivat că activitatea și măsurile luate împotriva reclamantului, de către fostele organe ale securității, nu se încadrează nici în prevederile art. 2 și nici în cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, decizia autorității administrative fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 - 3041 C. proc. civ., a susținut că hotărârea instanței de fond este greșită, reluând apărările făcute la fond, potrivit cărora măsurile de avertizare și de urmărire informativă luate împotriva sa de către organele fostei securități, se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999, fiind îndreptățit să i se acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, prin această ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni din cele enumerate la art. 2 ori au fost supuse unor măsuri administrative abuzive, dintre cele arătate la art. 3.
În conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, ca urmare a săvârșirii unei fapte, în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
- privare de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;
- internarea în spitale de psihiatrie:
- stabilirea de domiciliu obligatoriu;
- strămutarea într-o altă localitate;
- deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice.
Dar, din probele administrate aflate la dosarul cauzei, rezultă că, într-adevăr, în perioada 8 noiembrie 1980 - 28 octombrie 1987, recurentul-reclamant s-a aflat în „supraveghere informativă prioritară, pentru manifestări necorespunzătoare și comentarii negative la adresa conducerii superioare de partid”, acesta situându-se „pe o poziție dușmănoasă față de realizările poporului nostru, comentând tendențios, fapt pentru care a fost necesară luarea măsurii de influențare pozitivă”.
Din nici o dovadă aflată la dosar nu rezultă că împotriva recurentului-reclamant s-ar fi luat vreuna din măsurile administrative abuzive enumerate limitativ de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel că, în mod judicios au reținut instanța de fond și Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 214/1999, că acesta nu îndeplinește condițiile legale, pentru a-i fi acordată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, chiar dacă a avut unele atitudini anticomuniste, pentru care a fost supus unor măsuri de supraveghere informativă și influențare pozitivă din partea organelor fostei securități.
În concluzie, instanța de recurs consideră că intenția legiuitorului a fost aceea de a se acorda calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, doar persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni dintre cele enumerate la art. 2, precum și celor împotriva cărora au fost luate măsuri administrative abuzive dintre cele enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, iar nu tuturor celor care au avut atitudini, manifestări, etc. anticomuniste, fără a suporta și consecințele prevăzute la art. 2 sau 3 din această ordonanță de urgență.
Astfel fiind, recursul de față va fi respins ca nefondat, soluția recurată și actul administrativ atacat fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinței civile nr. 133 din 21 iunie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.