Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.09.2019 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Barbu Catargiu al Judeţului Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea în partea a Hotărârii nr. 487/21.08.2019 şi înlăturarea sancţiunii aplicate.
Prin sentinţa civilă nr. 1490 F din 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1384 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. şi a anulat pct. 1, pct. 2 şi pct. 3 din Hotărârea nr. 487/21.09.2019, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;
A sancţionat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" cu avertisment, conform art. 5 din O.G. nr. 2/2001;
A recomandat reclamatului să evite pe viitor apariţia unor astfel de situaţii discriminatorii.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii formulate de reclamant, cu consecinţa menţinerii Hotărârii nr. 487/21.09.2019, emise de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din dosarul nr. x/2018, ca fiind temeinică şi legală.
În motivarea recursului arată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.
Arată că prin Hotărârea nr. 487/21.09.2019, emisă în dosarul nr. x/2018, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000;
Consideră că este de necontestat faptul că, prin impunerea probei sportive eliminatorii privind manipularea unui manechin având greutatea de 60 kg., cu ocazia organizării concursului pentru ocuparea unui post de ofiţer Specialist I - Achiziţii publice în structurile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" Slobozia, petenta A. a suferit o excludere în domeniul angajării în muncă şi al promovării profesionale, întrucât "femeile nu au forţa şi puterea necesare pentru a ridica greutăţi foarte mari în comparaţie cu bărbaţii, contravenind normelor de sănătate şi securitate în muncă", fiind o intenţie voită de eliminare a candidaţilor de sex feminin din concursul respectiv.
Pe de altă parte, arată că au fost aplicate textele Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, respectiv a Ordinului MAI nr. 144/2017 privind modificarea şi completarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne şi a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, însă acest lucru nu este de natură să diminueze vina instituţiei în crearea unui tratament diferenţiat, discriminatoriu la adresa petentei A..
Arată că tratamentul diferenţiat a rezultat din faptul că a acceptat aplicarea unor texte care creează diferente de tratament între candidaţii de sex masculin şi cei de sex feminin, fără a lua nicio măsură în acest sens.
Astfel, prin Punctul de vedere nr. x/05.03.2018 depus în dosarul administrativ nr. x/2018, intimatul-reclamat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" a susţinut că proba unică contestată a fost introdusă prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017; că nu se face nicio diferenţă între candicaţii femei şi candidaţii bărbaţi; că în speţă candidata contestă introducerea traseului practic şi greutatea manechinului (60 kg), deşi aceste două elemente sunt prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, fiind norme obligatorii pentru comisiile de concurs şi candidaţi; că cerinţele candidaţilor sunt în concordanţă cu principiul egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi; că în ceea ce priveşte posturile scoase la concurs, baremele au fost unice, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, justificat prin natura activităţii specifice cadrelor militare din cadrul MAI, concluzionând că aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000.
Invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1), alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, precum şi art. 14 alin. (2) din Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă.
De asemenea, conform legislaţiei în materie, în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că, în anumite domenii, cum ar fi securitatea publică, apărarea naţională, portul armelor de foc (care, prin natura activităţilor desfăşurate, implică o diferenţiere de sex), statele dispun de o anumită marjă de apreciere, putând deroga de la principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei (cauzele Leifer, Johnston, Sirdar, Knei). Chiar şi în aceste situaţii, statele au însă obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii, ca principiu general al dreptului comunitar, ceea ce presupune ca derogările să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit.
Precizează că în cauză, în considerentele Hotărârii nr. 487/21.06.2019, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a avut în vedere jurisprudenţa europeană, admiţând că în domeniul apărării naţionale, diferenţa între candidaţii de sex masculin şi feminin, este o măsură legitimă, ce intră în marja de apreciere de care beneficiază reclamantul, iar ceea ce a condus la constatarea unei fapte de discriminare, a fost lipsa unor dovezi din partea reclamantului, în sensul proporţionalităţii măsurii.
Sub acest aspect, arată că art. 19 alin. (1) din Directivă instituie o prezumţie legală relativă în sensul existenţei unei discriminări, reclamantului Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" Slobozia revenindu-i sarcina de a proba că nu a existat o încălcare a principiului egalităţii de tratament, ceea ce include şi situaţia vizată de art. 14 alin. (2).
Arată că C.J.U.E. a statuat principiul egalităţii ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar, ceea ce exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Susţine, contrar celor reţinute de către prima instanţă, că intimatul-reclamant nu a adus niciun argument cu privire la proporţionalitatea unei astfel de măsuri, respectiv ar fi trebuit să justifice, în concret, decizia de a aplica în mod unitar prevederile ordinelor M.A.I. în ceea ce priveşte susţinerea probelor unice traseu "practic aplicativ" şi manipularea unui manechin având greutatea de 60 kg, cu caracter eliminatoriu, în aceleaşi condiţii atât pentru candidaţii bărbaţi, cât şi pentru candidaţii femei.
4. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" Slobozia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată, în esenţă, că proba unică, normele şi baremele pentru evaluarea performanţelor fizice pentru candidaţii la concursurile pentru ocuparea posturilor vacante au fost introduse prin Ordinul MAI nr. 144/2017, care nu face nicio diferenţă între candidaţii bărbaţi şi candidaţii femei, aceştia urmând să susţină ambele probe în aceleaşi condiţii.
a depus întâmpinare
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat şi apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Barbu Catargiu al Judeţului Ialomiţa a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea în parte a Hotărârii nr. 487/21.08.2019 şi înlăturarea sancţiunii aplicate.
Prin Hotărârea nr. 487/21.08.2019, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca urmare a sesizării formulate de A., s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale faptei de discriminare, săvârşite de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Barbu Catargiu al Judeţului Ialomiţa, pe care l-a sancţionat cu aplicarea unui avertisment, în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 1 lit. c)2 din Ordinul M.A.I. nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, proba, normele şi baremele pentru evaluarea performanţelor fizice pentru candidaţii la concursurile pentru admiterea în instituţiile de învăţământ care pregătesc personal militar pentru nevoile MAI, pe locurile repartizate formării iniţiale a personalului militar al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi pentru ocuparea posturilor vacante din statele de organizare ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi ale unităţilor subordonate acestuia, prevăzute a fi încadrate cu personal militar, sunt prevăzute în anexa 32.
Criticile formulate de intimata-intervenientă A. au vizat în esenţă faptul că probele de evaluare a performanţelor fizice au avut aceleaşi bareme, atât pentru candidaţii bărbaţi, cât şi pentru candidatele femei, considerând că în acest mod a fost discriminată la susţinerea respectivelor probe.
Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că în cauză nu există o situaţie de discriminare, în condiţiile în care aceasta nu rezultă din fapta ori activitatea reclamantului, ci din cuprinsul Ordinelor Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât nu se impunea aplicarea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina acestuia.
Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că probele pretins discriminatorii au fost astfel prevăzute prin Ordinul M.A.I. nr. 177/2016, modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, intimatul-reclamant Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Barbu Catargiu" Slobozia fiind obligat să respecte normele de concurs stabilite prin ordinele mai sus evocate.
Cu alte cuvinte, atitudinea intimatului-reclamant nu a fost determinată de propria decizie cu privire la conţinutul probelor din concurs, acesta fiind ţinut să respecte normele impuse prin Ordinul M.A.I. nr. 177/2016, modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, respectiv să se conformeze dispoziţiilor legale.
În consecinţă, fiind vorba de respectarea de către intimatul-reclamant a unor dispoziţii legale, nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea vreunei fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1), art. 5 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, pentru a i se putea aplica vreo sancţiune.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurentului-pârât, conform căreia ceea ce a condus la constatarea unei fapte de discriminare, a fost lipsa unor dovezi din partea reclamantului, în sensul proporţionalităţii măsurii, astfel cum prevede legislaţia europeană.
Astfel, intimatul-reclamant nu era ţinut să facă dovada proporţionalităţii măsurii, în condiţiile în care presupusa faptă de discriminare a constat practic în respectarea unor norme legale, care erau în vigoare şi îşi produceau efectele, motiv pentru care aceasta nu întruneşte elemente apte să conducă la aplicarea unei sancţiuni, deoarece cel puţin unul dintre aceste elemente, astfel cum corect a sesizat instanţa de fond, este voinţa reclamantului de a condiţiona ocuparea postului de rezultatul la proba sportivă eliminatorie, ceea ce ar fi atras incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (2) O.G. nr. 137/2000, şi nu necesitatea respectării dispoziţiilor actului administrativ cu caracter normativ.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.